Forumul de la Brașov

Weekendul trecut am fost la Brașov la un eveniment cercetășesc intitulat oficial Forum pre-Adunarea Generală, o întâlnire a cercetașilor din toată țara pentru a discuta modificări care sunt propuse de nivelul național pentru Adunarea Generală care urmează în luna noiembrie.

Mai multă lume m-a întrebat în ultima săptămână cum a fost la Forum. Cum răspunsul nu încape într-o conversație de câteva minute, am hotărât să notez câteva din ideile / momentele de weekendul trecut de la Brașov.

Principalul meu obiectiv la Brașov a fost să susțin poziția mea (personală, că n-am avut o discuție în Centrul Local încă) pe cele trei subiecte puse în discuție, dar principala mea speranță era să putem avea o discuție despre viitorul program cercetășesc.

Subiectele mari despre care a fost forumul (în ordinea la care am participat eu la ele) au fost modificarea mecanismului de alegere a președintelui ONCR, creșterea cotizației pe care o plătesc cercetașii și înființarea unor structuri de coordonare locală (subiect cunoscut în trecut drept structuri umbrelă pentru coordonare locală).

Să le luăm pe rând:

Schimbarea mecanismului de alegeri a Președintelui

Consiliul Director propune să schimbăm modul în care alegem Președintele. Practic, acum Președintele este ales nominal de Adunarea Generală, și apoi tot ea alege ceilalți membri ai Consiliului Director. Schimbarea propusă este că s-ar alege membrii Consiliului Director și apoi aceștia ar alege Președinte pe unul din ei și ar anunța Adunarea Generală cu privire la alegerea lor.

Realitatea este că importanța relativă pe care cercetașii / Centrele Locale o dau alegerii Președintelui este disproporționat de mare când o comparăm cu puterea pe care Președintele o are în practică. Neavând drept de veto, cel puțin formal votul președintelui în Consiliul Director este egal cu cel al tuturor celorlalți membri. Cu toate acestea, candidații pentru funcția de președinte primesc cea mai multă atenție și cele mai multe întrebări, ca și cum poziția lor pe diferite subiecte ar fi, cumva, mai importantă decât a candidaților pentru Consiliul Director.

Mai mult, din cauză că președintele nu are un rol special, orice direcții propune în candidatură pot fi oricând refuzate de o majoritate simplă (4 din 7) de membrii Consiliului Director. Astfel, dacă Centrele Locale, prin delegații lor la Adunarea Generală, nu aleg candidații care susțin acele direcții / subiecte pe care le vor prioritizate, ci doar președintele care le susține, avem o situație de lose – lose: Președintele ales se poate găsi în situația în care nu poate livra proiectele pe care le-a propus (pentru că în realitate nu a fost aleasă o majoritate care să le susțină) iar susținătorii președintelui se simt trădați pentru că votul lor nu este pus la lucru în îndeplinirea acestor proiecte.

În teorie, problema asta s-ar putea realiza cu o schimbare de abordare a noastră, a Centrelor Locale, față de alegerile Consiliului Director – nu este nimic nici acum care să ne oprească să ne aplecăm mai cu atenție pe candidații la Consiliul Director. În realitate lucrul ăsta nu se va întâmpla de la sine, așa că o astfel de schimbare ne forțează pe toți să schimbăm perspectiva și să ne uităm la toți candidații la Consiliul Director drept potențiali președinți.

Ca valoare adăugată pentru funcționarea unui Consiliu Director proaspăt ales la o Adunare Generală, alegerea internă a Președintelui în grupul de 7, așa cum este ea propusă acum are și avantajul că echipa are oportunitatea să-și aleagă liderul și să își asume această decizie, lucru care schimbă radical dinamica în Consiliu, chiar de la început. De asemenea, reduce șansa ca cercetașii să candideze exclusiv strict pentru funcția de Președinte (pentru că în teorie ea nu mai le este garantată).

Principial, susțin proiectul ăsta pentru că cred că avem nevoie să fim mai responsabili din punct de vedere democratic, dar și pentru că cred că candidații la Consiliul Director ar trebui să investească mai mult efort înainte de alegeri ca să-și facă cunoscute propunerile de proiecte cu care vin în Consiliul Director. Știu că și Tromppy (președintele în exercițiu) și Bianca Neșiu (președinte între 2010 și 2012 și apoi 2012 – 2015) susțin propunerea și ne-am propus să-i întrebăm și pe ceilalți foști președinți din cercetășia „modernă” (post-2004) care este poziția lor.

La nivel de detaliu, cred că propunerea finală ar trebui să mai vină cu elemente de procedură pentru cum se întâmplă alegerea asta în așa fel încât să fie corectă și democratică, și nu sunt convins, nici după discuțiile de la forum, că alegerea vicepreședintelui de către Consiliu este o idee mai bună decât numirea lui de către Președintele ales.

Sesiunea la care am participat la Forum a deviat mult în zona de cultură democratică a organizației, la cum atât Centrele Locale cât și candidații ar trebui să fie mai implicați în discutarea proiectelor, pozițiilor și viziunii pentru organizație, cu o concluzie evidentă că orice schimbări facem, o democrație puternică reiese doar din participare activă și informată la viața democratică a organizației. Cred că subiectul ăsta în sine este o temă pentru un forum întreg.

Creșterea cotizației

Aici nu-i mult de discutat la motivare. Organizația are niște costuri minime pentru funcționare ca entitate juridică, costuri care momentan sunt acoperite doar în proporție de ~30% de cotizații. Este același argument pe care l-am făcut ca și Consiliu și în 2016 / 2017. Trebuie să recunosc că am fost încântat și recunoscător să văd cercetași care acum 6 ani se opuneau cu vehemență creșterii cotizației, acum, prin prisma înțelegerii mai bune a situației care vine cu diferite poziții la nivel național, să fie chiar cei care susțin creșterea ei.

Situația economică, pe medie, a familiilor din România este mult mai bună decât în 2011 când am stabilit cotizația pe care o avem acum. Presupunând că demografica organizației a rămas de principiu la fel (și n-avem de ce să credem altceva), suportabilitatea unei cotizații mai mari este de necontestat.

Propunerea nivelului național este ca cotizația națională să crească o dată în anul cercetășesc 2024 / 2025 la 100 de lei (de la 50 cât e acum) și apoi în anul 2025 / 2026 la 150 de lei, cu prevederea că Centrele Locale pot, dar nu sunt obligate, să ceară o cotizație locală care să nu depășească 200% din cotizația națională (deci un maxim de 200 de lei în 2024 și de 300 de lei pentru local în 2025), pentru o cotizație maximă nominală în 2025 de 450 de lei / persoană.

Cotizația de 150 de lei / cercetaș ar urma să acopere (aproape) în întregime costurile administrative minime despre care discutam mai sus.

În timp ce toate creșterile de cotizații (ca și orice alt subiect legat de bani pentru susținerea structurilor noastre naționale) vor fi întotdeauna întâmpinate cu o oarecare reticență, eu consider că argumentele făcute în favoarea creșterii cotizației sunt valide și suficiente.

Mai mult, având în vedere riscurile evidente la care ne expunem obligând practic echipa executivă să găsească în altă parte fondurile pentru funcționarea minimală a organizației, am propus Consiliului Director să propună o soluție prin care Centrele Locale să aibă posibilitatea să opteze mai repede de 2025 pentru cotizația maximă, inclusiv începând cu 2023, cu toate că pentru anul ăsta ar fi fost ideal ca discuția asta să fi avut loc înainte de începerea sezonului de cotizații 2023 / 2024.

Principalele două puncte de discuție pentru mine în propunerea curentă, ambele gândite, cred eu, ca să maximizeze șansele la vot ale propunerii, sunt:

• temporizarea creșterii cotizației – la sumele astea ar putea să ne coste mai mult în local să explic doi ani la rând părinților că cotizația crește și de ce, decât să creștem o singură dată; așa că cred că aș prefera o soluție în care putem să creștem cotizația o dată și bine
• creșterea plafonului local pentru cotizație – care, cumulat cu creșterea cotizației naționale în baza căruia este calculat, poate să facă cercetășia mai puțin accesibilă. Practic, plafonul maxim nominal pe care un cercetaș ar trebui să-l plătească pentru a fi membru în ONCR ar crește de la 100 de lei acum la 450 de lei în 2025.
  
  Mai mult, sunt îngrijorat că unele Centre Locale care au o comunitate mai înstărită, dar o gestiune financiară deficitară vor încerca să împingă presiunea financiară către membri fără alt argument decât că „oricum își permit să plătească”, riscând să excludă o potențială viitoare extindere către comunități / persoane cu bugete mai reduse.

Aș susține condiționarea pragul superior al cotizației locale de evaluarea gestiunii financiare și a unei minimime activități de fundraising a Centrului Local (adică dacă Centrul Local urmărește judicios cheltuirea eficientă a banilor și face eforturi să își acopere măcar o parte din costurile de funcționare și din alte surse decât din cotizațiile membrilor, să aibă posibilitatea să ceară o cotizație mai mare).

Un argument pe care nu am reușit, din lipsă de timp, să îl susțin în sesiune a fost că cred, mult mai mult decât o făceam în 2011, că ar trebui să renunțăm cu totul la conceptul de cotizație socială așa cum îl avem acum. și să avem un sistem de burse / susținere individuală în care persoane private – cercetași sau nu – pot plăti cotizația unor cercetași care au nevoie (sau și mai mult decât cotizația, de ce nu). Sunt acum ~150 de cercetași care sunt încadrați la cotizație socială și mă aștept ca numărul lor să crească o dată cu creșterea cotizației – în unele (multe) situații absolut legitim.

Ideea de schimbare în abordarea cotizației sociale ar avea (cel puțin) două efecte benefice:

• Nu trebuie să încasăm mai puțini bani din cotizații și venitul este mai predictibil (pentru organizație bugetul este același indiferent câți cercetași beneficiază de această facilitate de susținere)
• Cu un program bine făcut, există garanția că persoanele care beneficiază de el își asumă un angajament față de programul cercetășesc, în așa fel încât Centrele Locale să nu ajungă să declare cercetași pe cotizație socială doar pentru a nu fi nevoiți să le ceară mai mulți bani pentru cotizații.

Structurile de Coordonare Locală

În aprilie 2021, Adunarea Generală a agreat de principiu, ideea înființării unor structuri umbrelă care să ajute (sau să împingă de la spate, acolo unde e cazul) Centrele Locale care se găsesc în aceeași localitate / același județ să se întâlnească, să își prezinte calendarele de activități și să agreeze o strategie comună pe toate interacțiunile cu mediul extern care ar putea să aibă impact asupra oricărora dintre ele.

18 luni mai târziu, după mai multe sesiuni de consultări cu o participare timidă din partea Centrelor Locale și, în opinia mea, fără suficient sprijin activ din partea Consiliului Director, propunerea concretă de modificări de Statut și Regulament nu a trecut de Adunarea Generală. Fiind o propunere la care am contribuit, am făcut apeluri repetate către Consiliul Director să evaluăm eșecul propunerii. În anul care s-a scurs de atunci aceste apeluri au rămas, din păcate, fără răspuns, doar cu amânări.

Am fost surprins, deci, să aflu de această propunere care principial aduce următoarele modificări față de propunerea originală:

• întâlnirile Centrelor Locale din aceeași localitate, respectiv din același județ rămân obligatorii, dar doar câte una (față de câte două în propunerea originală) pe an
• deciziile la aceste întâlniri s-ar lua cu majoritate simplă (50% + 1) din Centrele Locale din acea localitate / județ (față de unanimitate / consens în propunerea originală)
• conflictele s-ar putea media de către Comisia de Etică (care nu exista la momentul propunerii originale)

În discuția de la Forum am aflat că Consiliul Director a contactat Centrele Locale – dar aparent doar pe cele care au votat împotriva propunerii – pentru a le consulta individual cu privire la ce modificări găsesc importante pentru a susține propunerea, aceste modificări fiind rezultatul acelor discuții.

Principala mea îngrijorare, pe care am ridicat-o și la sesiunea de consultări la care am participat, este că eliminarea consensului ca mecanism de luare a deciziilor va cauza mai multe probleme decât pare că rezolvă. Fără să am toate datele (nu au fost disponibile nici la sesiunea de consultări), intuiesc că cele mai multe întâlniri, cel puțin în faza asta, vor fi cu două Centre Locale, ceea ce înseamnă oricum că pentru a trece, propunerile ar avea nevoie de consens.

Am simțit multă reținere la colegii de dezbatere cu privire la exact acest subiect – adică chiar și după mai bine de doi ani de discuții, liderii din Centrele Locale sunt surprinși că există așteptarea ca structurile locale să coopereze cu celelalte grupuri din proximitatea lor geografică / administrativă măcar pentru a prezenta un front comun către mediul extern. Nu e deloc surprinzător că avem reținerea asta, multe Centre Locale având această abordare închisă și bazată pe auto-suficiența propriului grup, dar nici nu văd altă cale de a ne dezvolta corect la nivel local.

O problemă mai adâncă este că eu cred că deciziile luate la nivel local prin majoritate simplă pot crea foarte multă animozitate din partea Centrelor Locale care pierd la vot, o situație pe care o văd ca mergând împotriva argumentului principal al fondului propunerii, acela de creștere a colaborării la nivel local. Dacă există o propunere pe care un Centru Local într-o întâlnire de coordonare cu 3 sau cu 4 Centre Locale o respinge pe criterii principiale, nu o să-i încălzească cu nimic că votul a fost 75% pentru atunci când își simt valorile atacate.

Alt subiect care s-a discutat la sesiune a fost că trebuie să existe prevederi mai clare cu privire la repercusiunile pe care le suportă Centrele Locale care blochează întâlnirile astea de coordonare locală prin absență (lipsa de participare la discuție / vot).

Uitându-mă în calendar și cunoscând interpretarea Comisiei de Etică, Disciplină și Statut cu privire la termenele limită pentru Adunarea Generală, fără să apară vreo actualizare a propunerii pentru structurile de coordonare locală până la data publicării Convocatorului, mă tem că propunerea merge la vot așa cum este fără să integreze și discuția de mai sus, amendamente neputând fi formulate, subiectul nefiind – nici în opinia mea, nici în cea prezentată de Consiliul Director – o problemă de formă, ci de fond.

Am încercat să fac evident în ce-am scris ai sus că punctele de vedere prezentate sunt ale mele personale, și pentru că Forumul nu a fost un eveniment de reprezentare formală a Centrului Local, dar și pentru că publicarea tardivă a propunerilor pe care le-am discutat a însemnat că nu am apucat să ne sincronizăm local cu privire la ele.

Alte momente la Forum

Sâmbătă a avut loc un focus-group în cadrul proiectului dezvoltării noii viziuni a Organizației Naționale. A fost o discuție bună, deși a mai deraiat pe alocuri, kudos Andreei Floștoiu că a reușit să ne țină pe linia de plutire.

Sâmbătă după-masa am avut un panel condus de Florina despre importanța implicării tinerilor (youth empowerment) cu Andreea Scrioșteanu (Scrio), Darius Loga și Diana Slabu, în care am aflat, din perspectiva lor, cum funcționează cel mai bine încurajarea tinerilor – și ce nu funcționează. În timp ce discuția, cred, a fost relevatoare pentru mulți dintre cei ne-tineri din sală, mai ales răspunsurile la întrebarea ce NU te-a ajutat în implicarea ta ca tânăr în poziții de responsabilitate, aș sublinia aici ceva ce Diana a amintit, mai ales pentru că există, în continuare, un curent de opinie contrar inclusiv în organizația noastră:

Cercetășia este o mișcare a tinerilor, nu pentru tineri.

Diana Slabu

Sâmbătă seara a fost și un mic moment de împărtășire a experiențelor faine și mai puțin faine de la World Scout Jamboree din Coreea și de recunoaștere a meritelor membrilor echipei care a dus contingentul românesc acolo, conduși de Andra Ungureanu.

Din păcate, marea mea speranță pentru Forum nu s-a îndeplinit și discuțiile nu au mers deloc către noua propunere de program cercetășesc. Am ridicat subiectul în sesiunea de Q&A cu Consiliul Director de duminică de dinainte de închidere, dar din câte am înțeles din răspunsul pe care l-am primit a fost că lucrul la program s-a împotmolit și că suntem în căutare, în continuare, de oameni competenți și responsabili care să se angajeze să ducă proiectul la capăt.

Pe marginile evenimentului

Orice întâlnire cu așa mulți cercetași e o ocazie să mai purtăm, în pauzele dintre momentele oficiale, discuții pe proiectele și inițiativele fiecăruia.

Foarte pe scurt, m-am bucurat că am reușit să ne întâlnim cu o parte din persoanele implicate în dezvoltarea IEDLOC, mecanismul de (auto-)evaluare a Centrelor Locale în care sunt implicat ca și consultant, și să luăm niște decizii ca să mișcăm lucrurile înainte. N-aș putea să îndrăznesc eu să anunț vreun calendar pentru rezultate, dar sunt entuziasmat că am reușit să agreăm ca variantă de lucru un sistem de evaluare pentru Centrele Locale care să nu le mai clasifice pe niveluri ierarhice.

Am avut și oportunitatea să discut cu Rafael Ropotă, din echipa TECH, despre propunerea lui de a licenția softul pe care ONCR îl produce intern sub o licență Open Source. Cred că este o inițiativă bună și binevenită, la care aș vrea să contribui.

Am avut și o scurtă și clarificatoare – pentru mine – discuție cu Eva (de la Constanța) cu privire la o nedumerire care mă bântuie de câteva săptămâni, din cauza poziției unui judecător scrupulos care a citit legea ONGurilor, și anume dacă membrii filialelor ar trebui să aibă adeziune cu filiala, cu ONCR sau cu amândouă. Concret, poziția Evei, care este o autoritate pentru mine în domeniu, este că cercetașii ar trebui să aibă o adeziune cu filiala, și prin ea sunt membri ai ONCR, dar că nu ar strica să facem această mențiune în Statut / Regulament.

În loc de încheiere, le mulțumesc tuturor celor care au contribuit cu energia și timpul lor ca Forumul să iasă bine! M-am bucurat să pot participa la Forum și să mă întâlnesc și să discut cu cercetași interesați de dezvoltarea organizației și mai departe de nivelul local și mă simt mai pregătit să discut cu colegii din Centrul Local pozițiile pe care trebuie să le pregătim pentru Adunarea Generală din noiembrie.

(foto de copertă este de (c) ONCR)