Experienţa ultimului nostru camp de vară, pe care l-am făcut în Germania cu prietenii noştri de la DPSG Laufen, mi-a adus înapoi în cap discuţiile pe care le-am avut cu mai mulţi lideri din România despre ce înseamnă şi cum se construieşte imaginea cercetăşiei.

Ideea care se susţinea cu ceva vreme în urmă, înaintea renunţării la ideea de 1 August în 2000 de oameni la Bucureşti era că, pentru a construi o imagine corectă şi benefică asupra cercetăşiei avem nevoie de evenimente mari care să ne scoată în faţă, pe sticlă, în presă, prin care să demonstrăm că existăm.

Pentru mine personal evenimentele mari nu sunt cele mai atrăgătoare chestii din lume, dar ăsta nu ar fi un argument tocmai obiectiv împotriva lor.

So, după cum spuneam, am tras un camp de 2 săptămâni în Bavaria. Ştiam de când eram mic şi prost că nemţii o duc bine cu cercetaşii după ce am participat la o jamboree naţională la ei prin ’98, dar de data asta am avut ocazia să văd exact care e imaginea şi cum se pune problema în Germania când vine vorba de cercetaşi.

Centrul Local din Laufen este membru al unei organizaţii de cercetaşi recunoscute de WOSM, care au de cateva ori bune mai mulţi membrii decât avem noi. Dar, cu toate astea, înafară de întâlnirile cercetăşeşti mari, nu au evenimente cu sute de oameni, zeci de camere sau orice altceva de genul ăsta.

Şi totuşi, fără evenimente de imagine „puternice” în media, peste tot pe unde am fost am fost primiţi cu braţele deschise de fiecare dată când am avut eşarfa la gât. Oamenii pe stradă îţi zâmbesc şi te întreabă dacă eşti cercetaş, fermierul îţi dă locul de camp la un preţ infirm, proprietarul de la ştrand îşi aminteşte că o fost şi el cercetaş şi îţi dă reducere şi tratament special, cabanierul îţi dă o mână de ajutor şi nu se uita cruciş la tine când zici ca n-ai bani şi vrei să dormi afară…

Exemplele pot continua, dar ideea generală rămâne că cercetaşii în Germania au o imagine excepţională şi singurul lucru pe care îl fac ca să o construiască şi ca să o întreţină e să pregătească în continuare cercetaşi serioşi, să continue tradiţia „leave no trace” şi să ducă înainte principiile cercetăşiei.

Înainte nu eram sigur că am un argument pentru a spune că cercetăşia îşi construieşte imagine prin cercetaşii pe care îi pregăteşte, dar acum pot să susţin argumentat că nu ne trebuie reclamă, trebuie să ne concentrăm să avem cercetaşi de calitate, şi or să ne facă ei reclamă prin persoana lor.