După cum mulți dintre voi știți, Festivalul Luminii este organizat în fiecare an în mai multe locații în România, cu scopul de a crea un spațiu liniștit, de deconectare a participanților de la agitația vieții de zi cu zi și de a-și aminti că lucrurile mărunte din jurul lor le pot face clipa, ziua și viața mai bune.
Pe 25 mai am ținut Festivalul Luminii și la Alba Iulia, în același timp cu cercetașii din Cluj, Timișoara, București, Hunedoara, Sibiu, Brașov și alte locații din țară – din diferite motive, multe alte grupuri de cercetași țin (sau au ținut) festivalul la ei în localitate la date diferite, inclusiv în septembrie.
Pentru noi, Festivalul este unul din modurile prin care putem să dăm ceva înapoi comunității pentru sprijinul care ni-l oferă, dar și un proiect în care se pot implica activ toți membrii noștri, de la cei mai vechi la cei mai micuți.
Înainte să continuați să citiți, trebuie să vedeți câteva poze (autorii incluși în descriere), aici pe Facebook.
M-am bucurat că s-au implicat, în diferite feluri, toate ramurile de vârstă, și că am avut o participare activă pe partea de idei pentru festival și la nivel de eXploratori, iar la festival au fost în număr foarte mare (am avut 100 de ecusoane pentru organizatori și tot au fost prea puține!).
Vremea a fost foarte schimbătoare, și sâmbătă dimineața toată lumea era cu ochii pe diferitele site-uri și aplicații de mobile care indicau vremea pe ore, și șansele de ploaie la diferite momente ale zilei. Într-un final, am decis că oricum nu aveam metode să anunțăm lumea de amânarea festivialului, și dacă urma să plouă oricum nu ar fi venit nimeni ca să poată fi dezamăgit …
Până la urmă n-am scăpat de ploaie, și am aranjat gulguțele și le-am aprins pe o ploaie măruntă și caldă, dar extrem de demotivantă. A fost nevoie de multă perseverență să ținem gulguțele aprinse, și pe la 9:30, după ce ploaia se oprise, s-a întețit dintr-o dată pentru 15 minute, suficient să mureze toate gulguțele și toți cercetașii.
Imnul Unitate și Prietenie spune că nu contează că ne plouă / că se rup munții în două / ne unim și mergem înainte și asta a fost și deviza noastră, la ora 21:45 ne-am apucat din nou de aprins gulguțe – și le-am ținut aprinse până când a trebuit, puțin după 22:30 să ne dăm bătuți sub o ploaie hotărâtă și rece. Faptul că Zilele Municipiului au fost sâmbătă în plină desfășurare a adus la Festival foarte mulți oameni, în ciuda ploii, și cred că din punctul ăsta de vedere a fost ediția cu cei mai mulți vizitatori – dacă nu exista coincidența asta, cred că străzile ar fi fost pustii sâmbăta trecută.
Ajuns pe tren pe când se crăpa de ziua la Teiuș, ziua cu festivalul a fost destul de obositoare, și când am încheiat-o eram cam dezumflat că ne-a plouat, că anumite acțiuni planificate nu s-au putut desfășura pentru că a plouat – înțelegeți ideea. Dar de dimineață când m-am trezit aveam deja tot felul de semnale puternic pozitive – de felicitări pentru echipă, de apreciere – mesaje de la prieteni, familie și oameni pe care îi stimez, și presa locală, cum ar fi articolul ăsta din Ziarul Unirea.
Au fost mai mulți fotografi neafiliați grupului nostru de cercetași care invitați sau din proprie inițiativă, au venit la festival și au făcut niște poze excepționale – obosit și preocupat, se pare că eu nu am reușit să mă bucur în momentul ala să mă bucur de frumusețea lucrurilor mărunte, dar cu ajutorul lor, am făcut-o a doua zi :)!
Poze puteți găsi și pe pagina de Facebook a Centrului Local, dar și pe pagina evenimentului.
Am avut și niște idei mai năstrușnice anul ăsta – ne-am propus să facem un panou mare mare unde oamenii să ne scrie care sunt lucrurile mărunte care le fac ziua mai bună (care s-a transformat ulerior într-o gulguță uriașă) și ne-am propus să punem pe picioare un schimb de cărți (care nu s-a mai întâmplat din cauza condițiilor meteo).
Gulguta uriasa
Cerința inițială pe care am agreat-o la un Consiliu a fost să avem un panou unde participanții la festiva să poată scrie lucruri mărunte. O problemă când vrei să faci asta pe întuneric este că dacă panoul este luminat din exterior, persoanele strânse în jurul lui acoperă lumina și nu pot scrie. De aici ne-a venit ideea să facem un panou care să fie luminat din interior.
Planul inițial a fost să avem un panou din două plăci mari, curbate fiecare către exterior, dar policarbonatul celular pe care l-am cumpărat nu a cooperat cu echipa noastră de „meșteri” așa că, la propunerea lui Pătrat în loc de două plăci curbate, am făcut din două plăci patru și le-am montat în forma unei gulguțe uriașe.
Mai rămăsese problema iluminatului – proiectoare avem în magazie de la diferite alte ocazii, dar curent în fața Obeliscului nu am avut – așa că am tras 180 de metri de cablu din curte de la noi până în față la Obelisc, și, cu ajutorul lui Cătă Răzăilă, care a fost animatorul ad-hoc pentru secțiunea asta a festivalului, gulguța gigantică a fost un mare succes.
Schimbul de carti
Am gândit, cu Paul Mantea, Florina și Alexa o idee nouă pentru anul ăsta: să avem cu ocazia festivalului un schimb de cărți pe principiul dă o carte, ia o carte, dar toate cărțile să vină cu un mesaj – cum ți-a făcut cartea respectivă ziua (sau viața) mai bună. Din păcate, din cauza ploii, nu am reușit să demarăm proiectul ăsta (am văzut că și cei din Timișoara au avut un event legat tot de cărți, dar cu o idee diferită).
