Despre Gala Voluntarului

Am promis ieri pe Facebook că voi scrie aici despre ce s-a întâmplat la Gala Voluntarului, so here goes. Varianta pe scurt e așa:

Am fost desemnat de un juriu Voluntarul Anului 2011 în domeniul Educație, din partea cercetașilor, mai concret din partea Centrului Local Axente Sever Alba Iulia la un eveniment numit Gala Voluntarului.

Povestea este totuși mai complicată, și vă invit să citiți un pic mai mult.

Câteva aprecieri

Deși îmi dedic o bună parte din timp ca voluntar, pentru noi, cercetașii, nu cred că sunt neapărat relevante în astfel de situații aprecierile individuale. De mici, de la patrula de temerari (sau de lupișori, depinde de pe unde am început fiecare) suntem învățați să lucrăm în echipă – și sunt foarte puține lucruri pe care le-am facut singur în anul ăsta – întotdeauna am beneficiat de ajutorul și sprijinul unei echipe, oricunde m-am dus și orice am făcut, de la RoJAM la UP și de la Consiliul Centrului Local din Alba Iulia la Consiliul Director al ONCR.

Distincția asta (că distincție scrie pe diplomă :P) înseamnă, cred, un prim pas făcut de un mediu extern pentru efortului deosebit pe care îl fac organizațiile care funcționează aproape strict pe voluntariat – cum sunt cercetașii, și, la un nivel mai subtil – că începem să fim percepuți ca o organizație care face, în primul rând, educație.

Aș vrea să dedic acest pas înainte tuturor celor cu care am lucrat, nu doar anul ăsta, ci de când mă știu, pentru cercetași și cercetășie – nu îi voi numi (pentru că nu aș mai termina niciodată post-ul ăsta) – dar se simt ei :)

Varianta lungă

Gala Voluntarului e un event organizat în contextul Anului European al Voluntariatului de oamenii ăștia (sunt și ceva ONG-uri și ceva autorități de stat pe-acolo) – pentru a recompensa voluntari și proiecte de voluntariat din anul care se încheie. Nu particip de principiu la evenimente de-astea care scot în față individul, nu echipa, pentru că nu mi se pare corect față de niciuna din echipele formale sau informale din care fac parte, așa că doar o conspirație a prietenilor mei cercetași care m-au prins la înghesuială (să spunem doar că în 5 minute mi s-a blocat telefonul de la SMS-uri primite) m-a determinat să accept nominalizarea, și doar în numele Centrului Local. Au fost mai mulți conspiratori-șefi, care evident că nu recunosc nimic, deci nu știu exact cine sunt, dar cred că trebuie să le mulțumesc, pe lângă tuturor celor care mi-au scris în seara aia, Mihaelei, Dianei și Florinei.

Mihaela, care s-a ocupat (împreuna cu Florina, cred) de aplicație, mi-a cerut să scriu ceva despre experiența mea de voluntar. Asta este ce am scris, pe fugă.

Am trecut prin toate etapele de dezvoltare personală a Organizației Naționale Cercetașii României, fiind membru din 1996 și am crescut odată cu ea. Cercetașii funcționează aproape exclusiv prin voluntariat, și promovează voluntariatul ca parte integrală a educației care o dau tinerilor – cred că de aceea, când am devenit adult, voluntariatul a fost pentru mine un lucru complet firesc.
Când am avut vârsta necesară, am preluat rolul de a-i învăța pe alții – să devin lider cercetaș. Atunci, motivația mea era să îmi ajut grupul local, la Alba Iulia, să continue să facă educație cu copiii și tinerii de acolo. Au trecut aproape 8 ani, și entuziasmul care m-a pus pe drumul acesta s-a schimbat cu ceva mai puternic – înțelegerea faptului că metoda Scout (metoda de educație non-formală practicată de cercetași) funcționează cu adevărat, și că într-adevăr, misiunea cercetășiei de a produce cetățeni responsabili și activ implicați în comunitate poate contribui mult la dezvoltarea societății românești.

Eu nu am văzut aplicația, doar am scris textul ăsta. Pe 30 noiembrie, când noi eram deja pe baricade la UP, am primit un update că am fost selectat printre cei 6 finaliști la gala asta, la secțiunea Voluntarul anului 2011 în domeniul Educație.

Așa că ieri am încălecat pe cal și am pedalat cu spor până la marele Howard-Johnson, hotelul unde a avut loc Gala. Am fost foarte plăcut impresionat că portarul de la hotel, în loc să mă hâșâie (ei sunt hotel de fiță pe centru, eu eram călare pe bicicletă, cu casca și cu rucsacu) – m-a îndrumat către parcarea de biciclete (au parcare de biciclete! și mai e și înauntru cumva!).

Prima surpriza când am ajuns la Gală (care a fost destul de fancy) a fost că organizatorii au produs o carte cu toți finaliștii (that’s right, i’m in a „book”!).

Acolo am avut și ocazia să citesc cel puțin o parte din nominalizarea pe care au trimis-o Mihaela și ceilalți. Uite și textul: :)

Este coordonatorul unuia dintre cele mai mari centre de cercetasi ale Organizatie Nationale Cercetasii Romaniei, Centrul Local Axente Sever Alba Iulia. Alaturi de alti 18 adulti dezvolta activitati periodice pentru cei peste 100 de copii si tineri membrii ai centrului local, cu varste cuprinse intre 7 si 24 de ani.

In ceea ce priveste statulul in centrul local este si lider cercetas pentru exploratori (tinerii cu varste intre 14-18 ani), responsabilitatea sa fiind aceea de a le urmari si indruma progresul personal prin activitatile pe care le propune acestoa. Pe langa activitatea de coordonare a intregului grup de exploratori, Andrei este lider la o patrula (4-8 tineri) cu care are intalniri si activitati lunare.

A devenit deja o traditie organizarea unei tabere de vara, la care participa aproximativ 70% dintre tinerii din centrul local. Andrei fiind coordonatorul acestora inca din 2004.

Incepand cu anul 2005, Andrei coordoneaza Festivalul National „Unitate si Prietenie” activitate organizata de catre cercetasii din Alba Iulia cu ocazia zile de 1 decembrie. Ajuns la a 14 editie festivalul strange la un loc peste 350 de cercetasi din intreaga tara.

Ăsta a fost și textul (citit integral, well, that was a long moment) pe care l-a citit domnul Romeo Moșoiu, de la Ministerul Educației, când a anunțat că eu am fost numit Voluntarul Anului 2011, în domeniul Educație. După așa un discurs, nu știu ce mai puteam spune – am zis mulțumesc lor, și cercetașilor.

M-au impresionat declarațiile de sprijin ale prietenilor, care au fost și ele publicate în „carte”, dar nu le voi pune și aici ca deja am exagerat cu auto-lauda. Suficient de spus că le mulțumesc Paulei, Ștefanei, Florinei și Nicoletei pentru aprecierile care mi le-au făcut.

Mulțumesc tuturor celor care m-au felicitat pe diferite canale. Despre povestea asta mai scrie pe site-ul Centrului Local, și am ajuns chiar și în presa din Alba, grație Andrei și mamei ei, și chiar și pe un site al Regiunii Europene Scout, prin lui Radu Stinghe (mulțumesc :)).