După mai multe deliberări, duminică am decis să merg totuşi la crosul Petrom. Până la urmă, faptul că m-am dus a rezultat în trei chestii mari şi late: unu, mi-am reînoit scârba faţă de tot ce înseamnă Bucureşti şi bucureşteni, înghesuiala şi nesimţeala de la cozi şi de oriunde altundeva; doi, am realizat cât de out of shape îs. că o trebuit pe 4 kilometri să mă opresc de 2 ori, să îmi trag răsulfarea; şi, în sfârşit, trei, am primit o idee interesantă pentru proiectul de PM: un dispozitiv pe bluetooth care să facă statistici despre tura de alergare (sau munte, de ce nu) care să le comunice şi să le prelucreze telefonul mobil (după mai multe gândeli, am decis ca nu intră la proiecte PM pentru ca procesoru e de fapt ala de la mobil, şi deci n-aş programa ce se vrea; ideea mi-a venit după ce m-am întâlnit cu mai mulţi care aveau gadgetu asemănător pentru iPod de la Nike).
La cros am ieşit locul 260, şi am primit o intrare direct în lumea oamenilor care au o oarecare parere despre sine. Ar trebui să fug mai des.