Am revenit aici la Aula der Wissenschaften pentru a doua zi de RobotChallenge. Ieri, în grupa 2 la PuckCollect am jucat 7 meciuri, din care am facut 3 egaluri și am luat bătaie de 4 ori, terminând grupa pe locul 6 din 8.
O fi sunând a sore losing, dar erau doi roboți a aceleiași echipe la limita superioară a dimensiunii (care este simply huge: 50x50cm), care aveau o strategie care nu era tocmai fair-play, și care, în final, și-au disputat locul I între ei. Poate că suntem noi învățați de la Eurobot cu reguli de „domnișoare” – aici punctul maxim de atracție a competiției este robot-sumo, unde ciocnirile frontale nu sunt doar tolerate, ci sunt scopul jocului :)
Bogdan și Mircea cu Patrocle, înainte de a pleca la teste
Astăzi concurăm în competiția de Line Follower Enhanced, o variantă de line follower (robot care urmărește o linie pe podea) extinsă cu o secțiune lipsă în linia de urmărit și cu un obstacol (cărămida) undeva pe traseu. Ne punem speranțe mari în Patrocle, robotul nostru care miroase linia cu o cameră.
Atât pentru proiecte personale, cât și pentru chestii comerciale, folosesc SVN pentru version control. Îmi e la îndemână, deși, având în vedere că de cele mai multe ori folosesc un GUI pentru accesarea lor (gen Eclipse sau RabbitVCS sau ceva de genul ăsta) – aș putea folosi pentru ce fac eu și orice altceva – Dan ne-a trecut, spre exemplu, la robot, pe Mercurial.
Trac este util mai ales pentru echipe și pentru bugtracking, este scris în Python și are și o interfață XMLRPC (pe care eu încă nu am reușit să o folosesc din Eclipse – pentru Trac 0.12 cu Mylyn).
De fiecare dată când vreau să pornesc un proiect nou – poate și pentru că nu se întâmplă foarte des, trebuie să dau un google sau să verific pagina de man pentru cum se creează un repo în SVN, care sunt permisiunile care trebuie setate, cum se creează un environment în Trac, pe unde am pus eu folder-ul care conține site-urile de Trac pe server, și alte chestii cu care îmi cheltui timpul aiurea.
Tema de anul ăsta pentru Eurobot, concursul de robotică autonomă la care participăm de câțiva ani, se numește „Chess’up”, și în esență spune că ai o tablă de șah și robotul care are mai multe piese la sfârșitul timpului de 90 de secunde pe culoarea lui câștigă. Am mai scris aici de regulile Eurobot, pentru cei interesați puteți găsi mai multe detalii la oameni pe site.
Una din ideile pe care le încercăm anul ăsta este determinarea obiectelor de pe masa de concurs cu ajutorul a 3 camere video (avem la dispoziție trei locuri pentru a plasa balize, la o anumită înălțime, pe marginea mesei). Ideea o avem din octombrie, dar zilele astea am reușit să fac ceva progrese.
Nu știu dacă mai trebuie să spun ce este Eurobot, cei mai mulți dintre voi care mă cunoașteți ați auzit povestea: e un concurs anual de robotică autonomă în care doi roboți concurează unul împotriva celuilalt pe o masă de 3 x 2 metri, fără să se încurce unul pe celălalt, și au 90 de secunde pentru a îndeplini o sarcină. Roboții sunt perfect autonomi (aka nu sunt telecomandați). Detalii aici.
Tema de anul ăsta se numește Feed the World, și pe scurt trebuie să găsești și să transporți roșii (bile roșii), portocale (bile … portocalii, mai grele decât roșiile), și știuleți de porbum (cilindri albi și negri – cei negri sunt stricați și nu pot fi culeși).
Am început lucrul pentru robot din timp anul ăsta, dar după primele întâlniri a devenit clar că aveam probleme. Micvs încărcat de ore, Dan, plecat în Germania să îi facă pe ăia mai deștepți, eu, printre altele, cu probleme cu banii … Acum câteva săptămâni am reluat treaba. Împreună cu Dan, Micvs, Adi, Matei, Mircea și Sergiu, am făcut de toate, mecanică, electronică, programare, grafică, măturat pe jos :). În ultimele săptămâni am pus toți osul la robotul pentru anul ăsta. Am avut tot felul de probleme, și în ultima săptămână aproape că nu am dormit deloc. Ca de obicei, în ultima seara înainte de concurs, toată lumea era în laborator.
Petronela, robotul nostru, era gândit să facă lucruri mărețe și precise. Pe măsură ce ultimele ore și minute până la concurs treceau, am renunțat pe rând la mai multe subsisteme (adica în termeni plastici i-am făcut o lobotomie :D). La ora 9:15 eram prezenți la concurs.
La etapa națională care a fost vineri, 14 mai, în corpul AN, au venit cam 10 echipe, din care 6 de la Sibiu, noi din UPB împreună cu colegii de la RobotiqueFF de la Fils, niște baieți e la Iași și o echipă de la Oradea.
Omologările (pentru că roboții trebuie să demonstreze că corespund regulilor înainte să intre în concurs) s-au terminat la ora 14, noi am fost a 4-a echipă omologată din cele 5 care au rămas în total. Chiar înainte de omologarea oficială am dat de câteva probleme destul de serioase (one of them caused by me :|), totuși, le-am depășit.
Au urmat apoi meciurile, fiecare cu fiecare, deci 4 meciuri. În primul nu am reușit să marcăm, dar am plecat din zona de start, deci am luat 50 de puncte. În al doilea am reușit și am marcat două bile roșii, și am câștigat meciul, deci am strâns ceva puncte. Echipele de la Sibiu erau foarte bine pregătite, și ne depășeau lejer. Al treilea meci l-am ratat cu totul, ne-am blocat într-o margine. A fost un moment destul de trist și ne cam pierdusem speranța, dar, în al patrulea meci, Petronela a fost în formă și s-a dat cumva peste cap și a împins două bile și un porumb alb în zona de marcare, ceea ce ne-a clasat direct minim pe locul III, la o distanță (infimă dar existentă) de celălalte două echipe mai „mici”. Apoi, una din echipele de la Sibiu nu a reușit să marcheze „cu poarta goală” și ne-am dus direct pe II. Iuhuuu :)
O să încerc să povestesc despre robot altă dată, ce are prin el și de ce e deștept. Ce e important acum este că Petronela și echipa OVP participă la finalele Eurobot 2010, care vor avea loc la 30 de km de Zurich, în Elveția, peste două săptămâni! :D
Sper să revin cu filmulețe de la meciuri, și cu poze de la Ioana, care a fost și ea în vizită.
După cum ziceam, am fost la prima mea conferință, INTED2010, la Valencia. Pe numele complet International Technology, Education and Development Conference, conferința este o ocazie de întâlnire pentru profesori, ingineri și alte nații de oamenii interesați, în special, de utilizarea tehnologiei în educație, dar și de educație în tehnologie. Mai are două conferințe soră, la Barcelona și la Madrid, și adună oameni din ceva de genul 80 de țări. Sunt convins că undeva în tot sistemul ăsta intra și ocazia pentru profesori de peste oricare din oceane, dar și de mai de-aproape de a îmbina utilul cu plăcutul și de a avea un pic de vacanță în Spania :)
Anyway, eu n-am mai fost la conferințe de-astea vreodată, așa că am avut megamorcov, și am tot negociat cu mama ce haine să-mi iau și de-astea, ba chiar m-am și ras! :D Am avut de prezentat două articole pe care le-am scris împreună cu profu’ (sau mai repede, le-a scris profu’ împreună cu mine). Unul s-a intitulat Overusing the Internet – Problems in technical education și discuta probleme legate de superficialitate cu care studenții noștri folosesc Internet-ul pentru a face copy + paste și-atât. Sunt multe de zis aici, multe de dezbătut, și nu vă pot da să citiți articolul că am predat drepturile de autor spaniolilor pentru conferință, așa că vă invit la povești pe tema asta.
Celălalt articol a fost mult mai direct, o prezentare a unui proiect care se întâmplă la noi la facultate. Articolul s-a intitulat Education by research, și prezintă o idee pe care încercăm să o implementăm acum în echipa noastră, prin care să îi încurajăm pe studenți să se implice în proiecte de cercetare, ca remediu la plângerea constantă că nu fac chestii practice în facultate.
Am avut megamorcov la prezentare, la amandouă. Am lucrat și am repetat prezentările de zeci de ori, să încerc să le bag în 12 minute. La prima sesiune am înțeles prost și nu am dus prezentarea la timp (dar s-a rezolvat cu bunăvoința ălora). La a doua a mers mai bine, deja știam cât de cât despre ce e vorba. Am găsit mult mai ușor să stau să îi ascult pe alții după ce am terminat eu de prezentat, și m-am plimbat între cele 5 piste paralele (parallel tracks, oare așa s-o zice în română?) căutând lucruri interesante.
Nu pot să zic ca am găsit ceva cu adevărat valoros, multă lume prezenta situația din diferite locuri, dar mi s-au părut un pic mai aproape de realitate decât ce se întâmpla la noi. Am ascultat oameni care folosesc cu succes Podcasturi în cursuri, oameni care folosesc înregistrări video pentru a ajunge la studenții care nu pot veni la curs, am auzit despre școli care sunt flexibile și se mulează pe nevoile studenților. Evident, sunt convins ca nu e roz situația nici la alții, dar atitudinea generală este cu totul alta ca la noi (și mi-a confirmat mai multe din presupunerile mele legate despre cum se face / cum ar trebui să se facă educația la nivel universitar).
În ultima zi, pe 10 martie, organizatorii ne-au oferit un tur (cu ghid cu tot) al Valenciei. Am văzut niște chestii fenomenale, cum ar fi Piața Centrală (unde mi-am dat seama că cultura mea despre viața marină este exact 0) și Ciutat de les Arts i les Ciències, care este un complex fenomenal de clădiri mega SF făcute de un arhitect de-al lor (unu Calatrava). Am mai dat o tură prin oraș, ne-a arătat ghida una alta, apoi am avut liber. Am fost la concertul de petarde din piața publică (care se întâmpla în fiecare zi în săptămâna dinainte de festivalul lor local, Fallas) și apoi am hotărât să îmi construiesc niște cultură marină și am fost la acvariu (care este cel mai mare din Europa :P), unde am și învățat că cultura se plătește, pentru că am dat aproape 20 de euroi pe bilet :).
Conferința a fost la un hotel de cinci stele, destul de fancy, dar eu am stat la unul de 4 stele, mai jos pe drum, către port, la 5 minute. A fost evident mai ieftin, dar m-am simțit foarte bine, cred că mai bine decât mi-ar fi fost la 5 stele. E un hotel micuț, într-o clădire veche, se numește Kris Consul del Mar și are niște scoruri megaok.
Sunt multe de zis despre Valencia, și e o destinație bună pentru un weekend de fugit de acasă. Am văzut foarte multe piste de biciclete, și mulți bicicliști. Au port la mediterană, care e aproape de centrul orașului. Aveau un râu ce trecea prin oraș și se vărsa în mare, dar după ce a făcut urât răul prin anii ’50, l-au mutat mai într-o parte și au tras ditai parcu pe unde trecea râul odata. A, și încă o chestie, când cauți pe Google Maps să vezi pe unde sunt stațiile de metrou, îți zice pentru fiecare stație când vine următorul metrou pentru fiecare direcție. Isn’t that just cool?
Acvariul, etajul IJellyfish :P Caii de mare sunt mult mai cool, though!La piață :)Și mai la piață! (Șunca aia ajunge până la 12EUR / 100g)OperaHouse (SF Building by Calatrava dude)Opera și Hemisferico (care are înauntru un IMAX Dome)Closing Glass of Wine Nu, nu m-am tuns. Da, mi-am luat sacou. Nu, nu ma veți vedea cu el :)
