Etichetă: Cercetași

Wide games pentru campuri

Un wide game este un joc care implică mulți cercetași, în general într-un spațiu larg (un alt nume după care poate le-ați mai întâlnit este Cross Country Game). La Alba Iulia, fiecare Camp de Centru Local are o zi sau o jumătate de zi dedicată unui astfel de joc, în care toată lumea este implicată, de la lupișori la lideri, iar Miha Ciobanu de la CUB mi-a dat temă (îi drept, acum vreo 6 luni) să scriu despre cum abordăm noi jocurile astea :)

Un wide-game este un instrument educativ bun pentru munca în echipă, în special cu oameni cu care nu te cunoști foarte bine sau poate nu îi cunoști de loc, dar în el poate fi „cusut” aproape orice obiectiv educativ – în funcție de situație și de grup, se poate adapta la nevoile (educative) ale momentului. Spre exemplu, jocul de la UP este o variație a aceluiași concept, într-un context urban. Continuă să citești Wide games pentru campuri

O propunere pentru infiintarea grupurilor de cercetasi

De multe ori în cele câteva poziții pe care le-am ocupat în ONCR m-am întrebat care ar fi cea mai bună formă de organizare a cercetașilor în România ca să creștem suficient de mult încât să nu mai fim o mulțime de puncte disparate pe hartă, ci o … rețea de rețele care să aibă relevanță reală la nivelul populației României, nu doar la nivelul comunităților locale în care locuim.

Cred că modelul pe care îl avem acum are lacune considerabile și nu răspunde la nevoile pe care le observăm în teritoriu, singurul argument în favoarea lui fiind nu avem ceva mai bun. Nu aș vrea să se înțeleagă că am o problemă personală cu vreunul din Grupurile de Inițiativă în formare sau cu cele care au fost înființate de curând. Am în schimb o problemă cu sistemul curent, care, în opinia mea, nu este sustenabil, ci este asemenea unui castel de cărți de joc, fiecare carte adăugată crescând riscul ca toate celălalte să se dărâme. Continuă să citești O propunere pentru infiintarea grupurilor de cercetasi

Hamacul ca solutie pentru camp

S-a făcut un an de când hamacul a devenit soluția mea preferată pentru campare – ușor, versatil și comod, hamacul îndeplinește o serie de criterii care îl fac, pentru mine, excelent pentru „locuitul” în natură.

Hamacele au devenit populare în grupul nostru când Nicu și Adi au primit câte unul de ziua lor (parcă?),  și au început să și le ia cu ei în ieșirile noastre. Pentru că cele disponibile în Decathlon erau „garantate” până la 100 de kg și eu depășesc „ușor” acest „target”, nu am putut să îmi iau și eu unul de acolo. Acest mic impediment m-a trimis la MinorSwing.ro, care erau un pic înainte de perioada asta de glorie pe care o trăiesc acum, și Andrei de la MinorSwing mi-a executat un hamac garantat să mă susțină :).  Continuă să citești Hamacul ca solutie pentru camp

Cu butucul la tinta – un joc de echipa fain pentru camp

In Campul Centrului Local avem tradițional o zi de Olimpiadă, în care avem atât competiții individuale (alergare cross country viteză, aruncarea bocancului, scosul merelor din ceaun, aprinsul focului viteză …) cât și probe de patrulă. Încercăm să avem probe care nu țin doar de abilitățile fizice pentru a ține competiția echilibrată.

Unul din jocurile interesante care merge mai mult pe coordonare și muncă în echipă și aproape deloc pe fizic – deplasarea butucului la țintă. E destul de simplu de pregătit, mai ales în camp, și e foarte fun. Pentru că Dana de la Drobeta Turnu-Severin m-a întrebat cum se face, m-am gândit că poate fi interesant pentru mai multă lume. Continuă să citești Cu butucul la tinta – un joc de echipa fain pentru camp

(Cum) functionam?

Am auzit de la mai mulți lideri cercetași, la Adunarea Generală sau în alte contexte, ideea că regionalizarea este soluția la rezolvarea problemelor organizatorice ale asociației noastre – regionalizarea fiind acel proces în care regiunile preiau o serie de responsabilități administrative, de formare, de reprezentare și chiar de programe de la nivelul național.

Se întâmplă să fiu de acord, peste ceva vreme regionalizarea va fi cheie în dezvoltarea noastră. Dar sentimentul meu e că mulți din cei care vorbesc de regionalizare acum o fac nu pentru că au gândit lucrurile până la capăt sau pentru că au un plan de perspectivă, ci ca să păstreze un status quo, ca să „scape” de controlul „Bucureștiului”, mai repede decât să obțină o autonomie pe care să o poată folosi în dezvoltarea cercetășiei la nivel local.

Continuă să citești (Cum) functionam?