Sunt un idiot. Înafară de semnificația evidentă, la mine mai înseamnă și că am multe idei. De foarte multe ori ideile mele m-au băgat în fel de fel de belele, dar în mare din cauză că am încercat să le implementez eu, nu alții.
Cârcoscout este un blog de bârfă așa zisă cercetășească, care, din păcate, a pornit dintr-o idee ce-am avut-o, dar care a luat o cu totul altă cale decât mi-aș fi imaginat eu. Și eu oricum m-am gândit că ideea mea inițială n-ar fi foarte bună. Acum, cârcoscout este un subiect de discuție printre cercetași, este un motiv de stres pentru oamenii care apar acolo împotriva voinței lor și este inclusiv un subiect de neliniște pentru oamenii care conduc acum organizația, pentru că se spune că produce o imagine proastă cercetășiei.
Înainte să îmi exprim opinia mai în detaliu, aș vrea să clarific câteva lucruri. Eu nu sunt Cârcoscout. Știu cine se ocupă de site-ul acela, nu este datoria mea să dau mai departe această informație, nu sunt de acord cu ce se postează acolo, și atât Cârcoscout cât și cercetașii care au fost interesați au aflat asta. De ce nu fac nimic atunci împotriva Cârcoscout? Până acum am tolerat tacit prezența blog-ului, pentru că nu mi s-a părut că au jignit pe nimeni, sau oricum, nu într-un mod voit. De ce scriu asta acum? Pentru că sunt câteva lucruri care mă deranjează, atât la Cârcoscout cât și la restul lumii.
În primul rând, există multă lume acum (dintre cei care înțeleg ce înseamnă atât cercetășia cât și organizația care o reprezintă în România) care se simte lezată de existența Cârcoscout. Sunt de acord cu voi, până într-un punct, în ideea în care glumele care se fac acolo sunt scoase din context și pentru cine nu știe despre ce este vorba este foarte ușor să își facă o părere greșită, despre diferite persoane sau despre cercetășie în general.
Doar că, după mine, soluția nu e să-i găsim și să-i pedepsim (pentru ce să-i pedepsim, că distrug imaginea cercetășiei? come ON!) ci să reacționăm în mod la fel de public și la fel de hotărât în sensul opus. Și pentru că noi suntem mulți și ei sunt puțini, un blog de glume neinspirate s-ar pierde în mulțimea de informații utile și interesante despre cercetași. N-ar trebui ca existența și popularitatea Cârcoscout să ne facă să ne întrebăm de ce nu există mai multe exprimări de opinie din partea astalaltă. Când am spus sens opus, m-am referit la un set de opinii, semnate, cu fond și context, și constructive. Eu o să fac asta de acum înainte aici, o să scriu despre cercetași. Nu povești despre cum se fac noduri, ci opinia mea și despre acțiunile mele în cercetășie, proteste și felicitări. Și sper că cât mai mulți dintre voi să-mi urmați exemplul.
Referitor la imaginea cercetășiei și distrugerea ei de către Cârcoscout: dacă un colț de net cum e Cârcoscout ne poate distruge imaginea organizației și a mișcării în țara asta înseamnă că nu ne-am construit imaginea într-un mod corect. Imaginea cercetășiei nu este ce văd șoarecii la TV, ci ce cred oamenii cu care am interacționat despre noi. Aș vrea să stați o secundă să vă gândiți de ce Cârcoscout a devenit brusc o super atracție între cercetași (am văzut inclusiv un comentariu de la cineva cum că Cârcoscout e un loc unde află chestii despre ce se mai întâmplă cu cercetașii). Nu înseamnă oare asta că cercetașii din țară tânjesc după mai multe informații despre ceilalți cercetași din țară și n-au alt canal de informare mai bun? De ce Cârcoscout a devenit un canal de promovare a diferitelor proiecte naționale? Pentru că blogul de acolo se updatează mult mai repede decât orice altă sursă de informații.
Site-ul aventura a încercat să devină un canal de informare pentru cercetașii din țară, dar părerea mea este că au exagerat cu promovarea. Toată lumea l-a marginalizat pe Seba cu site-ul lui. Acum, toată lumea vrea să scape de Carcoscout. Fraților, da-ți-le la oameni informațiile de care au nevoie într-un mod constant, și pe care să se poată baza, și nu o să mai fie nevoie de Cârcoscout, sau de alte povești.
Am distrus (ca și comunitate) credibilitatea și importanța listelor de discuții cu mii de mesaje irelevante despre vrute și ne-vrute, cu fwd-uri de pe alte liste și cu o grămadă de alte nenorociri, și acum listele de discuții nu mai sunt un canal de informare pe care să ne putem baza (în lumea tehnică s-ar zice că raportul semnal / zgomot este mult prea mic). Am protestat împotriva acestui fenomen oricui m-a ascultat, și am sugerat ca toate mesajele care nu sunt relevante să fie filtrate sau mutate către alte liste de discuții.
Concluzia acestui post este: Cârcoscout nu este problema, noi suntem problema, pentru că am creeat o situație în care existența Cârcoscout este necesară. Este de datoria noastră să ne scoatem din această situație.
În încheiere, aș vrea să mulțumesc echipei Cârcoscout că m-a făcut să realizez lucrurile ce le-am scris mai sus, aș vrea să îmi manifest încă o dată obiecțiile în legătură cu conținutul de acolo și cu politica editoriala a blog-ului de care v-am tot zis, și aș vrea să le transmit, public, că este momentul fie să oprească Cârcoscout, fie să își modifice politica editorială (spre exemplu, să verifice cu proprietarii pozelor / protagoniștii „știrilor” dacă sunt de acord cu publicarea lor în Cârcoscout, și să le dea drept la replică).
Aștept replică.