Etichetă: Boring

Cluj

Acum aproape 10 ani, când am plecat să îmi fac studiile la București, nu m-am gândit niciodată că o să rămân acolo așa de mult – deși nu pot să spun că am avut un plan de unde altundeva o să fiu. Cred că la început am sperat cumva că lucrurile se vor dezvolta în așa fel încât să pot să mă întorc la Alba Iulia și să fac ce-mi place.

Bucureștiul este un oraș foarte mare și foarte ciudat, în care oamenii aleg ce să vadă din el și trăiesc fericiți sau mai puțin fericiți în funcție de lucrurile pe care le-au văzut și / sau trăit acolo. Pentru unii, Bucureștiul este the place to be. Pentru mine, a fost opusul – și cred că motivul pentru care nu am plecat mai repede că a fost că m-am entuziasmat și m-am implicat, cum fac de obicei, în fiecare proiect nou și la fiecare pas, fără să mă intereseze neapărat unde locuiesc – dar abordarea asta workaholică are și dezavantaje.

Așa că, for better or for worse, din ianuarie m-am mutat la Cluj să fac și lucruri pe care n-am fost în stare să le fac la București, unele din motive de București, altele din motive de yeti – să mai și trăiesc, să fac puțintică mișcare, să fiu mai aproape de cercetași, să încerc să-mi fac mai mult timp pentru vise și proiecte personale.

Să vedem ce-o ieși :)

A little „hardware” project

Când m-am mutat acum câteva luni în apartamentul ăsta, în camera mea erau două găuri în perete unde a fost, probabil, la un moment dat, un soi de etajeră. Pentru că nu prea am timp de lucru prin „casă”, a durat destul de mult, dar, picătură cu picătură mi-am inventat două rafturi în cameră.

După ce am găsit luna trecută (prin multiple încercări :) niște șuruburi care să se potrivească în găurile existente, astăzi am decis că am timp să mă duc să fac rost și de scânduri. Cu puțin noroc, la cel mai apropiat magazin de materiale de construcții am găsit două bucăți, ușoare, din lemn de ceva rășinoase, cu 50 de lei amândouă. Continuă să citești A little „hardware” project

From Ireland to Espana

Pe 6 martie am pus traista în spate, și mi-am luat la revedere de la Limerick. Am luat un J.J.Kavanaugh (autobuz) 4 ore până la Dublin Airport, după câteva ore am luat o cursă Aer Lingus către aeroportul Alicante din Spania. În avion, mulți irlandezi plecați în vacanță, dornici să scape de frigu ce a lovit Irlanda anul ăsta. Le-o picat fața instant când căpitanul a anunțat că am aterizat la Alicante și că temperatura de afara este 7 grade și plouă :) Era mai frumos în Irlanda :P

Cu mult noroc și cu puțină spaniolă, am prins foarte repede autobuzul către centrul orașului Alicante (EUR 2.60) (se pare că nu toată lumea are norocul ăsta …) și șoferul mi-a explicat unde e autogara. În autogară am găsit o ultimă casă de bilete deschisă și pe la 22:30 am plecat cu autobuzul spre Valencia. Eu credeam că Alicante e oarecum aproape, dar autobuzul a zburat pe autostrăzi cu o medie de 100 la oră, și tot a durat trei ore :) Nebunie de autostrăzi au oamenii ăia în Spania.

Nu am vrut să iau taxiul, așa că odată ajuns în autogară în Valencia am luat-o pe jos, pe lângă ceea ce urma să aflu că a fost râul Turia, încă o oră, până la hotelul la care am stat. Am făcut eforturi să găsesc, la 2AM ceva de mâncare în zonă, dar după ore de colindat pe străzi m-am lăsat păgubaș.

Bad tooth

Mă tot ceartă lumea că nu am mai scris de mult pe blog :) Necazul e că eu scriu pe blog când fac câte o trăznaie, și săptămâna care tocmai s-a încheiat a fost una deosebit de neproductivă pentru mine. Motive sunt multe, dar actorul principal a fost o măsea (cred că molar îl cheamă) al meu care m-o înnebunit maxim în ultimele câteva zile.

Duminică seara am cedat și mi-am înfruntat și frica de dentist și scârba generală pe care o am despre spitalele de prin România, și am fost să get treatment. Long story short, dumincă seara am fost la o clinică prin Militari (care se numește Neoclinique și e cul) și după o oră și 100 de roni eram din nou capabil să gândesc.

The culprit!

Moving around a bit

Acum o săptămână am plecat la București, o zi (vineri), cu planul să-mi fac înscrierea la master. Am ajuns cu întârzierea obișnuită de o oră a trenului de noapte (în care am bagat direct 6 ore de somn cu capu pe masă), deci pe la 11. Am fugit aproape toată ziua, am plătit cei 105 RON pentru înscriere și dosar, am fost de mi-am făcut poze, am legalizat copie după certificatul de naștere, am fost la medic în Regie să-mi dea adeverință că-s apt (și chiar m-o consultat – tensiune, plămâni – a whole 10 minutes).

Când am ajuns la școală să iau dovada că am terminat facultatea, secretaru o zis ca să mă duc să-mi scot diploma, că ei nu dau adeverințe. Cum îl știu pe secretar de treaba, nu mi-ar fi zis asta numa ca să scape de mine, deci bummer, cu 10 minute rămase pe ceas până la închiderea înscrierilor din ziua aia, n-am reușit să mă înscriu (și bine că n-am reușit :P).

Am fost la o bere cu micvs și cu zucre, care zucre tocmai își terminase de prezentat lucrarea de diplomă (el o fost plecat prin Irlanda să o facă), după aia o bere cu gașca de la cercetași de la București, după aia înapoi la bere cu micvs și cu zucre :), și de acolo, direct la gară, spre Timișoara (alte 8h de somn cu capu pe masă la tren :P)

La Timișoara m-am văzut cu bunică-mea, maică-mea și soră-mea, am apucat să-i spunem la mulți ani la Cubu, care o făcut 21 de ani, am mai vorbit de niște planuri de afaceri cu maică-mea și duminică seara înapoi spre București.