Vin cu niște posturi din urmă, în perpetua speranță că voi fi vreodată la zi și că nu o să mai scriu doar o dată pe lună :) Pe 12 iunie a fost Adunarea Generală eXtraordinară a ONCR. S-au întâmplat mai multe chestii în weekend-ul ala care au generat o serie de evenimente care a dus, printre altele, la absența mea de aici pentru ultima lună.
Pe scurt, am candidat la o poziție în Consiliul Director al ONCR. Partea asta a fost destul de ușoară, am obținut acordul și susținerea oamenilor importanți din viața mea de cercetaș, am completat un formular și am dat send.
La alegeri, Bianca (Neșiu-Bedreag) din București a fost aleasă în unanimitate de voturi ca nou președinte al ONCR, fiind și singurul candidat. Pentru celelalte 10 poziții în Consiliul Director am fost 8 candidați, și doar 7 dintre noi, cu mine inclusiv, am fost aleși pentru a îndruma organizația pentru următorii trei ani. Noii mei colegi de patrulă în misiunea asta sunt Bianca (de care vă ziceam mai sus), Corneliu de la Dimăncescu, Cristi Moldovan de la Cluj, Sânziana de la Suceava, Adi Șu de la Oradea, Cristina Nica de la AMD București și Lucian Nedeluț de la Drăgășani.
La împărțirea de sarcini din prima discuție a noului Consiliu, am primit în responsabilitate direcția strategică management, dar, din lipsa de oameni, am fost desemnat, vrând – nevrând, și vicepreședinte al ONCR. Sună foarte ciudat, știu, vicepreședinte. Eh, well :)
În seara cu alegerile evident s-a lăsat cu cântări prin eVarză (ba chiar și cu dănțuiri :O), și duminică am tras o tură cu bicicletele, inițial plănuită pentru Călugăreni, dar apoi modificată pe sightseeing tour al locațiilor bike-friendly de prin capitală pentru prieteni (am făcut parcul Carol, am trecut pe la Bragadiru, pe la fabrica de bere, pe lânga Palatul Parlamentului, pe lângă Poli, turul Lacului Morii și apoi, pentru cine a mai putut, Arcul de Triumf, Herăstrăul și câteva aspersoare din fața casei lui Becali).
De notat: am pus pariu cu Iuliana că după o tură de biclă până la Călugăreni și înapoi (60 de km) într-o zi, o să … umble ciudat, ca să mă exprim gentil. Am scris aici ca nu cumva să uit(e) :)
