Categorie: Idei

Memoriile bunicului – episodul IV

După cum am mai notat aici, acum jumătate de an am început să lucrez, împreună cu sora mea, cu mătușa și cu tatăl meu la publicarea memoriilor bunicului meu – planul era să avem ceva gata până la jumătatea anului ăstuia, dar mai multe lucruri ne-au împins un pic planurile mai către sfârșitul anului ăstuia, poate chiar mai târziu. Munca continuă însă, și astăzi am găsit un pic de timp să centralizez ce avem și să pun laolaltă o variantă brută a întregului text.

Când va fi gata, planul este să avem o carte clasică și o carte electronică (măcar pentru Kindle), și o variantă de site, pe care să publicăm pe bucăți istorioarele bunicului, de la descrierea satului natal la poveștile teribile din război și din lagăr până la descrierea unora din procesele în care a lucrat, ca avocat, dar și o hartă interactivă și alte texte adiționale care să explice unele din lucrurile, persoanele și evenimentele din text.

Până atunci, că tot abia au terminat cu BAC-ul eXploratorii noștri, vă las cu o poveste ușor diferită de ce am publicat până acum aici și aici, din viața de elev de liceu a bunicului meu.  Continuă să citești Memoriile bunicului – episodul IV

Atelierul de noduri la temerari

Vă ziceam că am plecat spre Cioclovina din campul unităților de temerari de la Alba Iulia – de când am început să facem campuri de unitate, am făcut tot posibilul să ajung în cel de temerari. După cum vă ziceam în povestea anterioară cred că abilitățile pe care copii le învață la temerari rămân cu ei toată viața și le sunt utile atât pe traseul pe munte cât și în viața de zi cu zi – și aici vorbesc atât din experiență personală cât și din ce-am reușit să observ la temerarii noștri.

Acum doi ani am pregătit pentru campul de temerari un atelier cu și despre Codul Morse, pe care l-am reluat apoi, într-o altă formă, și la unul din stagiile LIFT, la invitația lui Emi.

Anul ăsta, echipa de la temerari mi-a cerut să țin un atelier de noduri – unul din cele mai comune ateliere care se fac la temerari – și m-am gândit că ar putea fi util pentru lideri mai noi să explic cum abordăm noi la Alba Iulia organizarea unei astfel de activități. Continuă să citești Atelierul de noduri la temerari

De ce îl votăm pe Sabin președinte?

Nu îmi stă în fire să public scrieri emoționale sau emoționante, cu atât mai puțin într-un context în care nu emoțiile ar trebui să guverneze, ci rațiunea. Astfel că voi încerca să aduc câteva din argumentele personale, dar și ale Centrului Local, pentru care îl susținem cu toată convingerea pe Sabin Mureșan la președinția ONCR.

Sabin face parte dintr-o generație care a (re)clădit sistemul de formare și programele din ONCR, și mai mult de atât, a inspirat și a pregătit direct o generație de cercetași care a rezistat și și-au adus contribuția în toți anii ce au urmat – generație din care facem parte, cu multă mândrie și recunoștință mulți cercetași și lideri pe care-i cunoașteți, și câțiva dintre cei care vin în fața Adunării Generale pentru a-și asuma poziții în slujba organizației noastre cum ar fi Diana Slabu, Alexandra Roșioară și, poate într-o mai mare măsură, subsemnatul.  Continuă să citești De ce îl votăm pe Sabin președinte?

Candidez pentru Consiliul Director al ONCR

După cum unii din voi ați văzut deja, m-am înscris în competiția pentru un loc în Consiliul Director al ONCR.

Sunt cercetaș de aproape 19 ani, și am trecut prin toate aventurile cercetășiei la nivel local – am fost spiriduș, temerar, eXplorator, lider de unitate, șef de unitate și șef de Centru Local, într-un centru condus vizionar de Ciprian Grădinariu (Motzu) în care cercetășia nu a cunoscut întrerupere și care a devenit unul din cele mai puternice grupuri din România. Am avut oportunitatea să fac parte dintr-o generație de copii care a crescut într-un ONCR care tocmai prinsese un nou avânt mulțumită unei generații de lideri foarte faini, cea din care face parte și Sabin.

Când am ajuns lider, am fost entuziasmat să mă pot implica la nivel național. Am făcut-o din zilele tulburi (cel puțin pentru mine) ale ONCR-ului din 2004 / 2005, și am continuat în următorii 10 ani, în diferite forme, să contribui la dezvoltarea cercetășiei, să îi ajut pe frații mei cercetași din alte Centre Locale, să vin cu inițiative și să propun soluții. Am făcut parte din echipe pedagogice, executive și am fost vicepreședintele ONCR între 2010 și 2012. Continuă să citești Candidez pentru Consiliul Director al ONCR

Cu si despre formatori

In toamna anului trecut m-am înscris în echipa de formatori a ONCR din dorința de a avea un rol (și) mai activ în dezvoltarea cercetășiei (și) înafara Centrului Local pe care îl conduc la nivel de lideri adulți, cu convingerea că Diana Slabu, care a preluat conducerea echipei naționale de Resurse Umane (ENRU), are viziunea și puterea necesare să construiască o echipă puternică, care să performeze.

Pentru că nu există (încă) un loc unde să fie evidențiate lucrurile astea, m-am gândit că ar fi bine să vă povestesc foarte pe scurt despre ce s-a întâmplat în echipa în care activez eu, până acum. Continuă să citești Cu si despre formatori