M-am apucat, pentru a treia sau a patra oară, să citesc Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring, și, în sfârșit, am reușit să trec de prefață și de partea introductivă (Concerning hobbits).
Este acolo un citat fenomenal, bun de dat mai departe. Ce spune Gandalf mi se pare un citat general valabil pentru toată lumea, dar mai ales pentru generația mea (evident, în contextul de azi)
„Always after a defeat and a respite, the Shadow takes another shape and grows again.”
„I wish it need not have happened in my time,” said Frodo.
„So do I,” said Gandalf, „and so do all who live to see such times. But that is not for them to decide. All we have to decide is what to do with the time that is given us.”
JRR Tolkien, Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring
După ce ne-am întors din Elveția, o săptămână am fost deadmeat. Am dormit cred, toată săptămâna, n-am mai fost în stare de nimic. În weekend, Dan a organizat o ieșire cu bicicletele la Mogoșoaia. Am fost foar Sel și Cip, Dan și cu mine.
De la Cișmigiu (de la Raitabike), am mers pe la Gara de Nord și acolo pe Grivița înainte pââââââână-n Mogoșoaia, lung, boring și direct :D Vineri parcă îmi amintesc că fusesem în varză, deci nu eram nici eu tocmai fresh :) La Mogoșoaia era plin plin de lume la iarbă verde.
Palatul mi s-a parut interesant, dar nu am găsit niciunde istoricul lui. Am avut noroc ca am putut da un Wikipedia de pe telefon să să aflăm mai multe chestii. Nu știu dacă e intenționat sau nu (pentru aerul de vechime), dar mi s-a părut un pic lăsat aiurea, ne-reparat pe alocuri. Am fost și în spate palatului, unde este statuia lui Lenin, cu fața în jos. Mi s-a părut interesant motivul pentru care e cu fața în jos – să nu atenteze recuperatorii de fier vechi la bronzul din nasul, urechile și alte părți mici ale statuii de bronz.
Am explorat puțin potecile din pădurea de pe-acolo, apoi am hotărât să mergem și pe la Lacul Morii. După o mică greșeală de traseu, am luat-o pe centura Bucureștiului, cu obiectivul Chiajna – Lacul Morii. După ce am trecut de Chitila și de stația Peco de la ieșirea din Chitila, am auzit un fssssssssssssssssssssssssssssst puternic și eram pe jantă :P Prima pană cu bicicleta asta. Exciting, but still, 12 km până în București :|
I-am trimis pe ceilalți către București, și apoi am stat și am stat și am stat și am stat până a venit un autobuz de pe o linie preorășenească, care s-a îndurat de mine și m-a luat cu tot cu bicicletă către București. De la WestGate m-a luat un alt autobuz, și după aia am mai mers puțin pe jos și am ajuns la școală.
Bine, ar fi util de spus că după ce am desfăcut bicicleta am descoperit că aveam și axul de pe spate rupt, și cred că era rupt de multă vreme. Pentru necunoscători ca mine, să știți că magazinul HyperSport de la Cotroceni s-a închis, și că la Colțea este un magazin de biciclete unde se găsesc și piese normale (nu experte).
Fața dinspre lacEvident că m-o găsit unu la telefon să mă întrebe una-altaHanul
Toate pozele sunt de la Cip, și Dan le-a pus pe net.
Azi dimineață am plecat la Eurobot 2010 (www.eurobot2010.ch), unde încercăm să o susținem pe Petronela, robotul nostru, în a obține un rezultat satisfăcător. Încerc să țin eventualii curioși și interesați la zi pe blogul nostru. Suntem toți foarte obosiți, și după călătorie și formalități tot ce-am mai reușit să facem e să o montăm pe Petronela, și acum o punem cumva pe o masă de concurs să vedem ce mai știe :)
Din ce-am apucat să vedem din orășelul ăsta și din Elveția, totul este … ca prin vest :) Lucruri linștite, ditai lacul, un apus frumos și Alpii în distanță.
Mâine urmează omologări, să vedem dacă suntem suficient de buni să participăm aici în concurs :) Revin cu poze și cu filme.
Am fost azi, cu Iuliana și cu Miha, cu bicicletele, pe Lacul Morii și în Parcul Tineretului.
Am plecat din Regie și am avut o vreme excepțională, pe dig la lac bătea vântul ca la mare, dar era soare :). Am fost până pe insulă, am făcut o pauză acolo, și apoi am decis să încercăm să facem ocolul întreg al lacului. La un moment dat, mai la capătul lacului, după ce se traversează Dâmboviță din nou, drumul asfaltat se termină, dar se poate lua pe o potecă, inclusiv cu bicicleta, până la capătul bulevardului Uverturii, la intrarea în comuna Chiajna.
De pe Lacul Morii am mers în Tineretului, unde era multă populație (Iuliana le zice la oameni popice, nu știu exact de ce :P), și apoi am luat prânzul pe bancă în fața la MegaImage lângă parc.
A fost foarte mișto, îs curios dacă mai sunt ture de-astea ne-urbane care se pot face (ușor) prin aproprierea Bucureștiului. Fetele zic Mogoșoaia weekendul viitor, does anybody have any other ideas?
Deja tradițională, noaptea albă a muzeelor s-a întâmplat anul ăsta pe 15 mai. După o ploaie de juma de zi, oamenii s-au mobilizat mai greu din casă, dar pe la 11 orașul era plin de tineri și nu numai care căutau să se culturalizeze pe la tot soiul de eventuri. Din păcate, anul ăsta, muzeele nu s-au ridicat la același nivel ca și participanții.Adică sigur, au fost o serie de muzee deschise, și câteva event-uri, printre care și un concert de toată noaptea la muzeul George Enescu.
Dar din muzeele care nu sunt de artă, și care, în opinia mea, merg vizitate la stilul la care vizitează cineva muzee după 12 noaptea cu prietenii, doar muzeul de Geologie a fost deschis. Am fost la Militar, și l-am găsit închis. Am fost și la Muzeul de Tehnică, la fel, din cauza unor defecțiuni tehnice, închis, Antipa e închis de multă vreme …
Ne-am cam plimbat de nebuni fără să reușim să vedem mare lucru, așa că am încheiat seara în Oktoberfest la o bere rapidă.
Am fost touși la Palatul Șuțu și la muzeul Enescu. La Șuțu am dezlegat ultimul mister de vizita de data trecută (de aici), și anume poza care nu știam de unde e. În a treia cameră, cum intri pe peretele din față este o poză panoramică care are în mijloc un lac, și pe partea stângă o clădire de-aia în stil victorian. Daca e cineva curios (pentru că nenea ăla de acolo nu știe nici el), poza este făcută unde este acum Parcul Carol. Se pare că se amenajase acolo chiar și un funicular, de une puteai să te arunci în lac. Se pare deasemenea că a fost dărâmată toată șandramaua din cauza unui accident.
La sfârșitul serii am ajuns acasă, ud și obosit, și nu pot să spun că a fost cea mai tare noapte albă a muzeelor ever. Mă bucur însă, că și acum, when money dried up, se mai întâmplă treburi de-astea.
Eu nu am poze de aseară, dar există și opinia celor cinci pe tema asta, aici.
