Ok, am fost la Iași. De la Iași am dat o fugă la Alba Iulia, pentru că a venit mama în vizită, și după aia am plecat direct la București (facem un calcul mai târziu cât am călătorit ...).

Săptămâna a fost, apoi, dedicată RobotX, etapei naționale a concursului Eurobot la care participăm în fiecare an. Echipa de anul acesta a rămas în doi oameni, Matei (care a fost șefu :P) și Simina, în principiu pentru că padawanii de anul II au fost răpuși de presesiune și eu, well, am fost tot pe drumuri.

Robotul de anul ăsta s-a numit, până la urmă, Pufoșenia, și a fost, cred, cel mai complex robot pe care l-am avut vreodată. Cu o săptămână înainte de concurs am hotărât să folosim sensori de culoare pentru orientarea pe masă (masa fiind foarte colorată), și Matei a reușit, folosind foto-rezistențe și led-uri RGB, să inventeze niște senzori de culoare suficient de preciși, care au fost gata undeva pe marți.

Marți am tras tare și am obținut un oarecare rezultat cuplând 3 imagini din cele trei poziții pentru balize dintr-o simulare într-o hartă coerentă a mesei (și revin cu un post pe tema asta), dar oboseala și-a spus cuvântul și a trebuit să ne oprim.

Miercuri ne-am concentrat mai mult pe obținerea omologării, care este o fază preliminară participării în competiție (și care implică, înafară de respectarea unor dimensiuni și a prezenței unor dispozitive de siguranță / asigurare a corectitudinii, și demonstrarea capacității robotului de a-și detecta și ocoli adversarul, dar și că robotul este suficient de capabil încât să câștige un meci de unul singur). Pe seară, Pufoșenia avea montat butonul roșu de oprire de urgență, era pregătită să pornească prin tragerea unei sfori, se încadra în dimensiuni, avea suport pentru baliza adversarului și alte asemenea.

Joi dimineața la 5:30, când ne-am apucat de împachetat, mai erau suficiente de făcut, și grele, cum ar fi detectarea adversarului și orientarea pe masă. Am decis să plecăm de joi la Sibiu, unde a avut loc RobotX, pentru că organizatorii au fost suficient de generoși încât să ne primească cu o zi înainte, și pentru că era impoartant ca senzorii noștri de culoare să fie testați direct pe masa pe care urma să concurăm.

După ce am ajuns și am fost cazați, Matei și Simina au lucrat aproape nonstop într-un laborator al Facultății de Inginerie de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu (eu am luat shutdown de câte o oră, o oră jumate în două rânduri - deh, bătrânețea). Până la urmă, în trei oameni, am inventat o serie întreagă de butoane în diferite puncte importante ale robotului, pe post de limitatoare de cursă (pentru gheara, pentru liftul ghearei ...), și am tras toate cablurile pentru ele prin robot (ceea ce s-a dovedit foarte complicat) și am pus o cameră pe robot pentru detecția adversarului.

Pufoșenia pe masa de teste

Matei și Simina s-au concentrat către dimineața cu realizarea codului pentru deplasare, și eu am definitivat codul pentru detecția adversarului folosind o baliză colorată și camera de pe robot (baliza era decis încă de acasa să fie roz) - revin cu un post și pe tema asta.

Masa de teste

Obosiți, nedormiți, în prima parte a zilei de vineri (trebuia să fie totul gata până la 12), deși Matei și Simina au lucrat până în ultima clipă și la ultima șansă, nu am reușit omologarea și, în consecință, nu am putut concura - o mare dezamăgire pentru noi, mai ales că, în opinia mea, robotul de anul acesta este cel mai complet, cel mai complex și cel mai bun robot pe care l-a construit echipa noastră de când participăm la acest concurs.

Matei și Simina codează (baliza roz se poate observa pe capacul Pufoșeniei :P)
Deschiderea oficială a RobotX 2011

Am fost spectatori la finală, care s-a ținut în holul Facultății de Inginerie. Din cele 8 echipe prezente, s-au omologat 6, și, după mai multe meciuri, a câștigat distanțat echipa locală. Pe locul 2 a fost o echipă din Oradea, care concurează pentru prima oară în RobotX, iar pe locul 3 o echipa formată din liceeni din Sibiu. Primele 3 echipe au dreptul de a participa mai departe la faza finală a Eurobot, care anul ăsta va fi în Rusia, la Astrakhan.

Matei dă un interviu despre munca lui la robot

După premiere și masa festivă, am reușit în sfârșit să profităm de cazarea excepțională (în căminele Facultății de Teologie Protestantă din Sibiu, cu camere de 1 / 2 paturi cu baie proprie, într-o curte extrem de liniștită) și să dormim cu adevărat, pentru prima oară în mai multe săptămâni.

Am profitate de generozitatea gazdelor noastre care nu ne-au grăbit cu decazarea, dar și de vremea faină, și am dat o tură prin Sibiu, și am ajuns chiar și la Muzeul ASTRA, pe care l-am cam fușerit din lipsă de timp (și unde mi-am pus obiectiv să mai ajung odată, cât mai curând, și să stau acolo chiar și un weekend întreg, pentru că locul este fenomenal - am trecut repede pe lângă mori și pe lângă gatere, talk about engineering!)

Moară de apă, cu roți orizontale din lemn :O (photo by Simina)

Update: încă câteva poze:

OVP und ze Pufoșenie, with its lights on :)
Pufosenia and me :)