{"id":3038,"date":"2014-10-08T10:20:42","date_gmt":"2014-10-08T08:20:42","guid":{"rendered":"http:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/?p=3038"},"modified":"2014-10-08T10:21:18","modified_gmt":"2014-10-08T08:21:18","slug":"memoriile-bunicului-episodul-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/memoriile-bunicului-episodul-ii\/","title":{"rendered":"Memoriile bunicului &#8211; episodul II"},"content":{"rendered":"<p>Am continuat s\u0103 introduc din memoriile\u00a0bunicului meu, \u0219i am dat peste tot felul de lucruri interesante (pe care o s\u0103 le pute\u021bi citi \u00een carte, c\u00e2nd reu\u0219im s\u0103 o public\u0103m). Pentru c\u0103 am \u00eemp\u0103r\u021bit un pic munca \u0219i m\u0103tu\u0219a noastr\u0103 a preluat prima parte,\u00a0eu am s\u0103rit direct la capitolele <i>Stajiul Militar\u00a0<\/i>\u0219i\u00a0<em>Studen\u021bia,\u00a0<\/em>pe care l-am terminat asear\u0103.<\/p>\n<p>Bunicul meu a fost student la Cluj, la Drept, \u00eentre 1937 \u0219i 1939, de atunci\u00a0fiind concentrat la \u00eenceputul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial. Sunt mai multe pove\u0219ti\u00a0interesante care explic\u0103 atmosfera \u00een \u021bar\u0103 \u0219i\u00a0mai ales \u00een Cluj \u00een acea perioad\u0103, care mi se par fascinante.<\/p>\n<blockquote><p>Tot din aceast\u0103 perioad\u0103 \u00eemi amintesc c\u0103 am avut \u0219i o perchezi\u021bie devastatoare, atunci c\u00e2nd a fost \u00eempu\u0219cat rectorul Universit\u0103\u021bii, \u0218tef\u0103nescu-Goang\u0103, ocazie cu care unii dintre noi am fost \u0219i aresta\u021bi.<\/p><\/blockquote>\n<p><!--more--><\/p>\n<p>(n. y. Google ne spune despre asta c\u0103: La 28 Noiembrie 1938, <em>\u015etef\u0103nescu-Goang\u0103, <\/em>rectorul Universit\u0103\u0163ii din Cluj, <em>este \u00eempu\u015fcat <\/em>de trei studen\u0163i. \u00cen timpul nop\u0163ii c\u0103minele sunt devastate de poli\u0163ie \u015fi se fac numeroase arest\u0103ri printre studen\u0163i \u015fi studente.)<\/p>\n<blockquote><p>Rectorul a fost agresat pe strada Avram Iancu, strad\u0103 pe care se afla \u0219i Universitatea, unde mergea s\u0103-\u0219i \u021bin\u0103 cursurile de filozofie, pe la orele 5 dup\u0103masa. La ora aceea m\u0103 aflam &#8211; \u00eempreun\u0103 cu colegii mei &#8211; la un seminar de drept civil, cu profesorul nostru Aurelian Iona\u0219cu, c\u00e2nd a intrat \u00een sal\u0103 bedelul (omul de serviciu) \u0219i i-a \u0219optit ceva la ureche profesorului, care a tres\u0103rit \u0219i \u00eenchiz\u00e2nd, automat, cartea din care tocmai citea ceva pentru noi \u0219i foarte emo\u021bionat s-a ridicat de la mas\u0103, strig\u00e2nd &#8222;Domnilor studen\u021bi, rectorul a fost \u00eempu\u0219cat, \u00een strada Avram Iancu, s\u0103 mergem&#8221;. Am s\u0103rit cu to\u021bii ca unul singur \u0219i ne-am repezit spre u\u0219e, dar c\u00e2nd am ajuns noi, rectorul era ridicat deja \u0219i dus la Clinc\u0103. Un grup de colegi de la litere, afl\u00e2ndu-se la un seminar \u00een imediata apropiere a locului unde a avut loc atentatul, au dat primul ajutor victimei \u0219i au alergat pe urmele f\u0103pta\u0219ilor.<\/p>\n<p>Unul dintre ei mi-a povestit, mai t\u00e2rziu, c\u0103 \u00een goana lui, pe o str\u0103du\u021b\u0103 din apropiere, dup\u0103 fapta\u0219i, a dat pestre un cotigar b\u0103tr\u00e2n, care \u00eencepuse m\u0103turatul de sear\u0103 a str\u0103zilor, pe care l-a \u00eentrebat &#8211; gr\u0103bit \u0219i emo\u021bionat &#8211; dac\u0103 nu a v\u0103zut fugind, pe acolo, pe cei care au \u00eempu\u0219cat pe domnul rector? B\u0103tr\u00e2nul s-a uitat la el, n\u0103ucit, ca trezit din viz: &#8222;Ce derector domne?&#8221;.\u00a0El nu \u0219tia dec\u00e2t de derect\u0103r, care poate \u00eei era \u0219ef.<\/p>\n<p>\u00cen aceia\u0219i dup\u0103 mas\u0103 \u0219i cam la aceia\u0219i or\u0103, un domn t\u00e2n\u0103r angajase un taxiu \u00een fa\u021ba hotelului New-York, s\u0103-l duc\u0103 pe strada Carol al II-lea, spre Some\u0219eni, dar c\u00e2nd a ajuns \u00een Pia\u021ba Teatrului a oprit \u0219i a cobor\u00e2t, precipitat, pornind gr\u0103bit pe strada Turzii. Comportarea omului a dat de b\u0103nuit \u0219oferului, mai ales c\u0103 uitase, \u00een ma\u0219in\u0103, o p\u0103l\u0103rie pe care, dup\u0103 publicitatea atentatului, acesta a dat-o poli\u021biei, cu explica\u021biile sale. Aci s-a descoperit pe bordura interioar\u0103 a p\u0103l\u0103riei, dou\u0103 litere mari: <strong>A<\/strong> \u0219i <strong>I<\/strong>, considerate ini\u021biale ale numelui \u0219i a prenumelui proprietarului ei. A\u0219a se face c\u0103 \u00eentre cei cu ini\u021bialele respective m\u0103 aflam \u0219i eu, fiind ridicat \u0219i depus \u00eem pivni\u021ba unui imobil din apropierea C\u0103minului, unde au mai fost adu\u0219i \u0219i al\u021bii.<\/p>\n<p>Unul dintre colegii mei, av\u00e2nd un cumnat comiar de poli\u021bie, l-a rugat s\u0103 m\u0103 ajute, l\u0103murindu-l despre alibiul meu indubitabil. Comisarul nu m\u0103 cuno\u0219tea, dar era \u0219i el student la Drept \u0219i a spus c\u0103 va \u00eencerca s\u0103-mi acorde ajutorul s\u0103u. Peste dou\u0103 zile m-am auzit strigat din u\u0219a pivni\u021bei \u0219i eliberat din beciu, iar la primul col\u021b de strad\u0103 m\u0103 a\u0219tepta colegul meu, care mi-a spus c\u0103 Popovici Alexandru, cumnatul s\u0103u, a reu\u0219it s\u0103 m\u0103 ajute. F\u0103r\u0103 acest ajutor ar fi trebuit s\u0103 a\u0219tept r\u00e2ndul la anchet\u0103, unde s\u0103 dovedesc alibiul, deci cca. zece zile.<\/p>\n<p>Peste dou\u0103 zile povestea p\u0103l\u0103riei misteriose a ap\u0103rut \u00een pres\u0103, unde a cetit \u0219i proprietarul ei. Acesta s-a prezentat la poli\u021bie \u0219i a declarat c\u0103 p\u0103l\u0103ria cu ini\u021bialele respective \u00eei apar\u021bine \u0219i c\u0103 el a uitat-o \u00een ma\u0219in\u0103, repspectiv \u00een taxiu. A ar\u0103tat apoi c\u0103 este profesor \u0219i la acea or\u0103 se \u00eenapoia de la liceu, unde a participat la o \u0219edin\u021b\u0103 a Str\u0103jerilor (n. y. Str\u0103jerii erau o mi\u0219care de tineret inspirat\u0103 din Hitlerjunge), unde este comandant \u0219i a trebuit s\u0103 poarte beret\u0103 regulamentar\u0103, p\u0103l\u0103ria devenind disponibil\u0103 \u00een taxiu. Plecarea spre Some\u0219eni \u0219i oprirea \u00een fa\u021ba Operei se datore\u0219te faptului c\u0103 \u0219i-a adus &#8211; spontan &#8211; aminte c\u0103 trebuie s\u0103 comunice sorei sale (care locuia \u00een dosul c\u0103minului studen\u021besc Avram Iancu) un grav eveniment familiar.<\/p>\n<p>\u00cen urma acestor descoperiri, organele de cercetare s-au v\u0103zut silite s\u0103 abandoneze pista respectiv\u0103, dispun\u00e2nd eliberarea celor aresta\u021bi pe acest\u0103 ipotez\u0103.<\/p><\/blockquote>\n<p>Povestea merge mai departe \u0219i poveste\u0219te cum, dup\u0103 16 ani, bunicul meu, acum avocat, a f\u0103cut tot posibilul ca comisarul Popovici Alexandru s\u0103 fie achitat \u00eentr-un dosar f\u0103cut la comand\u0103 politic\u0103, la Deva &#8211; \u0219i \u00eencheie cu<\/p>\n<blockquote><p>\u0218i munte cu munte se \u00eent\u00e2lne\u0219te, necum om cu om.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am continuat s\u0103 introduc din memoriile\u00a0bunicului meu, \u0219i am dat peste tot felul de lucruri interesante (pe care o s\u0103 le pute\u021bi citi \u00een carte, c\u00e2nd reu\u0219im s\u0103 o public\u0103m). Pentru c\u0103 am \u00eemp\u0103r\u021bit un pic munca \u0219i m\u0103tu\u0219a noastr\u0103 a preluat prima parte,\u00a0eu am s\u0103rit direct la capitolele Stajiul Militar\u00a0\u0219i\u00a0Studen\u021bia,\u00a0pe care l-am terminat asear\u0103. &hellip; <a href=\"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/memoriile-bunicului-episodul-ii\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti <span class=\"screen-reader-text\">Memoriile bunicului &#8211; episodul II<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":3033,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[558,559],"tags":[798,732],"class_list":["post-3038","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-gramada","category-ideas","tag-mosu","tag-proiect"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/DSC_5844.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3038","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3038"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3038\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3043,"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3038\/revisions\/3043"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3033"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3038"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3038"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3038"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}