{"id":2328,"date":"2012-06-29T00:46:14","date_gmt":"2012-06-28T22:46:14","guid":{"rendered":"http:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/?p=2328"},"modified":"2012-06-29T01:24:58","modified_gmt":"2012-06-28T23:24:58","slug":"pe-doua-roate-prin-dobrogea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/yeti.albascout.ro\/blog\/pe-doua-roate-prin-dobrogea\/","title":{"rendered":"Pe dou\u0103 roate prin Dobrogea"},"content":{"rendered":"

Mihaela \u0219i Adi Crea\u021ba \u00eencercau deja cred c\u0103 de mai bine de o lun\u0103 s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 facem o tur\u0103 cu bicicletele prin Dobrogea, de la Babadag la Constan\u021ba. Cum ultimele dou\u0103 weekenduri le f\u0103cusem tot \u00een Ardeal, nu \u0219tiu cum am calculat eu c\u0103 e mai aproape Babadagu \u0103sta dec\u00e2t Constan\u021ba, \u0219i c\u0103 va fi un weekend mai lejer (lejer, siiiiiigur …).<\/p>\n

Am reu\u0219it s\u0103 \u00eemi finalizez ultimele task-uri pentru s\u0103pt\u0103m\u00e2na respectiv\u0103 pe la 11 seara \u0219i, dup\u0103 o tur\u0103 la Decathlon \u0219i una la MegaImage pentru ultimele cump\u0103r\u0103turi, am lucrat la biciclet\u0103 cam 3 ore, de abia am apucat s\u0103 \u00eemi fac rucsacul ca s\u0103 putem pleca \u00een timp util pentru trenul de 5:40. Una din condi\u021biile pe care le-am pus pentru a participa la aventura asta a fost s\u0103 facem totul c\u00e2t se poate de legal – bilete de tren at\u00e2t pentru noi, c\u00e2t \u0219i pentru biciclete – Adi n-a fost foarte fericit, dar s-a f\u0103cut. \u0218i bine c\u0103 s-a f\u0103cut, pentru c\u0103 na\u0219ul a fost exemplar – a refuzat, cel pu\u021bin din ce am reu\u0219it noi s\u0103 vedem, tentativele de \u0219pag\u0103, inclusiv de la un alt biciclist care \u00eencerca s\u0103 ajung\u0103 la Tulcea, cu na\u0219u’.<\/p>\n

Ziua 1<\/h1>\n

GPX [gpxelevation=false;height=400]<\/a><\/p>\n

Adi a fost omul cu traseul, \u0219i c\u00e2t Mihaela \u0219i cu mine am dormit care pe unde prin S\u0103geat\u0103, Adi a observat cu aten\u021bie diferitele sec\u021biuni ale traseului nostru vizibile de pe calea ferat\u0103. Am ajuns pe la 11 \u00een Babadag, gata de ac\u021biune – \u0219i dup\u0103 un mic pitstop de m\u00e2ncare\u00a0– c\u0103 doar cel mai bine se porne\u0219te cu o pauz\u0103 – am b\u0103gat \u00een sf\u00e2r\u0219it primii kilometri de drum de Dobrogea: Babadag – Enisala – Cetatea Enisala.\u00a0<\/em><\/p>\n

Drumurile din Dobrogrea, cel pu\u021bin astea pe care le-am f\u0103cut noi, au curbe pu\u021bine \u0219i largi, \u0219i dealuri foarte molcome, c\u00e2nd sunt. \u00cen rest, o intindere ca-n palm\u0103, \u0219i asfalt excep\u021bional, mai ales prin jude\u021bul Tulcea.<\/p>\n

Cetatea Enisala<\/a>, sau ce-a mai r\u0103mas din ea – este o cetate genovez\u0103 de la malul M\u0103rii Negre. Desigur, acum nu ajunge chiar la mare, pentru c\u0103 a fost \u00eendiguit Lacul Razim, dar \u00een zilele ei de glorie trebuie s\u0103 fi fost foarte cool. De sus de la cetate (unde pl\u0103te\u0219ti 3 lei unui pu\u0219tiulic\u0103 ca s\u0103 o vizitezi) se vede lacul Razim, marea \u00een zare, multe canale \u0219i totul \u00een jur, \u00een toate direc\u021biile.<\/p>\n

\"\"<\/a>
Mihaela, no stress dup\u0103 primii 10km<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Adi, fresh la Enisala<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Drumul spre cetatea Enisala este foarte foarte bun<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Cetatea<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Vedere de pe dealul cet\u0103\u021bii<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
\u0218i \u00een partea cealalt\u0103<\/figcaption><\/figure>\n

A urmat sec\u021biunea\u00a0Enisala – S\u0103lcioara – Jurilovca<\/em>, \u0219i de aici, pe un soare arz\u0103tor, \u00eenc\u0103 7 km la st\u00e2ng\u0103, p\u00e2n\u0103 la cetatea Argamum<\/a> – o cetate antic\u0103 construit\u0103 chiar pe malul m\u0103rii (care acum e lac …), pe o falez\u0103 foarte \u00eenalt\u0103. Ultimii 2 km sunt drum de piatr\u0103, \u0219i de la un punct \u00eencolo trebuie l\u0103sate bicicletele \u0219i continuat pe picior, dar e o \u00eentindere \u00eentreag\u0103 de ruine de cetate (unele, cu urme de restaurare \/ \u00eentre\u021binere proaspete) care vorbe\u0219te despre un loc care odat\u0103 era plin de via\u021b\u0103.<\/p>\n

\"\"<\/a>
Urm\u0103toarea cetate<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Oamenii \u0103\u0219tia aveau cetate fix pe malul m\u0103rii<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
\u0218i nu era deloc simplu de cucerit, cel pu\u021bin nu de pe mare :)<\/figcaption><\/figure>\n

\u00centor\u0219i \u00een 2012, am f\u0103cut o pauz\u0103 de realimentare cu ap\u0103 \u0219i ad\u0103post de soarele puternic la terasa din Jurilovca – unde am deschis \u0219i tradi\u021bia ca la fiecare pauz\u0103 de alimentare s\u0103 b\u0103g\u0103m \u0219i c\u00e2te un Ciuc Radler<\/a> – de care se pare c\u0103 au auzit toate magazinele mixte \u0219i cr\u00e2\u0219mele din Dobrogea rural\u0103. Trebuie s\u0103 spun c\u0103 \u0219i aici, \u0219i peste tot pe unde am mai fost, oamenii au fost foarte primitori, dar \u0219i c\u0103 nu am fost singurii pe biciclete. Spre exemplu acolo, la Jurilovca am \u00eent\u00e2lnit dou\u0103 doamne, fran\u021buzoaice, aproape de v\u00e2rsta a treia, care erau \u0219i ele pe un traseu asem\u0103n\u0103tor.<\/p>\n

Indicii c\u0103 traseul este un loc popular pentru cicli\u0219ti, mai ales pentru cicli\u0219ti str\u0103ini, este evident \u00een „hello, hello”-urile care sunau dup\u0103 noi de la orice tineri str\u00e2n\u0219i la o poveste prin sate.<\/p>\n

Dup\u0103 ce ne-am oprit foarte scurt \u0219i la micul port din Jurilovca, de unde se pleac\u0103 cu vaporul spre Gura Porti\u021bei (loc pe care mi-l laud\u0103 to\u021bi cei care au ajuns acolo), traseul nostru a continuat, pe soarele puternic de dup\u0103-masa, prin\u00a0Vi\u0219ina – Lunca – Ceamurlia de Jos – Baia,\u00a0<\/em>unde drumul jude\u021bean se intersecteaz\u0103 calea ferat\u0103 \u0219i apoi cu drumul na\u021bional. \u00cenc\u0103 o mic\u0103 pauz\u0103, \u0219i un pic de m\u00e2ncare pe o teras\u0103 plin\u0103 de oameni primitori, \u0219i ne-am continuat c\u0103tinel c\u0103tinel drumul spre Istria<\/em>, prin\u00a0Baia<\/em> –\u00a0Mihai Viteazu – Sinoe.\u00a0<\/em>Ultimul p\u0103rea a fi un s\u0103tuc cu totul rupt din lini\u0219tea \u0219i pacea satelor din jur – nou\u0103 ni s-a p\u0103rut c\u0103 ar putea candida la capitala interlop\u0103 a zonei :P<\/p>\n

\"\"<\/a>
C\u0103tre Baia, \u00een a doua parte a zilei<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Mihaela era m\u00e2nioas\u0103 aici din ceva motiv, nu mai \u0219tiu exact care<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Jude\u021bul Constan\u021ba! Finally<\/figcaption><\/figure>\n

Am ajuns la Istria pe la 21.30, \u0219i soarele se preg\u0103tea s\u0103 apun\u0103. Propunerea mea de a pune cortul pe marginea drumului l\u00e2ng\u0103 birt a fost respins\u0103 din start, a\u0219a c\u0103 ne-am oprit l\u00e2ng\u0103 un schit \u00een construc\u021bie, la 2 km de ie\u0219irea din sat, unde un c\u0103lug\u0103r a fost foarte amabil \u0219i ne-a permis s\u0103 camp\u0103m \u00een curtea schitului. Fiind pe malul lacului, \u021b\u00e2n\u021barii erau a\u0219a de de\u0219i c\u0103 n-aveai loc de ei – \u0219i am fost foarte bucuros c\u0103 Adi s-a opus propunerii mele ini\u021biale de a renun\u021ba la cort \u0219i de a dormi sub cerul liber, sub prelat\u0103 :)<\/p>\n

\"\"<\/a>
Calul, dup\u0103 o zi de trop\u0103it<\/figcaption><\/figure>\n

Ziua 2<\/h1>\n

GPX [gpxelevation=false;height=400]<\/a><\/p>\n

Trezirea, de voie, de nevoie, diminea\u021b\u0103 la 6. La 7 eram deja c\u0103lare \u0219i galopam pe cei 7 km p\u00e2n\u0103 la Cetatea Histria<\/a>, pe grind, unde singurele lucruri care mai sparg monotonia sunt dou\u0103 curbe :) \u0219i cei c\u00e2\u021biva h\u00e2rciogi care trec strada f\u0103r\u0103 s\u0103 se asigure.<\/p>\n

Cetatea Histria a fost un popas lung (pe sistemul c\u0103 dac\u0103 tot am pl\u0103tit biletul, s\u0103 vedem tot). Sunt r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele unei mega-a\u0219ez\u0103ri, cu terme romane, cartier „oficial”, cartier reziden\u021bial, basilici \u0219i, desigur, ie\u0219ire la mare. Dac\u0103 la cel\u0103lalte dou\u0103 cet\u0103\u021bi nu m-a surprins lipsa de amenaj\u0103ri, aici se pl\u0103te\u0219te un bilet consistent (nu mai \u0219tiu c\u00e2t, dar \u00een zon\u0103 la 10 lei) – \u0219i cetatea este \u00eentr-o dezordine complet\u0103. Potecile \u0219i ruinele r\u0103mase sunt n\u0103p\u0103dite de buruieni, \u0219i singurul ghid (cu care ne-am intersectat la ie\u0219ire) se pl\u00e2nge c\u0103 \u00eei este cald. Sit-ul arheologic este imens, c\u00e2t tot grindul, \u0219i las\u0103 loc imagina\u021biei pentru tot cea ce o fi \u00eensemnat odat\u0103 via\u021ba din a\u0219ezare – din p\u0103cate, prea mult loc, \u00eentruc\u00e2t cu excep\u021bia\u00a0tabl\u0103 \u00een care sunt prezentate \u00een mare sec\u021biunile ora\u0219ului, nu prea sunt alte marcaje sau explica\u021bii, nicio indica\u021bie despre ce era \u00a0odat\u0103 \u00een diferitele locuri din ora\u0219.<\/p>\n

\"\"<\/a>
Cartierul oficial<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Aleea spre zona principal\u0103 are tot felul de pietre, luate din diferite contexte \u0219i perioade, unele grece\u0219ti, unele romane, cu inscrip\u021bii pe ele.<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Cartierul reziden\u021bial avea acces direct la mare<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Asta a fost o chestie care mi s-a p\u0103rut tare interesant\u0103: bloc de locuin\u021be pentru p\u0103s\u0103ri. La penthouse locuiesc berzele, \u0219i, la etajele inferioare pas\u0103ri de toate felurile \u0219i dimensiunile<\/figcaption><\/figure>\n

Ce-i drept, chiar la intrare este un muzeu. Mare \u0219i modern, cu un acoperi\u0219 de sticl\u0103 care las\u0103 soarele \u0219i lumina \u00een\u0103untru – dar f\u0103r\u0103 prea multe facilit\u0103\u021bi. Muzeul a fost construit pentru a povesti despre etapele de dezvoltare ale fortifica\u021biei \u0219i despre rezultate lucr\u0103rilor arheologice de acolo. Dac\u0103 ajunge\u021bi pe acolo, recomand ca \u0219i ordine de vizitare muzeul, \u0219i apoi cetatea (noi, c\u00e2nd am ajuns, muzeul era \u00eenc\u0103 \u00eenchis).<\/em><\/p>\n

Am petrecut, cred, aproape dou\u0103 ore cu toat\u0103 cetatea. Ne-am \u00eentors cei 7 km p\u00e2n\u0103 la drumul jude\u021bean, apoi ne-am gr\u0103bit pe sec\u021biunea urm\u0103toare, c\u0103tre\u00a0S\u0103cele<\/em>. La intrarea \u00een S\u0103cele este un mic deal, care combinat cu c\u0103ldura ne-a dat gata, a\u0219a, ca de diminea\u021b\u0103. A trebuit s\u0103 oprim pentru 15 minute de umbr\u0103 \u0219i de-un Radler rece. De aici, pentru a a ajunge la urm\u0103toarea noastr\u0103 \u021bint\u0103 – Cheile Dobrogei \u0219i Pe\u0219tera lui Adam, am f\u0103cut dreapta \u00een\u00a0S\u0103cele\u00a0<\/em>pe un drum de piatr\u0103 – care ne-a t\u0103b\u0103cit bine bine de tot p\u0103r\u021bile dorsale \u0219i ne-a \u00eencercat greu r\u0103bdarea pe to\u021bi cei 7 km. Drumul d\u0103 \u00een drumul na\u021bional, pe care \u00eel traverseaz\u0103, \u0219i ajunge apoi \u00eentr-un mic sat numit Gura Dobrogei.<\/p>\n

\"\"<\/a>
La intersec\u021bie, dup\u0103 un binemeritat masaj pe drumuri pietruite<\/figcaption><\/figure>\n

Intrarea \u00een satul pustiit de c\u0103ldur\u0103 duminic\u0103 diminea\u021ba a fost fantastic\u0103, eram ca \u00eentr-un western, dar cu iarb\u0103. Casele erau acolo, c\u00e2mpul era plin de corbi care c\u00e2r\u00e2iau \u0219i oamenii lipseau cu totul din peisaj. A urmat o sec\u021biune care nici m\u0103car la categoria drum pietruit nu intr\u0103, \u0219i am avut \u0219i sec\u021biuni pe care le-am f\u0103cut pe l\u00e2ng\u0103 biciclet\u0103. Am petrecut jum\u0103tate de or\u0103 c\u0103ut\u00e2nd intrarea la Pe\u0219tera lui Adam, l\u00e2ng\u0103 un bloc de calcar care abia scotea c\u00e2te-un col\u021b din vegeta\u021bia potrivnic\u0103. \u0218i c\u00e2nd spun potrivnic\u0103, nu glumesc – nu era iarba, arbust sau cop\u0103cel care s\u0103 nu aib\u0103 m\u0103car<\/em> dou\u0103 seturi de spini!<\/p>\n

Sub un soare teribil, s\u0103tura\u021bi de spini \u0219i zg\u00e2rieturi aplicate peste mu\u0219c\u0103turile de \u021b\u00e2n\u021bari luate ca suvenir seara anterioar\u0103, ne-am continuat drumul spre Cheile Dobrogei,\u00a0<\/em>prin T\u00e2rgu\u0219or, unde a fost \u00eens\u0103 necesar s\u0103 facem o pauz\u0103 de ad\u0103pare (cu ap\u0103 \u0219i radler), pentru c\u0103 deja fierbea apa \u00een radiator la biciclet\u0103 …<\/p>\n

\"\"<\/a>
Cheile Dobrogei #1<\/figcaption><\/figure>\n

Era deja c\u0103tre dup\u0103-mas\u0103, \u0219i harta ne ar\u0103ta c\u0103 singura rut\u0103 pentru Cheile Dobrogei era s\u0103 mergem \u0219i s\u0103 ne \u00eentoarcem pe acela\u0219i drum. Problema la care ne g\u00e2ndeam to\u021bi trei – dar pentru care am decis s\u0103 nu g\u0103sim r\u0103spuns – a fost dac\u0103 drumul c\u0103tre chei e la vale, sau la deal? Nu \u0219tiu dac\u0103 am fi reu\u0219it s\u0103 ne mobiliz\u0103m s\u0103 mai continu\u0103m\u00a0dac\u0103 am fi \u0219tiut ce urmeaz\u0103.\u00a0Sigur, cobor\u00e2rea abrupt\u0103 de 2 – 3 km a fost mega-mi\u0219to, \u0219i cheile, largi, cu nepo\u021belul r\u00e2ului care le-a s\u0103pat acum multe mii de ani curg\u00e2nd \u0219i acum prin mijloc, ne-au oferit un spectacol interesant.<\/p>\n

\u00cenapoi, \u00een schimb, a trebuit s\u0103 b\u0103g\u0103m \u00een viteza I, s\u0103 scoatem limba de-un cot, s\u0103 \u00eempingem la deal \u0219i cu chiu cu vai ne-am \u00eentors \u00een T\u00e2rgu\u0219or.<\/p>\n

\"\"<\/a>
Cheile Dobrogei #2<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Cheile Dobrogei #3<\/figcaption><\/figure>\n

De aici am calculat c\u0103 cel mai interesant drum ar trebui s\u0103 fie nu prin Mihail Kog\u0103lniceanu spre Constan\u021ba, ci pe malul lacului Ta\u0219aul. Zis \u0219i f\u0103cut – dup\u0103 indica\u021biile oamenilor din sate \u0219i a ciobanilor am dat de un drum ciob\u0103nesc, de p\u0103m\u00e2nt, care dup\u0103 un pic de praf \u0219i multe pedale, ne-a scos la o carier\u0103 dezafectat\u0103 de calcar (am aflat c\u0103 fusese una din cele mai mari din Rom\u00e2nia, \u00eentr-o vreme). De aici, prin\u00a0Palazu Mic,\u00a0<\/em>unde am beneficiat de un bonus level – desp\u0103r\u021bitorul de turme pe biciclet\u0103, am traversat drumul na\u021bional \u0219i am ajuns, pe \u00eenserate, la satul Piatra, pe malul lacului Ta\u0219aul.<\/p>\n

\"\"<\/a>
De pe drumuri ciob\u0103ne\u0219ti<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Pe l\u00e2ng\u0103 cariera de calcar<\/figcaption><\/figure>\n

Soarele deja se ascundea dup\u0103 case, am b\u0103gat ceva la ghiozdan (sau … din ghiozdan), am luat o gur\u0103 de radler, \u0219i am luat-o \u00eenainte. Deasupra satului\u00a0Piatra<\/em>, dup\u0103 ultimul urcu\u0219 al zilei, am avut ocazia s\u0103 apreciem distan\u021ba pe care am parcurs-o, \u00een zare, p\u00e2n\u0103 aproape de T\u00e2rgu\u0219or, \u0219i toat\u0103 \u00eentinderea lacului Ta\u0219aul, care trebuia ocolit\u0103, cu imensa platform\u0103 de la PetroMidia \u00een cap\u0103t.<\/p>\n

\"\"<\/a>
Deasupra satului Piatra<\/figcaption><\/figure>\n
\"\"<\/a>
Lacul Ta\u0219aul la apus<\/figcaption><\/figure>\n

Am „lucrat” ceva \u0219i la drumul \u0103sta, pentru c\u0103 pe alocuri era foarte r\u0103u, dar am ajuns pe \u00eenserate la PetroMidia, unde ne-am re\u00eent\u00e2lnit (\u00een sf\u00e2r\u0219it) cu asfaltul.<\/p>\n

De aici am ie\u0219it de pe t\u0103r\u00e2mul aventurii \u0219i am intrat pe drumuri oficiale – de la PetroMidia, unde este un nod fantastic de transport (sunt trei pasarele care se \u00eent\u00e2lnesc \u00eentr-un sens giratoriu la mijloc, peste dou\u0103 bra\u021buri de canal, \u00een paralel cu o cale ferat\u0103 suspendat\u0103 peste unul din canale!) – \u0219i am luat drumul N\u0103vodari Sta\u021biune – Mamaia, oprindu-ne pe cei 15 – 20 km doar s\u0103 ne mont\u0103m luminile de noapte.<\/p>\n

Deja ne era evident c\u0103 pierdusem orice speran\u021b\u0103 de a mai prinde ultimul transport din Constan\u021ba, a\u0219a c\u0103 am ie\u0219it pe falez\u0103 la Mamaia \u0219i am b\u0103gat pu\u021bin picioarele \u00een mare. Am \u00eencercat s\u0103 ne regurp\u0103m la McDonald’s, s\u0103 ne re\u00eenc\u0103rc\u0103m electronicele, s\u0103 m\u00e2nc\u0103m ceva \u0219i s\u0103 ne sp\u0103l\u0103m pu\u021bin, dar \u00een Constan\u021ba se \u00eenchide duminica la McD la 00. A\u0219a c\u0103, obosi\u021bi \u0219i \u00eenfometa\u021bi, ca s\u0103 nu mai zic ar\u0219i de soare, am b\u0103gat ultimele pedale p\u00e2n\u0103 la singurul refugiu care ne-a venit \u00een cap – Gara din Constan\u021ba. Locul trebuie s\u0103 fie mirific ziua, dar la 1 noaptea c\u00e2nd am ajuns noi, totul e \u00eenchis \u0219i singurul loc unde te po\u021bi odihni sunt cele c\u00e2teva scaune obosite din holul central al g\u0103rii.<\/p>\n

\u00cemi amintesc vag cum m-am teleporat \u00a0pe direc\u021bia gar\u0103, peron, tren, gar\u0103 Bucure\u0219ti, cu biciclet\u0103 cu tot, dar \u0219tiu c\u0103 la 9:20 pedalam de zor, sf\u00e2r\u0219it dup\u0103 un weekend criminal, bronzat ca tractoristu, \u00een echipament de traseu, pe l\u00e2ng\u0103 Politehnic\u0103, s\u0103 anun\u021b c\u0103 voi \u00eent\u00e2rzia la job, unde am ajuns nu mai t\u00e2rziu de 10.30.<\/p>\n

(\u00cen loc de) concluzii<\/h1>\n