Despre cotizație, între datorie și beneficii

După cum mulți dintre voi probabil ați văzut, Consiliul Director pledează din nou pentru mărirea cotizației de membru – am făcut anul trecut același lucru, dar Adunarea Generală de la Cristian a respins propunerea noastră.

Fiecare Centru Local privește problema asta în diferite feluri. Fiecare nivel administrativ, de la membrii Consiliului Director la lupișorii care abia au intrat în organizație, are o altă perspectivă asupra acestui subiect. Eu consider că avem nevoie de această creștere și o să încerc să vă conving pe voi, în așa fel încât voi să-i convingeți la rândul vostru pe alții :)

Pe scurt, ce încerc să fac aici este un apel către orice cercetaș care citește textul ăsta, să mergeți în Centrul vostru Local, să discutați, și să vă mandatați delegatul la Adunarea Generală să voteze PENTRU creșterea cotizației. 

Avem acum oportunitatea să accelerăm unele lucruri, proiecte, programe, pe care le așteptăm cu toții, cu costuri minime pentru fiecare dintre noi!

Ce este cotizația?

Cotizația este o sumă de bani cu care fiecare membru contribuie la bugetul organizației. Este, în esență, costul calității de membru. În acest moment, cotizația în ONCR este structurată astfel:

  • O sumă care se trimite către nivelul Central al ONCR – 50 de lei pe an
  • O sumă, opțională, stabilită de Adunarea Generală a Centrului Local, care merge la Centrul Local, și care nu poate depăși 50 de lei pe an. 

Dacă nu știți cât este cotizația pe care o aplică Centrul vostru Local, puteți întreba un lider sau puteți scădea cei 50 de lei / an pentru național și ce rămâne este ce adaugă Centrul vostru Local. Unele adaugă 50 de lei, unele nu adaugă nimic, altele sunt undeva între.

Pentru familiile care au mai mulți membri la cercetași, s-a adoptat un mod de calcul aparte, în așa fel încât al doilea membru al familiei plătește doar 50% din valoarea cotizației, și începând cu al treilea ceilalți plătesc 25%.

Nu în ultimul rând, pentru situații absolut excepționale, când cercetașul nu își permite să își plătească cotizația normală, există o cotizație specială, fixă, de 12 lei / an.

Ce se întâmplă cu banii?

Orice organizație are niște costuri de funcționare, pe care trebuie să și le acopere cumva. Principalele noastre cheltuieli ca organizație sunt:

  • chiria, utilitățile și chetuielile curente ale sediului administrativ (aici intră și Internet-ul, și abonamentele la telefoane, și tonerul pentru imprimantă, și costurile de curierat pentru trimiterea diferitelor documente prin țară)
  • cheltuielile cu personalul angajat – altfel spus, salariile
  • taxele și impozitele (în primul rând pe salarii, dar și comisioane bancare și alte astfel de taxe)
  • Adunarea Generală și întâlnirile de lucru ale Consiliului Director
  • Cotizațiile către alte entități – WOSM, ESR, CTR, VOLUM
  • 5% din suma totală încasată din cotizații merge în bugetul ENP și ENRU, conform unei decizii a Adunării Generale

Bine, dar eu ce primesc pentru banii dați?

Am primit întrebarea asta chiar în Centrul Local: cum îi explic eu unui eXplorator creșterea cotizației – ce se întâmplă „mai bine” pentru el că îi crește cotizația?

Am mai multe răspunsuri la întrebarea asta :).

Primul este că primește înapoi calitatea de membru, cu toate beneficiile care vin din asta. Calitatea de membru costă. Și prețul variază, în funcție de context. Ca membru are acces la campuri și proiectele / programele naționale (think Lidl and Profi în ultimele 12 luni), are mai multe echipe naționale care lucrează să-i pregătească lideri și mai buni, care să-i genereze la rândul lor activități și mai faine! Are access direct la tot ce înseamnă cercetășia mondială și europeană, cu campuri și evenimente, dar și cu mecanisme de finanțare interne cum sunt FOSE sau donate.scout.org

Cotizația îți asigură calitatea de membru. Calitatea de membru vine cu unele avantaje și unele obligații, care s-ar putea să depindă sau nu în mod direct de valoarea cotizației.

Al doilea este că nu eXploratorul plătește cotizația (în marea majoritate a cazurilor), ci părintele. Și părintele trebuie și poate să înțeleagă că costurile de membru cresc direct proporțional cu costurile traiului în România. Dacă e vorba de prioritizarea cheltuielilor pentru copil / tânăr atunci e rolul nostru să demonstrăm că ar trebui să fim o prioritate în fața altora. Dacă e vorba efectiv despre faptul că familia nu își permite, avem deja soluții pentru asta!

Al treilea este că creșterea cotizației se traduce, în mod indirect, în programe și proiecte pe termen mediu și lung, care se traduc apoi în mod direct în avantaje de a fi membru.

Bine bine, dar …

Văzând pe ce se duc banii, în mintea și sufletul oricărui cercetaș care nu a activat în Echipa Executivă sau în Consiliul Director și care face voluntariat și tot felul de eforturi și sacrificii ca Centrul lui Local să existe și să se dezvolte se nasc tot felul de întrebări.  Hai să încercăm să răspundem la câteva din ele!

O să încerc să nu mă leg foarte tare de sume și bugete, pentru că știu că sunt persoane care dau skip direct când văd un tabel și aș prefera să ajung la cât mai mulți oameni, dar pentru cei care citesc și astfel de documente aici e bugetul (rectificat) pe 2018 și aici propunerea pe 2019.

De ce trebuie cotizațiile să acopere costurile astea? De ce nu face cineva ceva fundraising sau ceva proiect să plătească oamenii?

Asta este cea mai dezbătută întrebare. Cei mai mulți lideri cu care am vorbit acceptă în mare că nevoile, așa cum le definim noi, sunt corecte, naturale – dar nu toți sunt de acord că ar trebui acoperite din cotizații.

Principiul pe care îl propun și îl propunem este că ar trebui să ne putem acoperi bugetul operațional minim direct din cotizații – orice altceva urmând să fie acoperit din acțiuni de fundraising și proiecte. 

În situația curentă (subfinanțată) o parte din toate orele lucrate de colegii din sediul național se duc în strângerea de fonduri pentru a-și putea desfășura activitatea minimă, și doar după ce sunt asigurate acele fonduri pot lucra pentru a face cercetașia să meargă înainte.

După cum vedem în practică, putem funcționa și așa, dar noi credem că colegii din sediul național ar trebui să-și poată concentra eforturile direct în menținerea mașinăriei cercetășiei în mișcare.

De ce avem nevoie de un sediu fizic?

O organizație cu aproape 5000 de membri activi are nevoie de un spațiu de unde să își desfășoare activitatea. Ascunse celor mai mulți dintre noi, în sediul național se urmăresc o grămadă de procese – relația cu autoritățile, relația cu partenerii noștri externi de tot felul (din mediul privat, alte organizații, șamd), realizarea contabilității, urmărirea și raportarea diferitelor proiecte pe care le derulează organizația.

Tipul acesta de activitate nu se poate desfășura „de acasă”. Membrii echipei executive trebuie să se poată coordona rapid și continuu, pentru a-și putea duce misiunea la îndeplinire.

Împreună, cele 70+ de Centre Locale care își desfășoară activitatea sub girul sediului național generează în mod necesar multă corespondență și kilograme de documente fiscale și legale în fiecare an – acestea trebuie arhivate undeva, și sediul este locul potrivit.

De ce trebuie să plătim chirie pentru sediu? Nu putem găsi o soluție în care să ne susțină cineva?

Au fost mai multe idei și demersuri în sensul ăsta, niciuna încununată cu succes. Dacă aveți ceva pe radar în sensul ăsta, dați un semn :)

De ce nu primim un sediu de la autoritățile statului sau de la Primăria București?

There ain’t such thing as a free lunch. Demersuri există și în direcția asta – multe dintre ele fiind legate de dosarul și statutul nostru de organizație de utilitate publică. Până când aceste probleme sunt rezolvate, trebuie să avem un sediu.

De ce trebuie să fie sediul la București? Dacă l-am muta la mine în localitate ar fi mult mai ieftin!

 Cele mai multe autorități, firme și organizații cu care tratăm în mod direct își desfășoară activitatea în București. Și dacă am muta sediul oficial din București (lucru care nu ne-ar avantaja în ochii nimănui), tot am avea nevoie de un spațiu de activitate în București. Ăsta e doar unul din motivele pentru care Adunarea Generală a pus în statut că sediul ONCR este în Municipiul București.

De ce avem nevoie de angajați?

Pentru că e mult de muncă, e muncă specializată, și e tipul de muncă care trebuie făcută cu cap, la timp, în mod unitar, nu poate fi amânată pentru că un voluntar n-a avut vreme, a avut alte priorități sau mai știu eu ce. Avem nevoie de angajați pentru că managementul operațional (coordonarea la nivel de proiecte și acțiuni, zi de zi) necesită timp, constanță și continuitate și (multă) muncă de planificare și monitorizare.

Angajații cuprinși în ce numim noi minimul administrativ în discuția de aici sunt:

  • Directorul Executiv 
  • Contabilul
  • Secretarul Echipei Executive

Spre exemplu, coordonatorii de proiecte nu apar în bugetarea asta minimă de care vorbim. Nici viitorul fund-raiser pe care vrem să-l angajăm și nici viitoarea persoană care să se ocupe de tot ce înseamnă comunicare.

Ce face echipa executivă este surprins în documentul cu propunerea pentru creșterea cotizației, aici. Pe scurt (dar citiți documentul!):

  • Răspundere și reprezentare legală în fața terților și a instituților statului
  • Administrarea bazei de date cu membri ONCR
  • Asigurarea coerenței implementării metodei cercetășești în România
  • Pregătirea Adunării Generale și a întâlnirilor Consiliului Director
  • Planificarea, implementarea și evaluarea activităților naționale
  • Secretariatul organizației
  • Comunicarea internă
  • Mentorat dezvoltare Grupuri Candidat / Centre Locale
  • Administrare conturi bancare Centre Locale (40+)

De ce îi plătim așa de mult pe angajații ăștia? Părinții mei fac mai puțin și au job-uri serioase, nu se joacă de-a cercetașii!

Mult este un termen relativ – atâta vreme cât sediul este la București, trebuie să plătim salarii care să le permită angajaților noștri să trăiască în capitală. Membrii echipei executive sunt plătiți la sau sub prețul pieței muncii pentru tipul de activități care le fac pentru noi.

Singura treabă pe care o are cercetășia, așa cum o vedem noi în Centrele Locale cu activitatea din sediul național este că ce se întâmplă acolo ne permite nouă să ne facem activitățile. Dar nu e niciun fel de joacă – sediul ONCR arată și funcționează ca un birou operațional din orice companie sau organizație mare. Atâta că au căni de la Nocrich și certificatul de re-primire în WOSM pe perete :)

De ce merg bani la Consiliul Director? Și de ce e Adunarea Generală acolo, că noi ne plătim singuri drumul și, de obicei, cazarea?

Consiliul Director are patru întâlniri anuale, reglementate în statut. Banii se cheltuie în general pentru acoperirea transportului și un buget minim pentru mese (la nivel de cantină studențească). Foarte rar am plătit sala pentru întâlniri (o dată, cred?).

Adunarea Generală are la rândul ei costuri, chiar dacă nu decontează nimic participanților – materiale, chiria sălii, mese, ecusoane, buletine de vot, …

De ce nu merg banii din cotizații direct în activități pentru cercetași, cum ar fi Campurile Naționale?

În general, activitățile pentru cercetași sunt mult mult mai ușor de finanțat din surse externe (sponsorizări, finanțări) decât munca managerială din organizație. Dar această muncă managerială ne permite să avem tot ce ne trebuie să putem să atragem acele sponsorizări și finanțări.

Pe scurt, banii din cotizații merg în management pentru ca managementul să aibă capacitatea să atragă mai mulți bani :)

Ce se propune acum?

Avem două propuneri:

  • să creștem cotizația de la 50 la 80 de lei pe an, și să avem acoperită strict partea administrativă + cei 5% buget ENP / ENRU
  • să creștem cotizația de la 50 la 100 de lei pe an, și să dăm un buget mult mai consistent (25% în loc de 5%) echipelor naționale, acoperind în același timp și partea administrativă

Cotizația la care mă refer este cea de referință, condițiile speciale pentru situații sociale și pentru familii cercetășești se păstrează. Întreaga propunere o puteți găsi aici.

Eu sunt „pentru”. Tu?

Pentru mine, oricare din variante este un pas înainte pentru cercetași, o șansă să facem mai mult. 

Tot pentru mine, un vot împotriva înseamnă pentru mine un vot de neîncredere în capacitatea Consiliului Director și a Echipei Executive de a face mai mult. 

Sunt multe multe lucruri pe care nu le-am pus în articol pentru că și așa e imens (și vă mulțumesc că ați ajuns până aici). Dați cu comentarii în mine, și haideți să discutăm orice neclarități și opinii contrare aveți – poate reușim să ajungem la o concluzie benefică pentru toată lumea!

9 comentarii la „Despre cotizație, între datorie și beneficii”

  1. Este de apreciat ca exista mai multe optiuni propuse anul acesta. Cu toate acestea varianta ce are mai multe sanse sa treaca, cea cu 80 este, tinand cont de inflatie si schimbarile economice din ultimul an, inca un pic peste valoarea suportabila si echitabila pentru toti membrii organizatiei, care din punctul meu de vedere se situeaza undeva intre 70-75 lei pe an. Personal voi sustine varianta cu 80, chiar daca forteaza economic o parte din cercetasi sau pe parintii acestora, pentru ca este esentiala o functionare buna, la nivel administrativ, a organizatiei. Bineinteles, cu speranta ca daca propunerea trece de AG national, sa nu mai fie readus subiectul in discutie si la anul, cand probabil intr-adevar suma va reflecta si realitatea din tara.

    1. După cum am spus, în opinia mea subiectul de dezbătut este ce susținem din cotizație, nu neapărat care-i suma. Sunt curios cum ai ajuns la 70 – 75 :)?

      1. Cred ca ai impartit destul de bine in articol pe ce ar trebui sa se duca sumele, eventual daca trece varianta cu 80, sa se mai redistribuie din cotizatie catre ENP/ENRU cateva procente (si atunci administrativul va mai cauta sponsorizari, dar mai putine). Numarul in crestere de cercetasi cotizanti plus cresterea salariului minim de anul acesta minus inflatia, m-au adus la cifrele respective. Daca ma intrebai anul trecut iti spuneam 60-65. Nu pot sa-ti demonstrez pur economic cifrele, sunt doar o impresie detasata de perspectiva unor seniori sau lideri salariati, si mai apropiata de capatul opus unde orice cheltuiala in plus pune presiune destul de mare.

      1. In principiu, trebuie sa ai in vedere ca nu platesti cotizatia pe zi si daca va trece propunerea sa se plateasca de 2 ori pe an, vei avea de platit 40 RON (var. 1 ) sau 50 RON( var. 2) la fiecare 6 luni(doar cotizatie, nici nu adaugam fondul aici). Din experienta pe care am avut-o in strangerea cotizatiilor, foarte putine persoane aleg sa plateasca transe mai mari (2 trimestre sau tot anul) ci prefera sa plateasca trimestrial. De moment ce nu foarte multa lume isi pastreaza consecvent aceste sume special pentru deadline-urile organizatiei, majoritatea isi aduc aminte atunci cand sunt anuntati si platesc cu ce au la dispozitie (daca au). Ori crescand aceasta suma prea mult, coroborat cu deadline-uri mai rare, pui presiune economica dar mai ales psihologica pe oameni (sume mai mari). Raspunsul meu la intrebarea ta este, marirea in sine nu este mare, dar suma per total va „parea” mare. Din nou, optiunea cu 80 are sanse si ar trebui sa treaca dar nu trebuie sa o tratam ca pe un pas facil pentru absolut toti cercetasii implicati.

  2. Salutare! Adevărată și argumentată toată expunerea ta Andrei și sunt de acord cu ea până la un punct: nu faci referire la partea de cotizație aferentă centrlor locale. Și ele au sedii de întreținut, și ele au contabili și servicii de plătit, și ele au interes în a-și trimite omuleții la cursuri și training-uri. În condițiile date , cu o cotizație plafonată la 50 de lei poate reușești să acoperi contabila și întreținerea sediului. Ce faci cu chiria, ce faci cu pregătirea omuleților? Ce faci când părintele te întreabă de ce plătim cotizația către ONCR dublu față de cât plătim pentru centru? Am avut discuții și consultări pe această temă în cadrul AG CL cu părinții și toți au înțeles necesitatea creșterii cotizației și au susținut această creștere , însă într-un mod accepatbil și sustenabil. Varianta agreată a fost cea cu 150 lei anual cu 80/ONCR și 70 / CL . A existat și varianta cu 200 aunal 100 ONCR și 100 /CL însă aceasta n-a fost agreată decăt de 18% din părinții prezenți la AG.

    1. Nu fac referire la cotizația respectivă pentru că e un subiect care nu reușește să conveargă, cei mai mulți cercetași raportând, în mod natural, la situația lor locală (ba că nu plătesc chirie, ba că n-au nevoie de contabilă, ba că-și plătesc liderii singuri stagiile, …), așa că am lăsat subiectul pentru altă discuție.

      Nu știu dacă înțeleg ce vrei să zici cu dublu față de cât plătim pentru Centru? Cotizația locală este plafonată la încă o dată cotizația națională, nu la 50 de lei. Dacă plafonul este prea mic, asta este o chestie pe care trebuie să o discutăm, concret, pe bugete – a fost aleasă așa ca o variantă simplă în 2011 pentru a evita exagerări, putem să discutăm și alte scheme dacă este nevoie.

  3. Salut Andrei, felicitari pentru initiativa ! Sunt de acord cu tine ca pentru a putea prospera si avansa ca si organizatie est nevoie de finantare si cotizatia este o sursa importanta si sustenabila de venit.

    Vin in schimb cu o idee putin diferita legata de cotizatie si anume o cotizatie intreptata mai mult spre o echitate sociala. Idee est de a avea mai multe plafoane raportate direct la venitul per familie; pot fi 3 sau 5 plafoane. Astfel spre exemplu, o familie care are une venit minim ar plati mai putin fata de o familie care are un venit mediu sau ridicat si invers. Practic procentul care ar fi stabilit aici, ar fi direct proportional cu inflatia si implicit cu PIBul. Modelul acesta nu este unul nou, sunt cate-va organizatii din Europa care merg pe acelasi sistem. Daca ai nevoie de informatii pot sa iti dau mai multe detalii.

    Sport in toate !

    Cata

    1. Înțeleg propunerea, dar nu o văd momentan oportună pentru ONCR, sau pentru România. Cotizația, chiar și în varianta maximală propusă, de 100 de lei pe an, este mică, și pentru cei care nu și-o pot permite există o cotizație specială, foarte mică. Chiar dacă am gândi o treabă în praguri, ea ar începe oricum de la sume de felul ăsta – diferențele ar fi foarte foarte mici și birocrația ar fi foarte foarte mare (cum am face, le-am cere tuturor să vină cu adeverință de venit?)

Dă-i un răspuns lui Sorin Dulgheriu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.