Cum să-ți faci suport de biciclete fără să dai găuri în pereți

Atunci când nu e cu mine pe dealuri sau la lucru, bicicleta stă în casă. Dar ce faci când ai mai multe biciclete? Cât de mare ar fi apartamentul în care stai, două biciclete încep să încurce. La casă e mai simplu, mai ales dacă ai șopru sau garaj, dar la bloc fiecare fărâmă de spațiu contează.

Noroc că s-or gândit o grămadă de oameni la tot felul de soluții, unele mai sport, unele mai hipsterești care de care mai arătoase, ergonomice și integrate frumos în casa omului. Mai toate folosesc însă ceva formă de prins de perete / tavan care necesită niște găuri suficient de serioase încât să susțină două biciclete (deci cam până în 50 de kg).

Dacă stai în chirie s-ar putea să nu găsești înțelegere la proprietar pentru a-i face pereții șvaițer ca să-ți agăți tu bicicleta de perete, așa că mie mi-a trebuit o soluție diferită – există niște suporți care se numesc floor to ceiling și care se blochează între tavan și podea, fără să fie nevoie de alte ancoraje – și am zis că ar fi fain să încerc să-mi construiesc și eu unul. Continuă să citești Cum să-ți faci suport de biciclete fără să dai găuri în pereți

Mărțișor … cu ecran

De obicei, de 1 martie, facem chestii cool pentru fetele din Spyhce. Anul trecut (ca și acum doi ani, dar pentru cu totul alte fete) am avut mărțișoare cu logo-ul Python făcute din Fimo.

Anul ăsta, înghesuit cu tot felul de lucruri, eram cât pe ce să o las moartă dacă nu era tovarășul meu de aventuri electronice, Andrei Candale – cu care am construit și bradul Spyhce – să vină cu o idee suficient de trăznită încât să merite pusă pe roate. Sau în piept.

Pe scurt, ideea lui Andrei a fost să facem niște mărțișoare … cu ecran. Adică, să poți să programezi ce mărțișor porți! Dacă vă sună SF, … aveți dreptate. Dar nu e imposibil de realizat! Continuă să citești Mărțișor … cu ecran

Suport de rucsac pentru betele de tura

Mi-am făcut o treabă pentru prindere și eliberare rapidă pentru bețele de tură de pe mai orice rucsac, și m-am gândit să împărtășesc ideea asta și cu alții în speranța că poate fi de folos cuiva cumva :)

Acum doi ani, fiind în sandale pe ceva grohotiș, în Cheile Râmețului, am decis că trebuie să trec o pereche de bețe de tură în planul personal de investiții. De atunci m-am învățat să merg cu ele, le iau cu mine oriunde merg la munte, le folosesc nu doar pentru mers ci și pentru montat prelata pentru hamac sau pentru dormit sub cerul liber. Unde mai pui că, în timpul lor liber, bețele sunt bune și pe post de selfie-stick pentru GoPro :)

Ce-i limpede e că acum bețele de tură fac parte din echipamentul permanent de munte, și deci trebuie cărate peste tot. Chiar dacă cei mai mulți rucsaci de munte vin dotați cu un sistem de prindere a bețelor pe exteriorul rucsacului, acum câteva luni Luiza mi-a arătat rusacul ei de tură de la Osprey, care are un sistem fain pentru prins bețele pe bretea, „din mers”, astfel că nu trebuie să-ți dai jos rucsacul ca să le pui bine / să le iei în mână.

Continuă să citești Suport de rucsac pentru betele de tura

Cum să-ți deschizi poarta de pe Internet

Magazia cercetașilor din Alba Iulia este în casa familiei mele. Din iunie nu mai locuiește nimeni tot timpul acolo, așa că am luat-o ca o provocare personală să găsesc o soluție de acces facilă pentru lideri la materiale, care să nu implice nici multe chei, nici o singură cheie plimbată pe la toată lumea în funcție de nevoie, soluții care, deși funcționale, sunt complicat de gestionat.

Așa că mi-am propus ca obiectiv să creez un sistem care să le permită tuturor liderilor să deschidă poarta de la curte … de pe Internet, mai concret din aplicația web pe care o folosim pentru toate lucururile legate de Centrul Local.

Continuă să citești Cum să-ți deschizi poarta de pe Internet

3D printing to the rescue

Am mai scris aici despre că sunt ‘acționar’ la o imprimată 3D, dar vreau să arăt cât de utilă și cât de practică este o asemenea mașinărie – și mai ales să încurajez și pe alții să vadă despre ce e vorba, și că nu e deloc dificil să proiectezi ceva util.

Povestea de acum începe în iunie la Cupa Izvoarelor, unde am participat din partea Consiliului Director și unde am făcut câteva timelapse-uri cu GoPro-ul, desigur pe trepied, unul din ele implicând ca trepiedul să fie fixat cumva în râul Lotru. Când l-am scos, unul din suporții de cauciuc lipsea – mai rămăsese doar șurubelul care îl ținea în loc. N-am băgat de seamă atunci, doar când am ajuns acasă.

Trepiedul este megafuncțional și fără piciorușul de cauciuc, cu excepția suprafețelor care se zgârie ușor, dar nu-mi place să umblu cu el așa.

Așa că într-o sâmbătă dimineața m-am gândit că ar fi fain să-mi inventez un căpăcel în OpenSCAD. Mi-am cumpărat undeva în ultimele luni un șubler (de-ăla cu display electronic, dar nu contează, de oricare e bun), așa că am măsurat pe toate părțile unul din cele două căpăcelele rămase. Continuă să citești 3D printing to the rescue