Curbe de nivel si learning by doing

Citirea hărții este unul din acele abilități pe care toți cercetașii, mici sau mari, trebuie să le aibă. Cu ajutorul hărții putem planifica și optimiza trasee, vizualiza potențiale zone dificile și probleme, interpreta poziția pe care o avem în raport cu elementele de relief din jurul nostru, identifica traseul optim și distanțele până la o destinație anume, dar și evaluarea unui traseu parcurs într-un hike.

Indiferent dacă harta pe care o folosiți este tradițională sau vă uitați la ea pe un ecran, orice hartă este o reprezentare schematică în două dimensiuni a unei realități care are trei – ne e evident cum putem arăta pe hartă lungimi și lățimi (longitudini și latitudini), dar nu la fel de evident cum facem să reprezentăm altitudinile (sau diferențele de altitudini).

Pentru hărțile care ne interesează pe noi – cele turistice, în primul rând – o soluție la îndemână sunt curbele de nivel. Ca lider cercetaș am descoperit că, deși copii și tinerii învață despre reprezentarea reliefului la orele de geografie din școli, nu întotdeauna își însușesc cunoștiințele suficient de bine încât să le poată aplica practic, când vinde vorba de a-și decide o direcție pe traseu sau de a-și estima în prealabil efortul pe care îl va cere o tură.

Continuă să citești Curbe de nivel si learning by doing

O propunere pentru infiintarea grupurilor de cercetasi

De multe ori în cele câteva poziții pe care le-am ocupat în ONCR m-am întrebat care ar fi cea mai bună formă de organizare a cercetașilor în România ca să creștem suficient de mult încât să nu mai fim o mulțime de puncte disparate pe hartă, ci o … rețea de rețele care să aibă relevanță reală la nivelul populației României, nu doar la nivelul comunităților locale în care locuim.

Cred că modelul pe care îl avem acum are lacune considerabile și nu răspunde la nevoile pe care le observăm în teritoriu, singurul argument în favoarea lui fiind nu avem ceva mai bun. Nu aș vrea să se înțeleagă că am o problemă personală cu vreunul din Grupurile de Inițiativă în formare sau cu cele care au fost înființate de curând. Am în schimb o problemă cu sistemul curent, care, în opinia mea, nu este sustenabil, ci este asemenea unui castel de cărți de joc, fiecare carte adăugată crescând riscul ca toate celălalte să se dărâme. Continuă să citești O propunere pentru infiintarea grupurilor de cercetasi

Cu butucul la tinta – un joc de echipa fain pentru camp

In Campul Centrului Local avem tradițional o zi de Olimpiadă, în care avem atât competiții individuale (alergare cross country viteză, aruncarea bocancului, scosul merelor din ceaun, aprinsul focului viteză …) cât și probe de patrulă. Încercăm să avem probe care nu țin doar de abilitățile fizice pentru a ține competiția echilibrată.

Unul din jocurile interesante care merge mai mult pe coordonare și muncă în echipă și aproape deloc pe fizic – deplasarea butucului la țintă. E destul de simplu de pregătit, mai ales în camp, și e foarte fun. Pentru că Dana de la Drobeta Turnu-Severin m-a întrebat cum se face, m-am gândit că poate fi interesant pentru mai multă lume. Continuă să citești Cu butucul la tinta – un joc de echipa fain pentru camp

Arzator cu banut, pentru hike

In pregătirile pentru ieșirea tradițională de 22 februarie (despre care o să puteți citi pe site-ul Centrului Local), am avut o discuție cu lideri și cu eXploratori de costuri, de cheltuieli cu campul, mai ales în condiții de iarnă și, desigur de cât de mici sunt bugetele personale ale tinerilor (mai ales a eXplo, care au „viață socială” intensă :).

De la discuția asta ne-am gândit că ar fi fain să facem ceva prin care să le demonstrăm că există și soluții low-cost pentru multe din lucrurile care țin de camp – și mi-am amintit de pennystove – un aragaz mic și portabil, pe bază de alcool. Youtube are o grămadă de variante de construcție. De asemenea, există analize de performanțe, diferite tipuri de combustibil, comparații și așa mai departe. Dar să rămânem la oile noastre. Continuă să citești Arzator cu banut, pentru hike

Despre Căpâlna, de la cineva care știe

In general scriu aici  lucruri despre experiențele mele personale în lume, mai rar despre alte lucruri. Dar am o ocazie pe care n-aș fi putut să o irosesc, și care, deși atipică mie, am încredere că poate fi interesantă.

Căpâlna e un sat pe Valea Sebeșului. Cei mai mulți din cei care ajung aici, la mine pe blog, mă cunosc personal, și m-au auzit vorbind despre Căpâlna și despre rădăcinile familiei mele de acolo, și, desigur, au auzit povești de familie izvorâte din același loc. Singura legătură pe care o am eu cu Căpâlna este prin familie, mai ales prin tatăl meu, care este la rândul lui legat puternic sufletește de satul bunicilor lui. Continuă să citești Despre Căpâlna, de la cineva care știe