Idei si sfaturi pentru calatoria cu CFR

Când eram eXplorator călătoream prin țară aproape exclusiv cu trenul. Ca și student, lucrurile tot cam așa au stat, trenul fiind mijlocul prin care am reușit să rămân conectat la Alba Iulia și la cercetașii de acolo. În ultimii 10 ani călătoria cu trenul și-a pierdut treptat din relevanța pentru noi, parțial pentru că au crescut prețurile biletelor, dar și pentru că a scăzut numărul trenurilor și al locurilor pe unde circulă. Totuși CFR-ul rămâne încă o soluție de luat în considerare pentru unele destinații, mai ales pentru cercetașii care călătoresc în grupuri.

Articolul ăsta își propune să fie ce Internetul în limba engleză numește tips & tricks – adică niște ponturi și șmecherii despre călătoria cu trenul în România, și m-am trezit eu să-l scriu – da’ de e de folos cuiva. Continuă să citești Idei si sfaturi pentru calatoria cu CFR

Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

“It’s a dangerous business, Frodo, going out your door. You step onto the road, and if you don’t keep your feet, there’s no knowing where you might be swept off to.” — Bilbo Baggins, The Lord of the Rings

S-a făcut o săptămână de când am plecat cu multă încredere de la Cabana Șureanu spre Cioclovina lui Gherman, ca să particip în numele Consiliului Director la festivitatea de deschidere a Campului Național de Temerari. Am avut un drum fain, dar considerabil mai dificil decât anticipasem, și am ajuns în camp abia marți dimineața.

În weekendul 3 – 5 iulie am fost cu temerarii la Cabana Șureanu, pentru campul unităților de temerari de la Alba Iulia. După trei zile foarte faine cu ei (despre care vă scriu altă dată) – duminică pe la prânz, am făcut un cerc în curtea cabanei, cu rucsacii în spate, ne-am luat la revedere și temerarii au plecat cu liderii lor spre Poarta Raiului, la autobuz, iar eu spre Cioclovina, unde aveam în plan să ajung a doua zi la prânz – cu o rezervă de timp, ceremonia de deschidere fiind abia seara. Continuă să citești Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

Gata oricând! și la Drobeta Turnu-Severin

Duminica ce tocmai a trecut am răspuns invitației Danei Borontiș de a participa la prima întâlnire oficială a Grupului de Inițiativă Drobeta Turnu-Severin. Grupul are deja ceva vechime, dar echipa de acolo, Ileana și Dana au fost foarte decise să aibă toate lucrurile foarte bine pregătite, inclusiv partea legală, și când dau drumul grupului să aibă toate lucrurile în ordine.

Ca orice grup la început, una din cele mai mari provocări a fost spațiul pentru întâlniri, dar Casa Corpului Didactic din DTS s-a arătat un partener deschis și binevoitor, și va sprijini grupul în această direcție. Dacă și acest pas a fost depășit, sunt convins că în cel mai scurt timp vom vedea un nou Centru Local acolo, într-o zonă în care cercetășia nu prea este reprezentată. Continuă să citești Gata oricând! și la Drobeta Turnu-Severin

Pe două roate prin Dobrogea

Mihaela și Adi Creața încercau deja cred că de mai bine de o lună să mă convingă să facem o tură cu bicicletele prin Dobrogea, de la Babadag la Constanța. Cum ultimele două weekenduri le făcusem tot în Ardeal, nu știu cum am calculat eu că e mai aproape Babadagu ăsta decât Constanța, și că va fi un weekend mai lejer (lejer, siiiiiigur …).

Am reușit să îmi finalizez ultimele task-uri pentru săptămâna respectivă pe la 11 seara și, după o tură la Decathlon și una la MegaImage pentru ultimele cumpărături, am lucrat la bicicletă cam 3 ore, de abia am apucat să îmi fac rucsacul ca să putem pleca în timp util pentru trenul de 5:40. Continuă să citești Pe două roate prin Dobrogea

Morile de la Eftimie Murgu

Am făcut revelionul cu mai mulți prieteni lângă Cheile Nerei, între Dalboșeț și Șopotu Nou, în județul Caraș-Severin. Într-una din zile, la recomandarea (și chiar insistențele) cabanierului nostru, am fost să vizităm un complex de mori de apă vechi, dar întreținute și funcționale, lângă Eftimie Murgu (aka Rudăria).

Sunt în jur de 20 de mori, în comună și mai sus, pe valea râului, care este modificată de oameni are tot felul de terasări și canale prin care ajunge apa la roțile morilor. Roțile sunt orizontale (ceea ce mi s-a părut inițial ciudat, dar este foarte practic, având în vedere că piatra de moară este deasupra și axul de la roata de apă merge direct, fără alt mecanism, la piatră).

Toate morile sunt mici ca dimensiuni, protejate ca obiective turisice, și, din informațiile pe care le-am putut afla, erau (și sunt și acum) folosite pentru măcinat porumb.

Pozele sunt facute cu telefonul, care, ca și mine, nu se obișnuise încă cu lumina de afara, so excuse the quality. Aș putea spune mai multe, dar cred că pozele vorbesc de la sine. Sper ca în curând să obțin și poze de la aparatele mai profesioniste care erau cu noi :)

[nggallery id=1]