Câteodată, nu foarte des, prin feed-ul meu de Facebook mai apar și lucruri interesante. Așa mi-au căzut ochii pe grătarul ăsta DIY, făcut din materiale ușor de obținut și în România – și am decis că e ceva ce merită încercat, pentru că ar merge perfect cu aventurile pe care le plănuiesc pentru la vară.
Nu reiau pașii, e relativ simplu de făcut și ghidul de pe Instructables este suficient de complet, așa că pun doar lucrurile pe care le-am învățat eu cu proiectul ăsta.
De multe ori găsești idei de astea pe net, dar folosesc materiale care nu se găsesc ușor la noi; grătarul ăsta în schimb e făcut din materiale pe care le găsim super-ușor și la noi:
- Am luat țevile de cupru de 15mm și de 18mm de la Leroy Merlin (fost Baumax), cu aproximativ 100 de lei pentru amândouă la lungimea de 3m. Desigur, pentru un grătar e nevoie doar de cam 30 de cm, așa că se pot face rost, spre exemplu, de la cineva care și-a făcut de curând instalația de încălzire; la fel și cu capacele
- Am cumpărat spițe de la PureMotion, orice magazin de biciclete are și sunt destul de ieftine – 0.6 RON / spiță (am văzut și mai ieftine)
La capitolul scule, un bomfaier, un patent și o bormașină sunt tot ce aveți nevoie. Dar pe mine m-a ajutat mult și faptul că am avut o menghină și un stand de bormașină (ca să pot da găurile cât mai ușor).
La capitolul construcție:
- E dificil să marchezi găurile în linie dreaptă; e și mai dificil să dai găurile în linie dreaptă – dar nu chiar contează și nu afectează în mod deosebit rezultatul final
- Eu nu am reușit să tai spițele cu patentul – le-am luat pe toate la bomfaier
- Ca să stea bine capacele am turtit un pic capetele de la țeava groasă
- Capătul cu filet de la spițe se rupe relativ ușor – când îndoiți cele două spițe din capete, fie folosiți celălalt capăt, fie prindeți după filet
- Spițele dinăuntru (cele drepte) trebuie să fie suficient de lungi încât să intre un pic în interiorul fiecărei laturi, dar nu atât de lungi încât să nu mai puteți prinde șurubul pe filetul celor două spițe exterioare
Cu tot cu un pic de experimentare, producția grătarului în sine după ce ai toate materialele nu durează mai mult de două ore, în funcție de ce experiență aveți cu sculele cu care lucrați.
Ca ultimă remarcă, lățimea grătarului (lungimea spițelor), distanța dintre ele și lungimea totală a țevilor de cupru influențează, evident greutatea finală – al meu, așa cum îl vedeți în poze are, strâns, cu tot cu rezerve, cam 300g.
Nu l-am testat încă dar mai am suficient material (nu și spițe) pentru încă 9 bucăți – așa că intenționez să fac o activitate cu seniorii care să se termine, evident, cu o slană friptă de fiecare pe grătarul personal :P
Ca și activitate, construitul grătarului cred că merge și pentru eXploratori și poate și pentru temerari mari, dar cu multă grijă pentru că implică unelte electrice.
Notă: în timp ce înțeleg din ce citesc că cuprul în sine nu ar trebui să fie o problemă, și spițele sunt de oțel, nu sunt convins că țeava de cupru nu este tratată cu ceva pentru protecție – mai investighez și revin după primul test practic :)
Un comentariu la „Grătar la purtător”