Cum să-ți faci suport de biciclete fără să dai găuri în pereți

Atunci când nu e cu mine pe dealuri sau la lucru, bicicleta stă în casă. Dar ce faci când ai mai multe biciclete? Cât de mare ar fi apartamentul în care stai, două biciclete încep să încurce. La casă e mai simplu, mai ales dacă ai șopru sau garaj, dar la bloc fiecare fărâmă de spațiu contează.

Noroc că s-or gândit o grămadă de oameni la tot felul de soluții, unele mai sport, unele mai hipsterești care de care mai arătoase, ergonomice și integrate frumos în casa omului. Mai toate folosesc însă ceva formă de prins de perete / tavan care necesită niște găuri suficient de serioase încât să susțină două biciclete (deci cam până în 50 de kg).

Dacă stai în chirie s-ar putea să nu găsești înțelegere la proprietar pentru a-i face pereții șvaițer ca să-ți agăți tu bicicleta de perete, așa că mie mi-a trebuit o soluție diferită – există niște suporți care se numesc floor to ceiling și care se blochează între tavan și podea, fără să fie nevoie de alte ancoraje – și am zis că ar fi fain să încerc să-mi construiesc și eu unul.

Ideea pe care se bazează soluția floor to ceiling și de la care am plecat și eu este că suportul trebuie să aibă un mecanism prin care, după ce e în poziție, se înalță la nivelul tavanului, unde rămâne blocat.

Chiar dacă ar pierde puțin din tensiune, nu se poate răsturna pentru că nu îi permite tavanul (în ideea în care diagonala e întotdeauna mai mare decât înălțimea – imaginați-vă un dulap care e mai scund decât încăperea în care e instalat cu 10cm – acel dulap nu va cădea niciodată „în față”, s-ar opri în tavan …).

Prima mea idee a fost să fac cumva niște cadre de 40×40 care să împingă în tavan și podea, să aibă niște rigle care sa culiseze unele pe lângă altele și să fie ținute laolaltă de niște țevi care să servească și de suporți pentru bicicletă.

IMG_20170716_090810
Prima idee

Ideea asta era considerabil mai voluminoasă decât diferitele soluții care funcționează pe principii similare pe care le-am văzut pe net, dar nu părea prea dificil de realizat și eram entuziasmat că trebuie să folosesc un ghidaj de tăiat la 45 de grade :). Era un pic mai costisitoare decât cea la care am ajuns în final dar marea problema a fost că în săptămânile când voiam să mă apuc eu de construit, la magazinul de construcții de lângă mine nu mai aveau nici măcar o riglă de 4x4x300, și mie îmi trebuiau vreo 10.

Am adaptat ideea la ce era disponibil aici aproape (prețul livrării pentru cumpărături mici la magazinele de construcții este relativ mare și nu merită). M-am uitat și la alte materiale decât lemnul (gen țevi de fier) dar sunt și mai scumpe, și mai grele, și lucrul cu ele e mai dificil.

Planul

IMG_20170716_110021.jpg
Spune cam tot, în stânga e vederea din lateral, în dreapta cea din față

Materiale necesare

  1. Riglă (ne)rindeluită care să fie la fel de înaltă cu înălțimea camerei în care vreți să instalați suportul (eu am luat una 40x85x3000) x 2
  2. Suficient lemn (scândură, leftovers) ca să puteți să faceți niște picioare pentru podea și niște tălpi (suporți) pentru tavan. Eu am folosit ce mi-a rămas după ce am adus la dimensiune riglele de la punctul (1) x 2
  3. Țeavă pătrată aluminiu 1m x 2
  4. Filet M10 1m x 2
  5. Piulițe M10 x 6
  6. Șaibe M10 x 2
  7. Holzșuruburui lemn mici x 10
  8. Holzșuruburui lemn mari x 8
  9. Cârlige x 4

Costul total cred că merge undeva la 3 – 400 de lei. Dintre ăștia, lemnul e cam 80.

Nu-i nevoie de mașină :)

Construcție

Prima dată am tăiat suporții principali din riglele de 3m. Am calculat înățimea tavanului și am scăzut cam 40 de cm pentru a obține înălțimea pentru „stâlpi” – am calculat că o să pierd câte 4cm pentru „tălpile” de pe podea / tavan, deci aș avea maxim 32 de cm liberi pentru filet. Bineînțeles că am recalculat și retăiat de vreo trei ori.

Cu resturile ce au rămas, le-am tăiat pentru tălpici – cele de pe tavan sunt mai lungi – cam 30 cm, cele pentru podea chiar numai cât să pot prinde filetele – poate 15cm. Astea le-am tăiat o singură dată :)

Țevile de aluminiu le-am tăiat în două, ca să obțin deci 4 bucăți de 50 de cm.

Am dat găuri apoi cam din 10 în 10 cm în fiecare, și găurile pe una din fețele fiecărei bucăți le-am mărit apoi, în așa fel încât să încapă capul unui holzșurub prin ele. Nu am măsurat exact unde dau găurile ca să nu se suprapună cu cele de pe partea cealaltă, dar am măsurat și am centrat bine riglele de aluminiu când le-am prins apoi de suportul central cu holzșuruburi.

Apoi au trebuit tăiate țevile filetate, tot în jumătate. În general filetele astea după ce se taie trebuie pilite un pic la capătul cu tăietura, altfel e posibil să agațe și să nu permită piulițelor să se înșurubeze.

Tălpile pentru tavan le-am prins cu holzșuruburi de suporții principali, ca să fie mai ușor de gestionat. Probabil se pot și lipi cu lipici, obiectivul e să stea la locul lor, în rest vor ține din presiune.

Am pregătit apoi fiecare țeavă filetată cu o șaibă care să vină la contactul cu țeava de aluminiu, o piuliță pentru controlul înălțimii (eu am găsit unele mai lunguiețe, dar nu contează de care sunt), o piuliță care să o blocheze pe prima și o a treia piuliță pe care am lipit-o cu superglue de țeavă cam la 2 cm de capătul de jos și pe care am folosit-o pe post de cap de șurub ca să am de ce prinde și ține contră.

Am dat apoi în suporții pentru podea găuri mici (2 cm) unde ar veni țevile filetate – cât să nu alunece de la locul lor.

Practic asta a fost tot, montatul e mai puțin dificil decât pare, practic trebuie ridicate piulițele de control până la punctul maxim în care încă se poate ridica suportul pe tavan, apoi se ridică, se plasează țevile filetate în tălpile pentru podea și se ține drept în timp ce se înalță din piulițele de pe filet până când rămâne ferm prins.

E util să măsori distanța față de perete înainte să fixezi primul suport, ca să aibă loc ghidonul bicicletei

Lemnul se mai lasă, după câteva zile merită verificate din nou și la nevoie ridicate un pic mai mult.

Ultimul pas este montatul cârligelor pentru bicicletă, care nu-s decât niște holșuruburi de dat, în funcție de bicicletă, dar asta e cea mai simplă parte :)

Sistemul de ridicare, se văd toate piulițele și suportul de pe podea
Cârligul, cu tot cu bicicletă
Prinderea de tavan. Pe direcția pe care sunt puse bicicletele, suportul (talpa) e mai lată

Concluzie

A fost unul din proiectele alea în care totul merge bine, și nu te blochezi la jumătate pentru că-ți lipsește o piesă sau o unealtă. În total, am lucrat poate 3 – 4h, și am mai petrecut o oră să aduc acasă materialele.

Cred că a fost mai fain să lucrez cu lemn, pentru că e ușor de manipulat, permite mici greșeli și „se mai lasă”.

Sistemul merge și pentru a-ți face alte lucruri, spre exemplu niște rafturi, fără să trebuiască să dai găuri în pereți.

Rezultatul final :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *