OOo pimping
OpenOffice.org este o suită de programe de office care este alternativa 1:1 a programelor din Microsoft Office, cu excepția Outlook (pentru care, am mai scris, eu folosesc Evolution). OOo e o suită robustă, care are o interfață grafică la nivelul MS Office 2000, dar care face treaba foarte bine, și repede. Unde mai pui că e și opensource?
În weekend, după ce am petrecut o săptămână sau două doar cu Writer (alternativa la Word) și cu Impress (alternativa la PowerPoint), m-am gândit să mă uit dacă nu pot să configurez / adaug lucruri să mă simt mai bine în el :).
Pentru început, a fost necesar să schimb splash-screen-ul pentru că ăla original este îngrozitor. L-am pus pe ăsta:
New OOo splash
Ca să schimbi, în Ubuntu, go to
/usr/lib/openoffice/program
și se înlocuiește openintro_ubuntu_sun.bmp cu o imagine de aceeași dimensiune, și care este tot un bmp pe 24 de biți (pe 32 de biți nu merge).
Apoi, am găsit, în sfârșit, întâmplător, cum se fac blestematele alea de icon-uri mai micuțe, să nu mai mănânce jumate de ecran.
Icon-uri micuțe
Secretul pentru asta este
Tools > Options > OpenOffice.org > View > Icon size and style > smal
Beton :)
Next up, am făcut curat în pluginurile ce le aveam, și am căutat unele noi și utile. Asta mi se pare o super caracteristică a proiectelor opensource: pentru a încuraja dezvoltarea de feature-uri, foarte multe din proiectele astea suporta pluginuri, instalabile peste aplicația de bază.
Am găsit dicționar pentru limba română (cu tot cu sugestie de cuvinte :D) și pentru limba engleză. Este și un set de template-uri suplimentare pentru Impress, care arată foarte bine. Avem și niște upgrade-uri pentru (mai săracul) echivalent de Visio, numit Draw. Este un plugin de publicat direct pe blog (ce poate fi găsit și în MS Office 2007), și un plugin pentru editare locală a fișierelor din Google Docs. Sunt toate de găsit la pagina de extensii a OOo.
Update: ah, da, și am mai găsit un plugin care face highlight la cod, pentru mai multe limbaje. numai bun pentru documentații :)
Ca și o concluzie, după mai multe luni de utilizat OOo, și după ce am fost un semi-poweruser măcar pentru word și powerpoint de la Microsoft, aș vrea să spun că alternativele lor gratuite și opensource, deși arată mai sărac, sunt în continuare foarte puternice și numa bune de folosit.
Avatar
Am fost vineri seara cu foștii colegi de facultate să vedem Avatar. Am auzit foarte multe despre film, dar am fost cam sceptic. Ne-am propus să-l vedem cum se poate mai bine, de asta am și așteptat atât, și am reușit să prindem locuri la IMAX 3D (în primul rând, dar eh, acuma și sărac și cu pretenții nu se poate :P).
Filmul mi s-a părut fenomenal. Lucrat în toate aspectele, te prinde și te introduce în lumea Pandorei aproape imediat. E primul film 3D la care am mers în care senzația de volum e folosită cu cap, chiar artistic aș putea spune. Lumea Pandorei pare foarte foarte gândită, foarte completă. Se chiar simte așa că s-a muncit mult la detalii. Și în primul rând la IMAX a trebuit de multe ori să învârt capul să vad și în alta parte decât drept înainte. E o poveste frumoasă, e un fel de upgrade la Pocahontas, cu happy ending. Nativii de pe Pandora, Na'vi, aduc așa a amerindieni, în sensul că cultura lor este strâns legată de mediul natural în care trăiesc. Diferența este că Na'vi pot comunica efectiv cu tot ce este viu în jurul lor. Și cam tot este viu!
Pentru mine, faptul că filmul este maxim previzibil nu îi ia nici un pic din farmec. Adică știi că urmeaza X chestie, dar abia aștepți să vezi cum se traduce X chestie în creaturi / plante / povești (legende) Na'vi.
Părerea mea personală: Filmul merită văzut, musai în 3D, și dacă găsiți IMAX cu atât mai bine. E mai mult decât un film, e o experiență. La București cu reducere de student la AFI e 23 de lei.
Este un articol de pe CNN în care zice că îs mulți oameni care s-au deprimat după ce au văzut Avatar, fie pentru că nu pot locui pe Pandora, fie că li se pare planeta noastră gri, și așa mai departe. Acuma, nu e prima oară când ze stupid americans fac de-astea, parafrazând din Mircea Badea, dacă oamenii vor să se sinucidă după ce văd un film nu e tocmai vina filmului ...
Totuși, cred că dacă filmul ar fi fost plătit cu totul de Al Gore sau de grupuri care militează pentru mediu, eu cred că investiția lor nu ar fi fost în van. Pe mine (as I am not a stupid american) filmul mi-a readus în actualitate inutilitatea majorității obiectivelor noastre, goana după îmbogățire și după profit, faptul că suntem niște termite și consumăm fără nici un fel de discernământ tot ce găsim. Da, am avansat tehnologic și științific și am demonstrat că avem puterea asupra naturii. Dar, nu am pierdut ceva? Poate că nu avem în păr firișoare care se conectează cu natura din jurul nostru, dar eu întotdeauna am simțit o legătură cu natura.
Este de citit și un răspuns interesant la articolul de pe CNN, referitor la faptul că lumea noastră nu este tocmai gri, doar pentru că noi ne trezim deștepți în orașe de beton în fiecare zi nu înseamnă că în jurul nostru natura a dispărut. Sunt de acord cu el, bine, eventual cu excepția că noi nu avem munți plututori :D
Ca să închei și ca să îi conving pe cei care n-au văzut încă filmul, pun mai jos o imagine de aici. Nu știu dacă am voie sau n-am voie să o pun la mine pe blog, ideea e că nu am făcut-o eu, am luat-o de pe site-ul lor oficial. Știe cineva legislația cui se aplică în cazul ăsta? A deținătorilor IP-ului sau cele din România? Și dacă legislația din România, atunci care este politica noastră de fair use?
Nice Pandora
Cercetașii de la Miercurea Ciuc în National Geographic
Eu nu prea cumpăr presa scrisă, pentru că de obicei ce am nevoie găsesc pe net și nu am avut niciodata o locuință suficient de stabilă să mă apuc să colecționez reviste and stuff (ca să nu mai spun că n-am bani de ele :P). Dar începând cu luni mi s-a tot spus că scrie de cercetași în National Geographic, apoi aflu că scrie de cei din Ciuc, apoi primesc mesaje and stuff despre aceeași chestie :).
Alaltăieri seară m-am întâlnit cu Iuli, cu Cristi din Cluj, cu Diana și cu Suri din Miercurea Ciuc și am discutat (printre altele) și de asta, dar și de reacțiile negative ale unor membrii ai listei de discuții a liderilor cercetași. Deși suntem cu toții obișnuiți cu păreri gen nuca în perete și / sau cercetașii trebuie prezentați ca niște îngerași, dar come on!
Ieri mi-am cumpărat și eu NG-ul de luna asta, și am citit reportajul pe nerăsuflate, pe drum spre facultate. Țin să spun aici că m-am regăsit și pe mine și pe activitățile în care cred în articolul ăla, prezentate exact cum trebuie, cu un pic de subînțeles, cu un pic de before and after. Oricum, frumos :). Felicitări celor din Miercurea Ciuc :) și felicitări autorului articolului, pentru că a avut puterea și priceperea de a pune în cuvinte lucruri pe care noi, ca cercetași, foarte greu le putem face înțelese restului lumii. Mulțumim :) Citiți pe blogul autorului, Cătălin Gruia, mai mult.
Citind articolul, și revenind la discuția de pe roleader (care în principiu zice ca un părinte normal dacă citește ce e acolo nu își mai lasă / trimite copii la cercetași), încerc să-mi imaginez ce lideri sunt ăia care consideră că activități pe care le desfășoară le pot strica la imagine dacă află părinții. Păi noi ne ascundem de părinți ca să ne putem face activitățile? Copii se ascund de părinți pentru că asta este natura copiilor, și da, poate uneori este valoros și util să considere că la cercetași scapă de gura părinților, dar consider că noi, ca lideri, avem datoria să îi avem o legătură cât mai strânsă cu părinții, ceea ce implică și cunoașterea de către părinți a tuturor activităților pe care le desfășoară copii lor. Nu?