INTED2010
După cum ziceam, am fost la prima mea conferință, INTED2010, la Valencia. Pe numele complet International Technology, Education and Development Conference, conferința este o ocazie de întâlnire pentru profesori, ingineri și alte nații de oamenii interesați, în special, de utilizarea tehnologiei în educație, dar și de educație în tehnologie. Mai are două conferințe soră, la Barcelona și la Madrid, și adună oameni din ceva de genul 80 de țări. Sunt convins că undeva în tot sistemul ăsta intra și ocazia pentru profesori de peste oricare din oceane, dar și de mai de-aproape de a îmbina utilul cu plăcutul și de a avea un pic de vacanță în Spania :)
Anyway, eu n-am mai fost la conferințe de-astea vreodată, așa că am avut megamorcov, și am tot negociat cu mama ce haine să-mi iau și de-astea, ba chiar m-am și ras! :D Am avut de prezentat două articole pe care le-am scris împreună cu profu' (sau mai repede, le-a scris profu' împreună cu mine). Unul s-a intitulat Overusing the Internet - Problems in technical education și discuta probleme legate de superficialitate cu care studenții noștri folosesc Internet-ul pentru a face copy + paste și-atât. Sunt multe de zis aici, multe de dezbătut, și nu vă pot da să citiți articolul că am predat drepturile de autor spaniolilor pentru conferință, așa că vă invit la povești pe tema asta.
Celălalt articol a fost mult mai direct, o prezentare a unui proiect care se întâmplă la noi la facultate. Articolul s-a intitulat Education by research, și prezintă o idee pe care încercăm să o implementăm acum în echipa noastră, prin care să îi încurajăm pe studenți să se implice în proiecte de cercetare, ca remediu la plângerea constantă că nu fac chestii practice în facultate.
Am avut megamorcov la prezentare, la amandouă. Am lucrat și am repetat prezentările de zeci de ori, să încerc să le bag în 12 minute. La prima sesiune am înțeles prost și nu am dus prezentarea la timp (dar s-a rezolvat cu bunăvoința ălora). La a doua a mers mai bine, deja știam cât de cât despre ce e vorba. Am găsit mult mai ușor să stau să îi ascult pe alții după ce am terminat eu de prezentat, și m-am plimbat între cele 5 piste paralele (parallel tracks, oare așa s-o zice în română?) căutând lucruri interesante.
Nu pot să zic ca am găsit ceva cu adevărat valoros, multă lume prezenta situația din diferite locuri, dar mi s-au părut un pic mai aproape de realitate decât ce se întâmpla la noi. Am ascultat oameni care folosesc cu succes Podcasturi în cursuri, oameni care folosesc înregistrări video pentru a ajunge la studenții care nu pot veni la curs, am auzit despre școli care sunt flexibile și se mulează pe nevoile studenților. Evident, sunt convins ca nu e roz situația nici la alții, dar atitudinea generală este cu totul alta ca la noi (și mi-a confirmat mai multe din presupunerile mele legate despre cum se face / cum ar trebui să se facă educația la nivel universitar).
În ultima zi, pe 10 martie, organizatorii ne-au oferit un tur (cu ghid cu tot) al Valenciei. Am văzut niște chestii fenomenale, cum ar fi Piața Centrală (unde mi-am dat seama că cultura mea despre viața marină este exact 0) și Ciutat de les Arts i les Ciències, care este un complex fenomenal de clădiri mega SF făcute de un arhitect de-al lor (unu Calatrava). Am mai dat o tură prin oraș, ne-a arătat ghida una alta, apoi am avut liber. Am fost la concertul de petarde din piața publică (care se întâmpla în fiecare zi în săptămâna dinainte de festivalul lor local, Fallas) și apoi am hotărât să îmi construiesc niște cultură marină și am fost la acvariu (care este cel mai mare din Europa :P), unde am și învățat că cultura se plătește, pentru că am dat aproape 20 de euroi pe bilet :).
Conferința a fost la un hotel de cinci stele, destul de fancy, dar eu am stat la unul de 4 stele, mai jos pe drum, către port, la 5 minute. A fost evident mai ieftin, dar m-am simțit foarte bine, cred că mai bine decât mi-ar fi fost la 5 stele. E un hotel micuț, într-o clădire veche, se numește Kris Consul del Mar și are niște scoruri megaok.
Sunt multe de zis despre Valencia, și e o destinație bună pentru un weekend de fugit de acasă. Am văzut foarte multe piste de biciclete, și mulți bicicliști. Au port la mediterană, care e aproape de centrul orașului. Aveau un râu ce trecea prin oraș și se vărsa în mare, dar după ce a făcut urât răul prin anii '50, l-au mutat mai într-o parte și au tras ditai parcu pe unde trecea râul odata. A, și încă o chestie, când cauți pe Google Maps să vezi pe unde sunt stațiile de metrou, îți zice pentru fiecare stație când vine următorul metrou pentru fiecare direcție. Isn't that just cool?
Acvariul, etajul I
Jellyfish :P Caii de mare sunt mult mai cool, though!
La piață :)
Și mai la piață! (Șunca aia ajunge până la 12EUR / 100g)
OperaHouse (SF Building by Calatrava dude)
Opera și Hemisferico (care are înauntru un IMAX Dome)
Closing Glass of Wine
Nu, nu m-am tuns. Da, mi-am luat sacou. Nu, nu ma veți vedea cu el :)
Mai multe poze, aici.
Idea
Le tot zic la prieteni ce nașpa e pista de biciclete din București, că e plină cu oameni și cu stații de autobuz și cu mașini parcate și cu oameni and so on. Și m-am mai gândit că dacă tot trebuie să îmi dezvolt aptitudinile de prelucrare video, asta ar fi un material bun pentru dedus un traseu (pentru că e între două benzi galbene :P).
So, vineri dimineața am legat un webcam de bicicleta mea Orbea și de netbooku de la robot, am băgat netbooku în rucsac și am zburat spre școală (întâmplarea face să fi avut o întâlnire la 8:15 la poli). Din păcate, pentru că mă grăbeam (și și pentru că îi complicat cu cablul și laptopu în spate și bicla între picioare și camera prinsă cu scai), nu am reușit să prind prea bine camera și era un pic cam în sus și totally nefocalizată.
Rezultatul este un total failure de 30 de minute și nu merită nici măcar să fie pe youtube.
Studiez metode mai fericite de înregistrare și revin cu o înregistrare beton, numa bună de procesat ;) Dacă are cineva experiență în chestii de-astea, drop me a line please :P
My latest creation is compleeeeeted. Again :)
De data asta nu e ceva neapărat interesant, e doar o plăcuță de conexiune între un modul ZigBee de la Atmel și o magistrală I2C (pentru Lego Mindstorm-urile noastre). Deși nu e mare brânză, a durat destul de mult să creem drăcia, pentru că conectorii de la modulul ZigBee sunt SMD (adică sunt extrem extrem de micuți în comparație cu ce am făcut până acum).
Am făcut schema în gSchem, am făcut design-ul în PCB (și cu ocazia asta am învățat mai multe despre amplasarea precisă a elementelor în PCB și despre creearea unui footprint SMD nou). Am făcut transferul cu Press'n'Peel (foaie de aia albastră), și a ieșit ok, a doua oară (pentru că am uitat să le punem în oglindă :P).
Corodarea am făcut-o apoi în mașina de corodat de la laborator. Partea cu adevărat interesantă pentru mine este, cum am zis mai sus, că am reușit să lipesc niște conectori SMD, cu mult ajutor și îndrumare din partea lui Max.
Azi dimineață am primit și un mesaj de la Alex, and it appears that (citez): "it is alive!".
Mai jos o poză să înțelegeți ce înseamnă SMD (și cred că conectorii ăștia sunt chiar mari comparat cu SMDuri existente):
Plăcuța și telefonul meu pentru comparație de mărime
Roboteală
La sugestia lui Matei am făcut marțea trecută o scurtă întâlnire cu vechea echipă de "tineret" de la roboți (Simina, Adi, Matei). dar au venit și Raluca (care e colegă cu noi la doctorat) și Manuela. Tot la ideea lui Matei, am hotărât să demarăm un concurs intern, eventual ceva pregătitor pentru competiția de la Vienna de anul viitor.
Momentan discutăm, dar cel mai probabil competiția va fi de puck collect (adunare de jetoane) și va fi deschisă tuturor doritorilor :). Vom publica detalii în curând pe ed304.cs.pub.ro.
Între timp, am aflat de o competiție nouă, în care va fi implicată anul ăsta și școala noastră: Freescale Race Challenge. Ideea e foarte simplă, Freescale si Carrera dau mașinuțe, circuite integrate și un PCB fiecărei echipe, și tu trebuie să îi dai minte mașinuței aleia să meargă pe o șină cât mai repede, să învețe traseul și să nu iasă niciodată de pe șină la viraje. Abia aștept! :)
De exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=QArqoEMoyXY
Prezentare interfață serială
După prezentările cu Bluetooth și cu Zigbee, domn' profesor ne-a dat sarcină să pregătim descrierea interfeței seriale RS-232. Prima mea reacție a fost să strâmb din nas (cum zice dânsul :) ), dar ne-am apucat și ne-am documentat, și am mai discutat și am ajuns la concluzia că lucrurile pot fi prezentate și în așa fel încât să se potrivească și cu utilizări mai actuale ale interfeței seriale și prezentarea să nu fie un "snooze fest" total (expresie (c) Alex :P).
Din păcate, azi la 2 nu au venit decât doi studenți, așa că nu am mai ținut prezentarea, și o amânăm pe data viitoare când o vom combina, cel mai probabil cu comunicația pe I2C.
Mai jos, pentru cei interesați (în evidenta speranță că există așa ceva :) ), prezentarea noastră, a lui Alex și a mea, cu poze din îndrumarul de laborator al d-lui profesor Vârbănescu.
First robot meeting
Azi am reușit în sfârșit să mă adun cu colegii mei de echipă pentru robot să vorbim de planurile pentru măreața noastă intrare în competiția Eurobot. Deja ar fi a patra participare la rând, dar performanțele noastre nu au crescut cu creșterea experienței, ci, dimpotrivă, au scăzut, iar anul trecut nu am reușit să trecem nici de faza națională :P
Anul ăsta însă suntem hotărâți să facem treaba cât se poate de bine, și să ne mișcam mai din timp și să facem cel mai super robot ever build by man. Poate :) Mă simt foarte motivat să lucrez la robotu ăsta, nu știu de ce, am un feeling că suntem suficient de pregătiți, măcar pentru top16. Acuma noi cu planurile totdeauna am stat bine, cu implementarea, mai puțin :)
Săptămâna viitoare îmi propun să re-inaugurez http://ed304.cs.pub.ro, să începem din nou echipele de roboți pentru competițiile de la Vienna, Eurobot, dar și pentru Barcelona, unde anul ăsta va fi prima noastră participare.
im Wien
După cum ziceam și mai jos, am fost la Vienna, la RobotChallange. Am făcut cam 2 zile pe drum dus întors, am avut o zi de concurs și o zi de turiști. Concluzia pe scrut este că a fost extraordinar. Pentru detalii, citiți mai departe :)
Drumul
Pe scurt: 17 ore cu trenul. La clasă (adica în fund) ca studenții. Fun, dar greu.
Am plecat din București la 16:45, cu toții, deși era să-l uitam pe Adi acasă (o întârziat puternic :)). Ne-am pus instant pe povești și aproape că nu ne-am dat seama când s-o întunecat. Am stabilit cartierul general în vagonul restaurant, unde nu ne-am sfiit să scoatem niște prelungitoare și să tragem curent la toată lumea (de apreciat că omu de la vagonul restaurant n-o sărit la noi). La Alba am făcut o pauză și Dan și cu mine ne-am văzut cu părinții, eu am căpătat două lucruri neprețuite (Swiss-ul uitat acasă de ceva vreme și o sticlă de vin de Aiud care a ajutat puternic mai departe :P). Am încercat să îl mai sprijinim pe Dan la camera pentru robotul de Slalom, dar fără prea mare succes.
După Alba am intrat în vorbă (sau mai iute a intrat el în vorbă cu noi) singurul alt client al vagonului restaurant, un domn tânăr, cu care ne-am conversat un pic despre condițiile noastre în facultate și despre eventuale posibilități de finanțare dinspre UE, anul ăsta fiind ceva cu inovație și cercetare la UE. Optimismul lui mi s-a părut un pic cam exagerat și am presupus că nu a făcut facultatea în România, pentru că altfel n-avea cum să nu știe unele chestii de "bază" despre cât de greu este să obții bani printr-o instituție cum este Politehnica. Dar discuția a fost interesantă :D
Am ajuns în Vienna pe la 9, și ne-am găsit ușor drumul spre hotel pentru că Cip mai stătuse acolo cu altă ocazie. La cazare am aflat cu surprindere că recepționista era româncă (deși asta urma să devină un aspect comun al excursiei ăsteia, am interacționat cu mulți români acolo).
În tren
Ajunși în Vienna
Ultimele pregătiri
După ce toată lumea a fost so fresh and so clean, am dat o tură scurtă prin centrul Vienei, pe o vreme destul de închisă (Cip și cu mine am fost eroi și am plecat fără geacă, lucru ce l-am regretat puternic după aia). Am mâncat scurt la un birt care părea uitat de timp pe undeva prin centru și ne-am întors la hotel să lucrăm la roboți. Evident, prima data a fost mai mult decât necesară o pauză de somn, pentru că eram deosebit de rupți. Ne-am pus pe urmă pe lucru, și am încercat să mai rezolvăm din problemele roboților. Micvs, Gia și Cornel au rezolvat din problemeler lor, Simina cu Matei și Adi au înnebunit lângă robotul lor, a cărui constanță în mișcare era egalată doar de constanța numerelor de la loto. Aici a venit foarte la îndemână vinul de Aiud, care a trecut atmosfera dintr-una încordată, într-una foarte foarte fun :)
Robotul nostru a fost pe departe cel mai weirdo, și după ce Dan l-a lăsat din mână pentru o pauză binemeritată am încercat și eu să fac un pic de debugging. Concluzia, tristă și de neînvins a fost că firmware-ul aduna două numere pozitive și dădea un număr negativ. Nu depășiri, nu greșeli. Doar încăpățânare de firmware. După ce toată lumea a adormit la un group-screening de Gray's Anatomy, we called it a night.
La hofburg. A se observa cât de gros suntem îmbrăcați
Tot la Hofburg
Toată gașca
Concursul
RobotChallange 2009 a fost considerabil mai mare ca număr de roboți decât ediția anterioară. Spațiul alocat lor a fost însă daca nu la fel de mare, poate chiar un pic mai mic. Rezultatul a fost o învălmășeală generală de oameni, de la puști de 10 ani la oameni trecuți de prima tinerețe. Atmosfera a fost însă foarte foarte ok. Am raportat live de la eveniment pe blog-ul echipei, și nu o să reiau aici. Pe scurt, humanoidul tinereilor a luat argintul și puck collector-ul Giei și al lui Micvs au luat bronzul. La finalul concursului, am fost invitați de organizatori la o cină și o cană de poveste la parterul clădirii, care a fost deosebită. Am stat împreună cu toții și am mâncat un șnițel de la mama lui, și am băut ceva mai mult de O bere nefiltrată de căciulă. Am plecat acasă pe la 9 seara, fericiți, împliniți și cu burta plină. Seara ne-am făcut noi curaj să bem o bere, dar nu numai că scorurile de la hotel erau exorbitante, s-a și închis barul pe la 23. Oricum, mai mult nu cred că țineam nici noi :)
Cu Dan
Cu ceva în gură
Consultări
Zoo și o masă copioasă
A treia zi ne-am împărțit în 2, Dan cu Roxănica și cu mine am hotărât să mergem la Tiergarten (parcă așa îi zice, aka Grădina Zoologică) și restul au vizitat palatul Schombrun. Grădina Zoologică din Vienna este absolut deosebită, cu toate că gândul că animalele alea îs în cuști și vin șoarecii să se uite la ele și să-și facă poze cu ele nu e tocmai ok. Am văzut animale de tot soiul, ne-am chiorât în insectar la tot felu de gâze interesante și greu de deosebit de plantele pe care stăteau, am prins ora de masă a pinguinilor și o girafă a vrut să-i lingă obiectivul lui Dan. N-am reușit să vedem chiar întreagă grădină zoologică, pentru că la 3 aveam întâlnire cu domn' profesor și ne așteptau și ceilalți.
Atracția zilei a fost cârciuma de care ne-a tot povestit domnul profesor înca de acasă. Undeva pe lângă Belvedere, la strada, un local aparent ca oricare altul, până în momentul în care s-a deschis ușa. Eu cum am intrat, m-am simțit exact ca într-o banda desenată cu Asterix și Obelix, iar când chelnerul a pus în fața mea și a lui Cip o halcă de carne de porc cu două cuțite înfipte în ea, apropierea de Asterix și Obelix care stăteau întinși pe câte un pat lângă o masă cu câteva schelete de mistreți între ei a fost maximă :). Localul avea și berărie proprie, de unde am și băut căteva beroase buuune.
Unde puteam să mergem după o masă serioasă decât la ringhișpil? Cu burțile pline am dat o tură prin Prater, parcul de distracții al Vienei, unde după ceva căutare am găsit o mașinărie demnă de întreg grupul și am hotărât să ne dăm în ea :) Cred că cea mai bună descriere a sentimentului din drăcovenia aia este că te simți ca într-un mixer. Dintre toți, Micvs s-a resimțit cel mai tare, dar nici Roxănica nu era mai puțin verde la coborâre. Ne-am mai plimbat puțin, ne-am dat în carturi și o parte au mers și s-au dat în roata mare din Prater, care este un impresionant monument, din aceeași generație cu turnul Eiffel.
Am încheiat seara la un foarte primitor Irish Pub, chiar în centrul Vienei. Ne-am și tras în chip în spatele barului, ne-am simțit excepțional. Am mai încercat noi să bem o bere acasă după ce-am plecat din pub cu ultimul tramvai, dar nu mai era posibil, eram toți deosebit de obosiți (în special eu :P).
A se observa cum tăiam din carne!
Prima mea lecție de condus practică :P
Super casă cu palmieri
Linuxiștii la mâncare
Firefox
Rhinooooooooooo
Irish Pub
Ultima zi și drumul înapoi
Trenul de plecat spre casă a fost pe la 7 seara, așa că am avut vreme să mai dăm o raită prin Vienna. După ce am urcat pe cele 300 și ceva de scări de la Stephansdom, Puștiul, Matei și Manu au dat o tură pe la muzeul tehnic, și noi restul ne-am plimbat fiecare prin oraș. Am dat inclusiv de un magazin Saleva unde am aflat că dacă vreau echipament serios de munte trebuie să renunț la minim un rinichi, dar și la un picior și la o mână :-s. Pe acolo pe lângă Hofburg am fost surprinși să vedem steagul României fluturând lângă cel austriac și am aflat ulterior că Băsescu era în vizită de stat la Vienna. Ne-am mai plimbat pe străduțe pe acolo și am fugit pe MariablablaStrasse (strada de cumpărături) până la gară. Ultima fază tare înainte de plecare a fost când Matei a băgat cartela pentru transport în loc de tichetul pentru bagaj în automat și a trebuit să vină băieții de la securitate să descurcăm situațiunea.
Nu îmi amintesc foarte multe despre trenul înapoi, am cam dormit puternic :)
Roboteală
Una din ocupațiile mele de la facultate este să robotesc. Adică să construiesc roboți, în special autonomi (mai multe informații despre grupul nostru de robotiști aici). Ultimele 3 săptămâni m-am luptat cu fel și fel de probleme la unul din roboții pe care îi avem la laborator, și, deși încă nu am reușit să rezolv toate problemele, am învățat o grămadă de lucruri în proces. Eu n-am reușit niciodata în cele 5 - 6 materii cu și despre electronică din facultate să înțeleg cum funcționează trăznăile alea de pe-acolo, dar acum, cu ajutorul domnului profesor Vârbănescu (aka profu') și cu „ajutorul” problemelor cu robotul cu care lucrez, am înțeles și eu în sfârșit ce-i aia o punte H, cum merge un tranzistor (în mare), cum funcționează MOSFET-urile, să mă joc cu osciloscopul, faptul că trebuie o masă comună între diferite alimentări (care e destul de LMCu, dar dacă-l uiți îi bai)...
Robotul ăsta, care n-are încă un nume (altul decât robotu' mare) este o mașinuță cu 4 roți și cu control al direcției ca la mașină (cu diferențial și direcție pe față), și are două motoare, unul care angrenează toate 4 roțile și unul care comandă unghiul la care se întorc roțile. Partea de control este făcută cu o placă destul de deșteaptă, pe nume PMS5005 de la Dr. Robot, care printre alte drăcovenii are un adaptor serial to 802.11 (wireless) ceea ce înseamnă că poate comunica pe WiFi cu un calculator. De fapt, placa e gândită să aibă logica separat (pe un computer) și ea se ocupă strict cu controlul și cu primirea feedback-ului de la senzori (nu e programabilă).
Până acum, etapele pe care le-am isprăvit au fost:
- determinat cum funcționează modulul serial to 802.11
- configurat 802.11 pentru ad-hoc cu laptop-ul meu
- determinat că softul de la placă nu funcționează la mine pe comp nici după update de firmware
- sniffuit pachete, determinat că de fapt placa funcționează corect, softu nu
- cerut și primit documentație despre protocolul de comunicație al plăcii de la Dr. Robot
- implementat protocolul în Java într-o formă barbară
- testat servo motorul pentru direcție
- ars servo motorul pentru direcție
- comandat servo nou pentru direcție
- stabilit că servo s-a ars din lipsa de masă comună
- instalat servo nou, testat că funcționează
- reparat servo vechi (aici eu am avut contribuție minimă :)
- refactorizat și rearanjat implementarea protocolului, mutat partea de conexiune într-un layer inferior, implementat pentru serial și pentru wifi
- încercat conexiune prin rfcomm0 (bluetooth), stricat placa mea veche pentru bluetooth
- configurat 802.11 pentru infrastructure (finally!)
- testat modul control motor mare
- ars sursă de calculator (prea puțin curent)
- multe teste și demontări pentru stabilirea curentului necesar motorului mare
- reușit comandă PWM motor mare
- determinat că controllerul de motor are un maxim de 5A (peak)
- determinat că controllerul de motor fierbe și sub 5A
- renunțat la ideea de a folosi controllerul de motor
- petrecut o săptămână citind despre punte H, învățat mult despre tranzistori
- realizat sursă comună de alimentare pentru toate intrările plăcii de control (6V, 5V, 9/12V)
- implementat soluție poartă H varianta profu (darlington + relee, 8A max), încercarea 1 (merge)
- decis că încercarea 1 e prea mare ca și suprafață, implementat încercarea 2, cu sursa comună de alimentare ȘI punte H pe aceeași placă
- determinat că sub sarcină sursa de 6V fierbe
- ars un tranzistor
- ars un releu
- ars alt releu
- învățat că rating-urile maxime de curent din documentație sunt pentru răcire eficientă (nu ce făceam eu)
- făcut radiatoare din aluminiu (bonfaier + bormașină, mersi Adi)
- făcut cabluri de conectare (ATMega către puntea H, PMS5005 către ATMega)
- testat super placă pe robot, determinat că nu primește suficient curent și merge bleg
- consulare de ora 12 cu dl. profesor, micit rezistența dintre +Vbatt și baza Darlingtonului la jumate, adăugat radiator barbar pe Darlington (regulă empirică - dacă are carcasă TO220 - de-aia cu șurub - o să-i trebuiască radiator)
- testat super placă modificată pe robot, determinată ca merge mai bine, dar tot prea bleg
De fapt, robotul ăsta trebuie să poată să recunoască și să ocolească obstacole, să iasă dintr-un labirint, să nu se bage în pereți și, eventual, la un moment dat să devină ceva mai interesant cum ar fi proiectul meu de diplomă. Mai avem până acolo :)
Azi am făcut și câteva poze bestiei:
Poză ca la mașini :)
Drept dintre ochi
Punte H + surse de alimentare (check out radiatoarele de pe o placă de bază :P)
Un ATMega32 lipit cu scotch :P
LEGO Sumo la ED304
Vineri am avut o mică competiţie internă în grupul nostru de robotică, gândită în special ca noii membrii să se familiarizeze cu NXT-ul şi cu NXC (limbajul în care programăm brick-urile). Am avut patru echipe participante, o gaşcă de puşti de anul I care s-au apucat de lucru doar joi, pe Claudia şi pe Ka, o altă gaşcă de studenţi de anul V de la Automatică şi o echipă formată din Bogdan, Simina şi Adi.
Concursul a început pe la 18:30, şi a fost şi am avut şi galerie pentru echipe :). Am jucat două runde, fiecare cu fiecare, cu pauză la mijloc pentru recalibrări. Regulile, foarte simple: dacă robotul iese cu o roată înafara cercului, pierde, şi dacă după un minut nu iese nimeni afară e egalitate.
Clasamentul final a fost cam aşa
Locul I - Echipa Obama (băieţii de anul V) şi echipa Kă-Team (Claudia şi Kă)
Locul II - Echipa GIGIX (Simina, Bogdan, Adi)
Locul III - Echipa MIM (băieţii de anul I)
Pun aici câteva poze de la Andrei (mulţumesc :) )
Obama, robotul
GIGIX vs. Obama
Kă-team vs. GIGIX
GIGIX vs. Kă-team
Tot ei
Mai multe info despre echipa noastră de roboţi puteţi găsi şi pe http://ed304.cs.pub.ro
Roboţi@ED304
Săptămâna asta am început să lucrez mai puternic pentru chestia asta cu roboţii. Mai mult treabă de organizare, pentru început, dar cât de curând trebuie să începem să şi construim. Anul ăsta avem mulţi studenţi interesaţi să se alăture echipei noastre, sunt curios câţi dintre ei or să şi rămână să facă ceva. O parte din ei sunt cercetaşi ;).
Luni am vorbit cu dl. Rughiniş să ne dea http://ed304.cs.pub.ro pentru uzul echipei. O fost foarte foarte de gaşcă, şi m-o certat că nu avem un numa mai cool :), şi ne-a dat domeniul, şi am şi pus câte ceva acolo. Sper să devină un punct de informare solid pentru echipa noastră şi nu numai, în timp.
Până una alta, luni m-am întâlnit şi cu Andrei Tudorică şi colegii lui, studenţi în anul 5 la Automatică, care sunt interesaţi să joi our team, şi au trecut pe la laborator şi nişte puşti de anu 1 care erau extrem de entuziasmaţi de NXT şi de LEGO, care aştept să îmi răspundă dacă continuă să lucreze cu noi. Azi m-am văzut şi cu Cezar Şuteu, el este în anul 4 la Automatică şi are NXT-ul lui, şi care este şi el interesat să se alăture echipei noastre.
Tot azi ne-a făcut rost domn' profesor de câteva piese de model ca să ne dăm seama de dimensiuni şi să ne putem apuca de lucru.
Joia viitoare avem la laborator un concurs amical de LEGO SUMO, gândit pentru familiarizarea noilor veniţi cu NXC şi cu Tehnic şi cu de-astea.