Unul din motivele pentru care n-am mai fost online (și deci în consecință n-am mai scris pe blog) în ultima săptămână a fost că am plecat cu gașca la Vienna, să vedem Vienna pe iarnă și să dăm o tură la Târgul de Crăciun.
Am plecat cu Miha, Iuliana, Simina și Iuli din București, imediat după ACS Winter Skating, cu 140 de minute întârziere, cu un tren slaped-toghether de CFR din vagoane ce erau pe-acolo degeaba, întrucât trenul nostru “oficial” era dat dispărut între Constanța și București.
Am ajuns la Cluj cu 3 ore întârziere, într-un vagon de clasas 1, dar pe un frig crâncen (eu sunt convins că bietul naș de accelerat nu știa să seteze căldura pe altceva decât 18 grade, vară). Eu am mers (dintr-o împărțeală semi-random) cu Cristina și Horațiu Tătar, cu Simina și cu Neghi. Nu îmi amintesc prea multe despre drumul din România (as i slept), dar am văzut media de viteză pe Cluj – Oradea la Horațiu în bord și era 40km/h. În rest am mers destul de bine, cu Radu și al lui GPS în fața noastră, până la centrul scout din Vienna care ne-a găzduit 4 zile.
În prima zi am dat o tură de oraș, a nins frumos. Am dat de colindători români pe stradă, cântau foarte frumos.
Colindători pe stradă în Vienna. Știau Moș Crăciun
Am fost la Stephansplatz, ne-am învârtit un pic, ne tot ningea :).
Freeezing snow
Ca să nu stăm degeaba, am fost să vedem niște o casă făcută de un artist austriac pe nume Hundertwasser (și la casă îi zice, inevitabil, Hundertwasserhaus). Casa, și stilul, sunt foarte tari, mai ales că sunt exact pe dos față de tot ce vezi în Vienna imperială: toate geamurile sunt puse alandala, casa are colțuri pe unde nu te-ai aștepta, trotuarul e vălurit, sunt copaci pe acoperiș, pereții n-au numai zugrăveală pe ei ci și plăci din tot soiul de materiale. E un super puzzle de culori și materiale, și nu îs două geamuri la același nivel :)). Musai, dacă mergeți în Vienna, să treceți pe acolo. Pozele ce le-am făcut eu, pe ninsoare și iarnă don’t do it justice.
Hundertwasserhaus
Am fost și până la Prater, am dat o tură prin mașinuțe să ne ciocnim :), dar nu s-a dat nimeni în roata mare pentru că ningea și nu s-ar fi văzut nimic. Ne-am oprit și până la Dunăre, doar așa, în trecere, să zicem bună ziua. Am mâncat serios la Subway, la operă (bun loc acolo, e a doua oară când mă scapa de frig anu ăsta). Fetele s-au oprit pe la H&M-uri prin centru, eu am fost cu Bogdănel, Teo și Cristinuța până la Hofburg, pe care eu nu-l văzusem noaptea. Am mai trecut pe la ceasul care cântă colinzi iarna la 5 și la 6 (dar noi am prins doar sfârșitul colinzii), și apoi ne-am dus să vedem obiectivul principal: Târgul de Crăciun.
Târgul de Crăciun este de fapt o “piață”, multe multe tarabe în diferite locații în Viena, cea principală fiind piața din fața primăriei (Rathausplatz). Se dă punch, se dă vin fiert, sunt dulciuri, tot felu de artizanate și de alte nebunii numai bune de cadouri de crăciun. După ochiul meu, cam toate prețurile erau umflate, dar nah, când ești la târgul de crăciun, mai bei și un vin fiert, probabil că nu te mai uiți :). Oricum, înafară de niște căciuli de moș crăciun cu beculețe, nu am văzut nimic kitch-ios, totul era de bun gust, reni și oameni de zăpadă de ceramică, bomboane de 1m, animăluțe de pluș, marțipan, turtă dulce…
Am încheiat ziua la Molly Darcy’s Irish Pub, care ne-a mai găzduit și în trecut, cu un Guiness de la mama lui.
Trucaj ordinar!
A doua zi fetele și-au dorit să tragă o tură de shopping, așa că am plecat cu Bogdănel prin oraș (după ce am fugit o stație după tramvai :) ). L-am lăsat pe Bogdan la Muzeul de Științe Naturale, și eu m-am dus să mă plimb prin centru. În mod normal îmi face plăcere să mă plimb prin orașe de-astea vechi și să încerc să-mi imaginez cum arătau în vremurile lor de glorie, dar în ziua aia era un frig de cădeau coarnele la cai, deși era super soare. Am făcut câteva poze pentru o idee pentru doctorat (revin pe tema asta), dar nu era rost de stat afară. După un pic de gândeală, m-am hotărât să merg la Turnul Dunării. De la ONU City am luat-o pe jos printr-un parc înghețat unde erau doar doi – trei oameni, și am ajuns.
Turnul Dunării a fost construit în 1968 și are cam 250 de metri, și e just for fun. Are o terasă de unde se face bungee-jumping și de unde poți să vezi Vienna de sus, o cafenea care se învârte să vezi de la masa ta toată Vienna și un restaurant, la ultimul nivel. Am făcut câteva poze, m-am minunat de cât de mare e Vienna și cât de puțin vedem noi, de obicei, din ea, m-am simțit un pic ca în SimCity sau într-unul din jocurile din seria Tycoon. Foarte tare :) De menționat că se urcă cu liftul până la terasă, la 150 de metri, că liftul zboară cu 6.7m/s în sus, și că are acoperișul de sticlă, să vezi pe unde urci :). De la bază până sus faci cam cât fac eu la facultate de la parter la 3 :P.
ONU City. Nice
Tycoon anyone?
ONU City from uphigh
Alte Donau (Dunărea veche)a
M-am întors în centru, unde m-am întâlnit cu gașca soră-mii, am fost cu ei până sus în turn la Stephansdom (așa, vreo 350 de trepte, phhh….).
Centrul, de sus
Roata din Prater
Apoi i-am lăsat să mănânce, le-am găsit pe fete la Târgul de la statuia Mariei Tereza, și ne-am îndreptat (cu greu, că ne tot pierdeam unii de alții, cred că era de la vin :P) către Salmbrau, super berăria unde ne-a dus profu’ în martie. Cu mult noroc, am primit o masă în pivniță (dacă mergeți acolo, musai să stați în pivniță!) pentru câteva ore. Am beut bere bună făcută acolo în casă (evident, nefiltrată), și am mâncat un ditai ciolan. În sfârșit am reușit să găsesc mâncarea care să-l dea gata pe Bogdănel!
mâncăul vs. ciolan, 0-1
foooood
De acolo, ne-am dat puțin cu tramvaiul, am mai băut un vin cald la primărie, ne-am strâns cu gașca arhitecților și ne-am dus acasă.
A treia zi am făcut puțină curățenie, am mai dat o tură scurtă tare prin centru. Fiind luni, la târgul de crăciun era plin plin plin de copii de grădiniță și de școală generală, ceea ce mi s-a părut foarte extrem de tare!
Târgul de Crăciun
Pe la 2 am lăsat cheile la Georgi și Teo, care au mai rămas o seară, și am plecat. Ne-am pierdut puțin prin Ungaria, am mâncat ceva pe la graniță, și am ajuns în Cluj pe la 2 noaptea. De acolo, cu mașina lui Cătă până la Teiuș, unde aproape am prins trenul de București, but not quite. Am stat o oră la Cătă la Teiuș, am luat un tren spre Alba, și apoi, cu înca 2h întârziere, am reușit să iau un rapid de București.
The END
Poze de la mine, dar și de la
