Pepieniera 8 mai, Lunca Meteșului
Înainte să se încheie Luna Pădurii ne-am dorit să avem, în Centrul Local, o acțiune pentru pădure. Am încercat o colaborare cu Romsilva, și am găsit acolo oameni receptivi, dar nu s-au legat lucrurile. Mai aveam deschisă o opțiune să sprijinim composesoratul de la Lunca Meteșului, să facem ceva muncă voluntară prin pepiniera care e în subordinea lor. Am propus o dată, dar a venit din scurt și nu am strâns oameni, așa că mișcarea s-a mutat înafara lunii pădurii, pe 8 mai.
Am încercat noi să strângem oamenii, să ne facem gașca, și am crezut că am și reușit. Eu, în febra pregătirilor pentru faza de calificări de la Eurobot, printre ele, pe mail, restul prin Alba, Cluj, ... Iar nu se nimerea, copii toți dădeau din colț în colț că au teze, că aia, că ailaltă. Am plecat vineri direct de la laborator, cu hainele de pe mine și cu laptopul în spate, la Gară să plec la Alba. Am pierdut și ultimul tren direct, dar am folosit timpul până la trenul de Simeria pentru a mai "recurta" câțiva cercetași pentru acțiune.
Am făcut multe multe ore până în Simeria pe la Petroșani (noroc cu linia aia ruptă pe la Drobeta), de acolo am prins un microbuz până la Alba (mulțumesc la Nico care m-a ajutat să găsesc soluții de transport), și de acolo, cu trupa veselă (înjumătățită - încă o dată - de renunțări în ultima clipă), am pornit spre Lunca Meteșului. I-am cules pe pădurar și pe ajutorul lui, și uneltele ce erau pregătite pentru noi, și am ajuns la pepinieră pe la 10 jumate.
Andra, Ioana, Alin și Cristi au plecat cu saci să strângă gunoiul mare din zona clasică de campare de la Lunca Meteșului, că doar porcus turisticus numai ce trecuse pe acolo pe la 1 mai. Am rămas cu Xenia, Florina, Liviu și Adi, și apoi cu Pătrat și Vio, care au ajuns un pic mai târziu, să săpăm toate rândurile din pepinieră, pentru a face pământul numai bun pentru plantări în primăvara care vine.
A fost mult de muncă, dar au fost și faze foarte fun, spre exemplu când wannabe păduraru a tăiat copacul în partea greșită și indiferent ce i-am mai făcut noi, copacul tot peste gard, peste loc, peste tot pe unde nu trebuia a căzut :), sau când Vio a scos o plasă de cârnați numa buni de fript într-o scurt răgaz de la săpat.
Am plecat de acolo fericit că am îndeplinit ce ne-am propus. Am ajuns acasă și am căzut lat 10 ore, cu o febră musculară ce m-o urmărit o săptămână ;)
Taci și sapă!
Încă o jumate
Gașca veselă (vedere parțială)
Întânirea echipelor de eXploratori și seniori la Timișul de Jos
În week-end-ul cu 1 - 2 mai, am fost la Timișul de Jos, la o întâlnire de lucru a echipei pedagogice pe eXplo. În același timp a avut loc o întâlnire asemănătoare pe seniori. Pentru noi, scopul întâlnirii a fost finalizarea propunerii pentru noul sistem de progres pentru explo, discuții legate de cadrul simbolic și, printre picățele, stabilirea unor detalii legate de campul național care va fi la vară la Nocrih, in județul Sibiu.
Am plecat din nou cu Andrei și a lui furie verde, cu Adi Secal și cu Miha, din București pe 30 după-masa. Am ajuns până la intrarea în Otopeni și ne-a devenit foarte clar ca pe DN1 mai bine se mergea pe jos decât cu mașina - mii de mașini, blocaje, plin ochi. După o scurtă pauză la un McDonald's, am decis să mergem fie pe DN1A până la Ploiești, fie să ocolim tot rahatul și mergem pe la Târgoviște direct la Sinaia.
Până la urmă am mers pe la Târgoviște, am prins un apus superb și drumuri sparte, care au venit la pachet cu vreo juma de oră în spatele unui TIR înainte de Sinaia. Într-un final am ajuns la Gaiser Hotel (care ține de oamenii ăștia, unde lucrează Iuli care ne-a făcut și lipeala - mulțumim Iuli :)). Hotelul a fost excelent pentru nevoile noastre, pus undeva intr-o zonă liniștită, cu un pic de pajiște, cu apartamente și cu balcoane generoase - la fix.
Am ajus târziu, din ambele direcții, și cei dinspre Brașov (Oradea, Cluj) și și noi dinspre București, așa că vineri am făcut doar planul de bătaie, și apoi am stat la povești într-o sală de mese a hotelului până târziu în noapte, cu multe multe bancuri de tot soiul (Andrei a fost eroul serii, deși au mai fost și alții ...).
Sâmbătă a fost ziua ostilităților, cu discuții aprinse pe toate temele de mai sus. O să revin cu un post despre propunerea de sistem de progres atunci când o să fie momentul potrivit :). Seara mai ales s-a încins cu discuții legate de cadrul simbolic, unde totdeauna părerile au fost împărțite. Nici dupa 5 - 6 ore de discuții nu suntem convinși că am găsit ce aveam nevoie, dar am pus punct și am dat și un foculeț cu o cântare (până dimineața :P).
Duminică am vorbit un pic de campul național de eXplo, care este încă într-o fază incipientă și care are nevoie de lideri care să dea o mână de ajutor. Așa că dacă sunteți interesați să vă implicați într-o activitate națională de genul ăsta, vă rog scrieți-mi câteva rânduri prin unul din mijloacele cunoscute de contact.
La întors, ne-am oprit un pic la Peleș și ne-am plimbat pe lângă castel (am ratrat cu jumătate de oră muzeul :|), am băut o ciocolată caldă and then it was back to București via Târgoviște.
Am ajuns de am făcut și câteva jocuri (și am spart o slană) pe pajiște
După prea multe discuții ...
Papiț la leu
The Castle
Gașca veselă
Adunarea Generală a ONCR, 2010
Adunarea Generală a ONCR este forul suprem care conduce cercetășia din România, și este compusă din delegații tuturor centrelor locale. Adunarea asta are loc în fiecare an, și discută probleme importante cu legătură la viața organizației, și o dată la 3 ani alege membri consiliului director și președintele organizației și așa mai departe.
Anul ăsta mi-am propus să fiu mai activ implicat în organizarea Adunării Generale, dar până la urmă n-am reușit să sprijin mai cu nimic. Am propus să facem un site unde să punem informațiile legate de AG, și să încercăm să explicăm cât mai multor oameni că AG este un event important, pentru că mulți delegați văd Adunarea Generală ca o pierdere de timp, dar până la urmă n-a ieșit nimic. Anul ăsta situația a fost și mai delicată, cu demisia surpriză a unui al patru membru al Consiliului Director - pentru că atunci trebuie organizate neapărat alegeri.
Adunarea Generală ordinară de anul ăsta a fost în 24 aprilie la Miercurea Ciuc, sprijinită mai mult decât mai puțin de evenimentul final de pe proiectul Scouting Seeds (forumul Scouting Seeds).
Am plecat la Ciuc destul de trist, întristat de starea curentă a ONCR la nivel național și de modul în care sunt gestionate anumite lucruri în organizație. Mai mult decât atât, întreaga săptămână dinaintea AG a fost tulbure, cu multe discutii de tot felul, puține pozitive. AG-ul a fost și el plin de tot felul de discuții mai mari sau mai mărunte, și am fost întristat să văd că în continuare delegații nu înțeleg rolul lor în AG sau rolul AG în viața organizației, și sunt șefi de centre fără o vedere de ansamblu, de viitor. Sper că inițiativa de care aud de a face un stagiu pentru șefi de centre locale să se concretizeze într-un event concret, cât mai repede.
Cel mai important punct al AG a fost că s-a decis organizarea unei AG extraordinare pe data de 12 iunie, conform statutului, după împuținarea CD-ului. Sunt îngrijorat de faptul că nu întrevăd doritori care să candideze la Consiliul Director, cu atât mai puțin la megapoziția de șef al cercetășiei în România.
Lăsând la o parte chestiile "grele", au fost și părți megafun, începând cu deplasarea cu furia verde a lui Andrei de la București la Ciuc, pana la sosire, focul de tabără de după, seara la Seven după focul de tabără (unde trebuie notat skill-ul incredibil a lui Tagu la fusball), porția de râs pe canapea la hotel de după seara în Seven de după focul de tabără. Astea pe lângă (re)întâlnirea multor prieteni cercetași de prin toată țara.
La întoarcere, am făcut o vizită și pe la lacul Sfânta Ana, unde eu n-am mai fost niciodată. A fost interesant, așa, un sfârșit de weekend plăcut după o sâmbătă tulbure. E de patru ori mai mare ca Iezerul Ighel, dar nu mi s-a părut la fel de frumos. E drept, ești acolo, în craterul vulcanului, gata de o supă imensă de pește. Și e amenajat ok, și mai sunt câteva lucruri de vizitat pe lângă și am văzut și o haită de ATV-iști în trecere. Ce e rău până acolo, ca și în toată deplasarea asta dealtfel, este drumul - un fel de gropi cu drum mai repede decât drum cu gropi ...
Per total, un weekend interesant și luuuung, care m-a făcut să mă gândesc mult la care ar trebui să fie rolul meu în organizație (the jury is still out on that one), dar și fun și de destindere, pe părți.
Alexandru Moldovan, președintele ONCR, la prezidiu
Parte din echipa de programe (vezii) și echipa de formare (roșii)
Pontonul de pe lac
Ioana, Miha și Andrei pe ponton la lacul Sf. Ana
HaiHui prin Sibiu, ediția 2010
Vinerea din vacanța de Paști, după mai multe schimbări de planuri cauzate de vreme, dar și de chestiuni administrative, am plecat cu o gașcă de 13 exploratori la Sibiu, să reedităm o nebunie ce am tras-o în noiembrie 2008 : HaiHui prin Sibiu.
După succesul ambelor ediții, mă pregătesc să propun un program național pentru eXploratori care să se bazeze pe acțiuni de genul ăsta. Care e ideea, pe scurt: am pregătit un caiețel, care, pe lângă un set de provocări de tot soiul, conține și informații despre Sibiu. Cercetașii, împărțiți pe patrule, au bătut întreg centrul Sibiului căutând indicii, și cu ocazia asta au văzut și cele mai importante obiective turistice de pe-acolo.
Tura asta am fost lideri Andra și cu mine, și, ca și data trecută, nu am umblat cu patrulele, ci ne-am despărțit (fără știrea lor :P) de ei, și le-am dat indicii și provocări adiționale și prin SMS. Am luat de la Centrul de Informare Turistică din Piața Mare hărți pentru toată lumea (una din patrule a fost inspirată și și-a făcut rost singură ;)).
Ca să vă puteți face o imagine, printre provocări au fost să își facă poză făcând piruete pe Podul Minciunilor, să numere scările dintr-unul din turnurile cetății sibiului, să numere capacele alea noi de canal dintr-o anumită zonă și să scrie ghilotină cu șireturile papucilor în Piața Mare.
Andra și cu mine ne-am petrecut timpul spionându-i pe eXplo, dar am luat și câteva pauze în care am vizitat Biserica Evanghelică și Biserica Ortodoxă din centru, ambele impresionante în felul lor. La cea evanghelică erau deschise și catacombele, unde am stat aproape 45 de minute căutând semnificația emblemelor de pe locurile de veci ale multor oameni importanți din Sibiul din evul mediu.
Am avut noroc și de megavreme și am stat cam 3 - 4 ore în centru. Ultima provocare a fost să găsească cum ajungem, folosind mijloace de transport în comun, la Grădina Zoologică. Grădina Zoologică (unde intrarea pentru elevi și studenți este de 2 lei) s-a extins un pic de la ultima noastră vizită. Deși are doza aia de tristețe când vezi animale închise în cuști, are și latura practică că cercetașii pot vedea, fără a se pune în pericol, multe din animalele cu care se pot întâlni prin pădurile pe care le mai frecventăm :).
Dealtfel, asta a fost și provocarea lor pentru Zoo, să noteze toate animalele cu care este probabil să se întâlnească într-un eventual hike.
Pentru mine a fost great fun, deși am ajuns acasă cu toții rupți de oboseală. Din păcate încă n-am apucat să determin care este patrula câștigătoare, dar mi-am pus task să descopăr până la sfârșitul săptămânii.
Poze de la mine, de la Andra și de la Florina.
Andra cu bomboane (bomboanele erau moneda de schimb :P)
Sibiu is a great city
Poza asta este un remake al uneia din toamnă (vedeți pe Picassa :P)
Parcă am mai văzut poza asta undeva ... tot ce lipsește e o găleată de apă
The White Wolf
Grătar la Pianu de Sus
Am plecat de la Timișoara spre Alba, dar nu am ajuns direct acasă. De la Vințu de Jos m-au luat Iuli cu Neghi, cu Alex Cebuc și cu soră-mea și ne-am dus să ne întâlnim cu o gașcă mai mare de cerce la casa surorilor Muntean (Diana și Cristina).
Am ajuns pe finalul grătarului, și pe începutul ploii, dar cu toate astea am mai prins ceva de băgat la ghiozdan (surprinzător având în vedere că de la masă se ridicase Bogdănel înainte să ajungem noi :P). Nu am poze, dar casa familiei Muntean din Pianu de Sus este efectiv superbă, practică și organizată. Ah, da, și au o fântână în mijlocul sufrageriei (un loc minunat pentru a filma The Ring 3) :P
Fost-am și în Timișoara
Vineri, înainte de vancața de Paște, am plecat spre Timișoara, pentru a petrece Paștele acolo. Cu noroc am prins loc, pentru că am fost la agenție pe la prânz, la un tren care avea în program 11 ore până la Timișoara, pentru că mergea pe la Târgu Jiu și pe la Filiași. Se pare că sunt ceva gropi și în calea ferată.
Cum timpul adițional (2 - 3h față de normă) nu a părut de-ajuns pentru băieți, undeva înainte de Tg. Jiu ni s-a stricat și locomotiva, și a mai durat înca 2 ore și ceva să se remedieze problema. În total, 13 ore și 600 de km. GREAT :)
La Timișoara am stat un pic cu o parte din familion, m-am liniștit un pic, am refăcut planurile de afaceri cu maică-mea, am dat o plimbare prin parc și, în mare, am pierdut vremea. Am mai reparat una alte prin casă, că se mai strâng cum merg rar pe acolo, dar nu am fost la slujba de înviere pentru că nu am simțit nici un fel de tragere de inimă pentru o asemenea acțiune.
Am prins, cel puțin Duminică, la Timișoara o vreme splendidă. Am prins și niște poze, deși le-am făcut cu telefonul, dar sunt convins că dacă ar fi la o adică (oare așa se scrie), aș putea locui în Timișoara. Parcuri, verdeață, liniște și pace. Am fost la plimbare duminică seara cu mama pe câteva străduțe din centru, pe lângă unde mergea ea la școală, și era megaliniște, chiar în centru.
Pentru mine, Timișoara are cu totu alt feeling decât Bucureștiul. Trebuie totuși să recunosc că n-am luat-o printre blocuri ...
Parcul de lângă Catedrală
Tot acolo, pe malul Begăi
INTED2010
După cum ziceam, am fost la prima mea conferință, INTED2010, la Valencia. Pe numele complet International Technology, Education and Development Conference, conferința este o ocazie de întâlnire pentru profesori, ingineri și alte nații de oamenii interesați, în special, de utilizarea tehnologiei în educație, dar și de educație în tehnologie. Mai are două conferințe soră, la Barcelona și la Madrid, și adună oameni din ceva de genul 80 de țări. Sunt convins că undeva în tot sistemul ăsta intra și ocazia pentru profesori de peste oricare din oceane, dar și de mai de-aproape de a îmbina utilul cu plăcutul și de a avea un pic de vacanță în Spania :)
Anyway, eu n-am mai fost la conferințe de-astea vreodată, așa că am avut megamorcov, și am tot negociat cu mama ce haine să-mi iau și de-astea, ba chiar m-am și ras! :D Am avut de prezentat două articole pe care le-am scris împreună cu profu' (sau mai repede, le-a scris profu' împreună cu mine). Unul s-a intitulat Overusing the Internet - Problems in technical education și discuta probleme legate de superficialitate cu care studenții noștri folosesc Internet-ul pentru a face copy + paste și-atât. Sunt multe de zis aici, multe de dezbătut, și nu vă pot da să citiți articolul că am predat drepturile de autor spaniolilor pentru conferință, așa că vă invit la povești pe tema asta.
Celălalt articol a fost mult mai direct, o prezentare a unui proiect care se întâmplă la noi la facultate. Articolul s-a intitulat Education by research, și prezintă o idee pe care încercăm să o implementăm acum în echipa noastră, prin care să îi încurajăm pe studenți să se implice în proiecte de cercetare, ca remediu la plângerea constantă că nu fac chestii practice în facultate.
Am avut megamorcov la prezentare, la amandouă. Am lucrat și am repetat prezentările de zeci de ori, să încerc să le bag în 12 minute. La prima sesiune am înțeles prost și nu am dus prezentarea la timp (dar s-a rezolvat cu bunăvoința ălora). La a doua a mers mai bine, deja știam cât de cât despre ce e vorba. Am găsit mult mai ușor să stau să îi ascult pe alții după ce am terminat eu de prezentat, și m-am plimbat între cele 5 piste paralele (parallel tracks, oare așa s-o zice în română?) căutând lucruri interesante.
Nu pot să zic ca am găsit ceva cu adevărat valoros, multă lume prezenta situația din diferite locuri, dar mi s-au părut un pic mai aproape de realitate decât ce se întâmpla la noi. Am ascultat oameni care folosesc cu succes Podcasturi în cursuri, oameni care folosesc înregistrări video pentru a ajunge la studenții care nu pot veni la curs, am auzit despre școli care sunt flexibile și se mulează pe nevoile studenților. Evident, sunt convins ca nu e roz situația nici la alții, dar atitudinea generală este cu totul alta ca la noi (și mi-a confirmat mai multe din presupunerile mele legate despre cum se face / cum ar trebui să se facă educația la nivel universitar).
În ultima zi, pe 10 martie, organizatorii ne-au oferit un tur (cu ghid cu tot) al Valenciei. Am văzut niște chestii fenomenale, cum ar fi Piața Centrală (unde mi-am dat seama că cultura mea despre viața marină este exact 0) și Ciutat de les Arts i les Ciències, care este un complex fenomenal de clădiri mega SF făcute de un arhitect de-al lor (unu Calatrava). Am mai dat o tură prin oraș, ne-a arătat ghida una alta, apoi am avut liber. Am fost la concertul de petarde din piața publică (care se întâmpla în fiecare zi în săptămâna dinainte de festivalul lor local, Fallas) și apoi am hotărât să îmi construiesc niște cultură marină și am fost la acvariu (care este cel mai mare din Europa :P), unde am și învățat că cultura se plătește, pentru că am dat aproape 20 de euroi pe bilet :).
Conferința a fost la un hotel de cinci stele, destul de fancy, dar eu am stat la unul de 4 stele, mai jos pe drum, către port, la 5 minute. A fost evident mai ieftin, dar m-am simțit foarte bine, cred că mai bine decât mi-ar fi fost la 5 stele. E un hotel micuț, într-o clădire veche, se numește Kris Consul del Mar și are niște scoruri megaok.
Sunt multe de zis despre Valencia, și e o destinație bună pentru un weekend de fugit de acasă. Am văzut foarte multe piste de biciclete, și mulți bicicliști. Au port la mediterană, care e aproape de centrul orașului. Aveau un râu ce trecea prin oraș și se vărsa în mare, dar după ce a făcut urât răul prin anii '50, l-au mutat mai într-o parte și au tras ditai parcu pe unde trecea râul odata. A, și încă o chestie, când cauți pe Google Maps să vezi pe unde sunt stațiile de metrou, îți zice pentru fiecare stație când vine următorul metrou pentru fiecare direcție. Isn't that just cool?
Acvariul, etajul I
Jellyfish :P Caii de mare sunt mult mai cool, though!
La piață :)
Și mai la piață! (Șunca aia ajunge până la 12EUR / 100g)
OperaHouse (SF Building by Calatrava dude)
Opera și Hemisferico (care are înauntru un IMAX Dome)
Closing Glass of Wine
Nu, nu m-am tuns. Da, mi-am luat sacou. Nu, nu ma veți vedea cu el :)
Mai multe poze, aici.
From Ireland to Espana
Pe 6 martie am pus traista în spate, și mi-am luat la revedere de la Limerick. Am luat un J.J.Kavanaugh (autobuz) 4 ore până la Dublin Airport, după câteva ore am luat o cursă Aer Lingus către aeroportul Alicante din Spania. În avion, mulți irlandezi plecați în vacanță, dornici să scape de frigu ce a lovit Irlanda anul ăsta. Le-o picat fața instant când căpitanul a anunțat că am aterizat la Alicante și că temperatura de afara este 7 grade și plouă :) Era mai frumos în Irlanda :P
Cu mult noroc și cu puțină spaniolă, am prins foarte repede autobuzul către centrul orașului Alicante (EUR 2.60) (se pare că nu toată lumea are norocul ăsta ...) și șoferul mi-a explicat unde e autogara. În autogară am găsit o ultimă casă de bilete deschisă și pe la 22:30 am plecat cu autobuzul spre Valencia. Eu credeam că Alicante e oarecum aproape, dar autobuzul a zburat pe autostrăzi cu o medie de 100 la oră, și tot a durat trei ore :) Nebunie de autostrăzi au oamenii ăia în Spania.
Nu am vrut să iau taxiul, așa că odată ajuns în autogară în Valencia am luat-o pe jos, pe lângă ceea ce urma să aflu că a fost râul Turia, încă o oră, până la hotelul la care am stat. Am făcut eforturi să găsesc, la 2AM ceva de mâncare în zonă, dar după ore de colindat pe străzi m-am lăsat păgubaș.
Last post from Limerick
Am avut parte de vreme bună, și plec din Limerick cu părere de rău că nu am stat mai mult și că nu mi-am propus mai multe. Pe partea cealaltă, aia pozitivă, sunt multe lucruri pentru care scurta mea vizită aici a fost o reușită: am reușit să petrec câteva zile cu mama, am pus la punct detaliile pentru următorul proiect (that may be big :P), m-am bucurat din nou de orașul ăsta vechi, și am primit ceva îndrumare de la colegii mamei mele pentru teza mea de doctorat.
Mâine dimineață plec spre Dublin cu autobuzul, apoi la Valencia (via Alicante), ca să particip la INTED2010, o conferință internațională de tehnologie și educație (my first).
Azi a fost o zi plină, și plină de lucruri bune :). De dimineață a ajuns cartea Researching Information Systems and Computers, o carte care sper să îmi ghideze desfășurarea cercetării pentru teza de doctorat. Împreună cu ceva articole mai importante, este acum prioritară pe lista de lecturi, și o să scriu aici când termin de citit.
Am fost în vizită la UL (din nou :) și am mâncat chilli con carne (vezi poza :P), apoi am bântuit magazinele căutând niște haine ca să nu fiu fiul ploii la conferință (și am aflat cât de complicat e să-ți găsesti un sacou :P).
Seara, am fost la Alice in Wonderland, filmul lui Tim Burton. Eu nu mai știu exact cum e povestea cu Alice, dar filmul mi s-a părut ok, chiar interesant. Nu e o nouă scenarizare a cărții originale, ci e mai mult o altă poveste, un fel de Alice Returns to Wonderland. The Mad Hatter vorbește de multe ori în dodii, și a fost prima oară când am simțit că m-aș fi putut folosi de subtitrări la cinema (și prima oară când nu le-am avut ...). Umorul din film mi s-a părut un pic cam ascuns pe alocuri, dar sunt multe scene hazlii. Anyway, experiența 3D ok, poveste frumoasă, you should go down the rabbit hole :)
, Chilli con carne
The Living Bridge - cel mai nou pod al UL peste Shannon
More UL grounds & Buildings
Ultimele peripeții pe Căile Ferate Române
Îmi place să călătoresc. Mă simt bine pe drum, indiferent de drum. Nu știu de ce, poate că nu îmi place să stau pe loc. Dar, la noi în țară, dacă esti student (și aici intră și doctoranzi care nu au văzut nici un ban de la iubitul nostru stat român), de cele mai multe ori călătoriile implică mărețele CFR. Am mai avut peripeții cu ei și am mai scris și pe aici din ele.
În ultimele cam așa, 10 zile să zicem, am avut plăcerea să călătoresc cu CFR în valoare de vreo 1200 de km, cu 4 trenuri, din care 3 au avut întârziere de mai mult de 100 de minute, fiecare.
Primul a fost când am plecat de la București spre Cluj, cu acceleratul de 20:08. Acceleratul ăsta se formează din niște vagoane care de fapt ajung la București cu jumătate de oră înainte și care vin de la Constanța. Când am ajuns noi în gară trenul de la Constanța avea 150 de minute întârziere declarate, dar la informații personalul CFR zicea senin că de fapt ei habar nu au unde este trenul de fapt. Ca să dea totuși drumul la tren au pus grămadă niște vagoane și au dat drumu la tren cu doar 140 de minute întârziere, anunțate incremental (10, 20, 40, 85, 110, 140 - ca să nu poți sta liniștit la căldură 2h, să trebuiască să stai să vezi ce se întâmplă). Când am plecat din București, trenul de Constanța avea 200 de minute întârziere și în continuare nu se știa nimic despre el.
Evident, în tren a fost setată clima pe VARĂ, deci am degerat până la cluj unde am ajuns cu 3 ore mai târziu decât era cazul.
La întoarcere, povestea asemănătoare. După ce am ratat un tren din Teiuș (care a venit la fix!), am luat un accelerat până la Alba și de acolo aveam în 5 minute tren la București. Right. Întârziere declarată la sosire, 120 de minute. Întârziere reală, la plecare, 140 de minute. Întârziere în București - tot cam 3 ore. Deși trenul ăsta era, într-adevăr încălzit înauntru, ușa vagonului meu era înghețată bocnă, cu țurțuri.
Ușă vagon rapid
Degeaba avem locomotive "modernizate" în 2008, dacă ele circulă pe linii drepte ca coada porcului.
Placă laterală pe locomotiva rapidului de București
Am stat două zile în București, am încercat să vin înapoi cu rapidul de 19:10 din Gara de Nord. Mi-am luat bilet înainte, trenul a plecat la fix din gară. Pe la Comarnic m-am trezit din somnul default pe care îl bag pe orice tren pentru că mi se părea mie ceva neînregulă. Întreb prin compartiment, stăteam de un sfert de oră, nici măcar într-o stație. De la naș aflăm că e un tren deraiat în față, înafară de restricțiile de viteză de 30 de km/h pe linie și de faptul că una din linii a fost abandonată și se circulă pe un singur fir pe tot culoarul Valea Prahovei (!). Plecăm de la Comarnic cu o oră întârziere, mai pierdem încă aproape o oră pe drum. Între Sighisoara și Alba Iulia mai recuperăm, și ajungem în Alba cu o întârziere de doar 100 de minute.
La 5 dimineața, ajuns în gară în Alba, m-am uitat din nou pe afisul cu returnarea unei părți din prețul biletului în caz de întârziere.
Afișul zice așa: peste 60 de minute, 25% din bilet înapoi, peste 120 de minute, 50% din bilet înapoi, și dacă trenul se anulează sau ceva asemănător, full refund. The catch este că dacă ai mai puțin de 4 EUR de luat, nu îți dă nimic. Eu aveam 3.80 :P Dar m-am dus totuși la ghișeu să întreb (da, știu, sunt o kitră, la 5 AM nu e tocmai oră de discutat chestii de genu la gară ...).
Tanti de la informații s-o blocat instant, după care mi-o zis: "ah, dar nu se pune încă treaba aia!". Eu îi zic, dar tanti, este afiș, zice că din 3 decembrie 2009. Tanti se scuza, iese din birou și se duce la afișu din holu gării să citească! WTF? Vine înapoi, o sună pe casieră, vine casiera, zice că ei n-or mai făcut refund-uri până acum. Mă întreabă de unde vin, îi zic că de la București. Zice: păi da, pe linia aia sunt restricții de viteză, e normal să fie întârzieri. Nu e vina noastră, nu putem da refund. WTF? Îi zic, tanti, dar știți, era un tren deraiat în fața noastră, n-o fost numa restricțiiile de viteză. La care ea (!): păi vedeți, clar nu a fost vina noastră!. Am întrebat-o care sunt situațiile în care e chiar vina lor, dar a evitat să-mi răspundă, am rămas că mă duc să mai întreb odată mai încolo :D Data viitoare poate chiar am mai mult de 4 EUR.