Noaptea Albă a Muzeelor 2010
Deja tradițională, noaptea albă a muzeelor s-a întâmplat anul ăsta pe 15 mai. După o ploaie de juma de zi, oamenii s-au mobilizat mai greu din casă, dar pe la 11 orașul era plin de tineri și nu numai care căutau să se culturalizeze pe la tot soiul de eventuri. Din păcate, anul ăsta, muzeele nu s-au ridicat la același nivel ca și participanții.Adică sigur, au fost o serie de muzee deschise, și câteva event-uri, printre care și un concert de toată noaptea la muzeul George Enescu.
Dar din muzeele care nu sunt de artă, și care, în opinia mea, merg vizitate la stilul la care vizitează cineva muzee după 12 noaptea cu prietenii, doar muzeul de Geologie a fost deschis. Am fost la Militar, și l-am găsit închis. Am fost și la Muzeul de Tehnică, la fel, din cauza unor defecțiuni tehnice, închis, Antipa e închis de multă vreme ...
Ne-am cam plimbat de nebuni fără să reușim să vedem mare lucru, așa că am încheiat seara în Oktoberfest la o bere rapidă.
Am fost touși la Palatul Șuțu și la muzeul Enescu. La Șuțu am dezlegat ultimul mister de vizita de data trecută (de aici), și anume poza care nu știam de unde e. În a treia cameră, cum intri pe peretele din față este o poză panoramică care are în mijloc un lac, și pe partea stângă o clădire de-aia în stil victorian. Daca e cineva curios (pentru că nenea ăla de acolo nu știe nici el), poza este făcută unde este acum Parcul Carol. Se pare că se amenajase acolo chiar și un funicular, de une puteai să te arunci în lac. Se pare deasemenea că a fost dărâmată toată șandramaua din cauza unui accident.
La sfârșitul serii am ajuns acasă, ud și obosit, și nu pot să spun că a fost cea mai tare noapte albă a muzeelor ever. Mă bucur însă, că și acum, when money dried up, se mai întâmplă treburi de-astea.
Eu nu am poze de aseară, dar există și opinia celor cinci pe tema asta, aici.
Eurobot – etapa națională
Nu știu dacă mai trebuie să spun ce este Eurobot, cei mai mulți dintre voi care mă cunoașteți ați auzit povestea: e un concurs anual de robotică autonomă în care doi roboți concurează unul împotriva celuilalt pe o masă de 3 x 2 metri, fără să se încurce unul pe celălalt, și au 90 de secunde pentru a îndeplini o sarcină. Roboții sunt perfect autonomi (aka nu sunt telecomandați). Detalii aici.
Tema de anul ăsta se numește Feed the World, și pe scurt trebuie să găsești și să transporți roșii (bile roșii), portocale (bile ... portocalii, mai grele decât roșiile), și știuleți de porbum (cilindri albi și negri - cei negri sunt stricați și nu pot fi culeși).
Am început lucrul pentru robot din timp anul ăsta, dar după primele întâlniri a devenit clar că aveam probleme. Micvs încărcat de ore, Dan, plecat în Germania să îi facă pe ăia mai deștepți, eu, printre altele, cu probleme cu banii ... Acum câteva săptămâni am reluat treaba. Împreună cu Dan, Micvs, Adi, Matei, Mircea și Sergiu, am făcut de toate, mecanică, electronică, programare, grafică, măturat pe jos :). În ultimele săptămâni am pus toți osul la robotul pentru anul ăsta. Am avut tot felul de probleme, și în ultima săptămână aproape că nu am dormit deloc. Ca de obicei, în ultima seara înainte de concurs, toată lumea era în laborator.
Petronela, robotul nostru, era gândit să facă lucruri mărețe și precise. Pe măsură ce ultimele ore și minute până la concurs treceau, am renunțat pe rând la mai multe subsisteme (adica în termeni plastici i-am făcut o lobotomie :D). La ora 9:15 eram prezenți la concurs.
La etapa națională care a fost vineri, 14 mai, în corpul AN, au venit cam 10 echipe, din care 6 de la Sibiu, noi din UPB împreună cu colegii de la RobotiqueFF de la Fils, niște baieți e la Iași și o echipă de la Oradea.
Omologările (pentru că roboții trebuie să demonstreze că corespund regulilor înainte să intre în concurs) s-au terminat la ora 14, noi am fost a 4-a echipă omologată din cele 5 care au rămas în total. Chiar înainte de omologarea oficială am dat de câteva probleme destul de serioase (one of them caused by me :|), totuși, le-am depășit.
Au urmat apoi meciurile, fiecare cu fiecare, deci 4 meciuri. În primul nu am reușit să marcăm, dar am plecat din zona de start, deci am luat 50 de puncte. În al doilea am reușit și am marcat două bile roșii, și am câștigat meciul, deci am strâns ceva puncte. Echipele de la Sibiu erau foarte bine pregătite, și ne depășeau lejer. Al treilea meci l-am ratat cu totul, ne-am blocat într-o margine. A fost un moment destul de trist și ne cam pierdusem speranța, dar, în al patrulea meci, Petronela a fost în formă și s-a dat cumva peste cap și a împins două bile și un porumb alb în zona de marcare, ceea ce ne-a clasat direct minim pe locul III, la o distanță (infimă dar existentă) de celălalte două echipe mai "mici". Apoi, una din echipele de la Sibiu nu a reușit să marcheze "cu poarta goală" și ne-am dus direct pe II. Iuhuuu :)
O să încerc să povestesc despre robot altă dată, ce are prin el și de ce e deștept. Ce e important acum este că Petronela și echipa OVP participă la finalele Eurobot 2010, care vor avea loc la 30 de km de Zurich, în Elveția, peste două săptămâni! :D
Sper să revin cu filmulețe de la meciuri, și cu poze de la Ioana, care a fost și ea în vizită.
Update: poze de la Ioana.
Petronela bucăți mici miercuri noaptea
Petronela joi dimineața
Echipa OVP 2010
Mai sus eram forat serioși. Noi de fapt suntem așa
Smile
Am decis acum vreo două săptămâni (după ce am făcut una din pozele de mai jos) să încerc în fiecare zi să găsesc "muniție" pentru a descreți frunțile prietenilor care au nevoie. De atunci caut in fiecare zi câte un lucru funny sau fain, și câteodată chiar găsesc. Nu vreau să le pun aici în fiecare zi, dar am câteva exemple:
Într-o zi, urcând dealul de la Cotroceni cu bicicleta, am dat în trafic de următoarea dubă:
The Mistery Machine
Și, vineri, după Eurobot (de care urmează să scriu curând), am dat o tură cu bicicleta pe la Lacul Morii, de care foarte puțină lume știe / se folosește
Lacul Morii (în București, 20 minute de bicicletă din Regie)
București Quest 2010
În același weekend cu stagiul de animație a fost București Quest, ediția din 2010, organizat de Centrul Local Dimăncescu din capitală. Am fost și noi sâmbătă seara, cu o parte din gașca de la stagiu, să spunem bună ziua la oameni pe acolo. S-a lăsat, în mod evident, cu jocuri, chiar niște jocuri foarte foarte cul, de m-am fugărit de m-am trezit cu febră musculară a doua zi :) Au fost cam 120 de persoane, veniți mai ales de pe partea asta a Carpaților.
Aș vrea să îi felicit cu această ocazie, cu întârziere, pe organizatori, pentru curajul și priceperea de a organiza un eveniment cercetășesc în orașul ăsta imens. Keep on doing it!
De un lucru legate de București Quest mi-a părut rău - că nu am reușit să ducem o echipă de la noi la ediția de anul ăsta (pentru că eu am fost la stagiu și pentru ceilalți lideri de explo era greu tare să vină la București). Nu-i nimic, rectificăm la anul :)
Din păcate pozele făcute cu aparate foto de jucărie în săli de sport slab iluminate nu ies foarte bine, deci nu pot atașa și tradiționala poză.
Stagiu de animație la București
Între 15 și 18 aprilie am participat la Stagiul de animație de la București. Sunt de multă vreme lider cercetaș de facto, pentru ca așa s-au potrivit lucrurile, dar nu am nici unul din stagiile formale de animație pe care un lider cercetaș trebuie să le aibă. Acum, după mai mulți ani, odată cu creșterea ofertei de stagii a ONCR, încerc să îmi fac și eu "școala".
Stagiul de la București s-a organizat ca parte dintr-un proiect mai mare (de care cred ca am mai scris), 100 de idei pentru educație nonformală, și a fost ținut la sediul ONCR din București de către Horațiu din partea CREATIV și de Dani 10 (din Dej) din partea ONCR. Au fost patru zile lungi, și cam lente și pentru "copii mici" ca să fie pe placul meu, dar gașca de participanți de la stagiu a fost la înălțime :) Am învățat niște concepte teoretice de care simțeam că am nevoie, am socializat cu mai mulți lideri și viitori lideri din ONCR și, nu în ultimul rând, am făcut mai multe jocuri.
Din punctele tari ale stagiului este ca am avut la un moment dat mai pe la sfârșit de pregătit un joc, ceea ce a fost (în sfârșit) un loc unde trebuia să ne punem mintea la contribuție, și duminică dimineața ne-am dus în Parcul Tineretului și am făcut niște jocuri, în sfârșit, de mișcare :) și evident serile, în speță aia din Varză (din nou, Varză ...)
Per total, un weekend prelungit, activ și util, sper, pentru noi ca cercetași și pentru mine ca cercetaș :P.
Legați la ochi prin Parcul Tineretului. Și Dani aproape m-o băgat în copac!
Cu bicicleta prin Herăstrău
A trecut aproape o lună de când n-am mai scris aici. Nu-i bine. Mă ceartă lumea că nu au ce să citească. Așa ca revin cu aventuri, începând cu cele din urmă, pentru că am fost prin tot felul de locuri în ultima lună.
Primul pe listă, joia dinainte de vacanța de Paște am scos bicicleta în prima tură de plăcere de când am cumpărat-o, prin Herăstrău, cu Miha, Ioana, Diana Eugen și Pisi (care este un tip, nu o tipă ...). Am prins o super vreme, pe apusul soarelui, și după mai multe peripeții pe traseul Cișmigiu - Herăstrău ne-am bucurat de un ocol al Lacului Herăstrău.
M-am simțit foarte bine să-mi aduc aminte că sunt și locuri frumoase în București și că, cu calul la dispoziție poți să dai liniștit o tură în liniștea din Herăstrău. Am făcut și downhill pe panta de coborâre de la calea ferată, ne-am dus și pe iarbă, și pe asfalt, am coborât și scări, am făcut de toate.
Fetele au închiriat biciclete de la un centru de lângă sediul Băncii Carpatica, la una din ieșirile dinspre Sala Palatului a Cișmigiului. Prețul a fost foarte ok și băiatul de acolo ne-a așteptat chiar dacă am întârziat puțin peste programul lor de lucru. Dacă știe cineva cum se numesc și dacă au un site, vă rog să comentați cu un nume sau un site, să le facem reclamă la oameni că au fost de treabă :)
Călare pe cai
Apus în Herăstrău
Am uitat de Varză
Cum tot scriu din urmă, am uitat (deși a fost o noapte greu de uitat) de cântarea din 12 martie din Varză (în urma căreia am plecat direct la gară, spre Festivalul Luminii). Ne-am strâns din nou, o super-gașcă de cercetași, și ne-am spart în cântece o noapte-ntreagă, până la primul metrou. Am avut (cred) mai multe chitări decât voci, am avut fluiere, a fost o nebunie :)
Am trecut prin mai multe cărți de cântece, am profitat din plin de promoția cu 4 + 1 gratis la Tuborg. Continui să cred că ar fi util de înființat un Ordin al Cercetașului Trubadur, în care toți cercetașii care întrețin distracția să fie membri :), cred că ar fi mult mai tristă viața mea fără serile astea cu cântări.
Am și poze, dar sunt neclare și nereprezentative. Still :)
Densitate mare de chitări pe m2
And that's my serious face!
Avatar
Am fost vineri seara cu foștii colegi de facultate să vedem Avatar. Am auzit foarte multe despre film, dar am fost cam sceptic. Ne-am propus să-l vedem cum se poate mai bine, de asta am și așteptat atât, și am reușit să prindem locuri la IMAX 3D (în primul rând, dar eh, acuma și sărac și cu pretenții nu se poate :P).
Filmul mi s-a părut fenomenal. Lucrat în toate aspectele, te prinde și te introduce în lumea Pandorei aproape imediat. E primul film 3D la care am mers în care senzația de volum e folosită cu cap, chiar artistic aș putea spune. Lumea Pandorei pare foarte foarte gândită, foarte completă. Se chiar simte așa că s-a muncit mult la detalii. Și în primul rând la IMAX a trebuit de multe ori să învârt capul să vad și în alta parte decât drept înainte. E o poveste frumoasă, e un fel de upgrade la Pocahontas, cu happy ending. Nativii de pe Pandora, Na'vi, aduc așa a amerindieni, în sensul că cultura lor este strâns legată de mediul natural în care trăiesc. Diferența este că Na'vi pot comunica efectiv cu tot ce este viu în jurul lor. Și cam tot este viu!
Pentru mine, faptul că filmul este maxim previzibil nu îi ia nici un pic din farmec. Adică știi că urmeaza X chestie, dar abia aștepți să vezi cum se traduce X chestie în creaturi / plante / povești (legende) Na'vi.
Părerea mea personală: Filmul merită văzut, musai în 3D, și dacă găsiți IMAX cu atât mai bine. E mai mult decât un film, e o experiență. La București cu reducere de student la AFI e 23 de lei.
Este un articol de pe CNN în care zice că îs mulți oameni care s-au deprimat după ce au văzut Avatar, fie pentru că nu pot locui pe Pandora, fie că li se pare planeta noastră gri, și așa mai departe. Acuma, nu e prima oară când ze stupid americans fac de-astea, parafrazând din Mircea Badea, dacă oamenii vor să se sinucidă după ce văd un film nu e tocmai vina filmului ...
Totuși, cred că dacă filmul ar fi fost plătit cu totul de Al Gore sau de grupuri care militează pentru mediu, eu cred că investiția lor nu ar fi fost în van. Pe mine (as I am not a stupid american) filmul mi-a readus în actualitate inutilitatea majorității obiectivelor noastre, goana după îmbogățire și după profit, faptul că suntem niște termite și consumăm fără nici un fel de discernământ tot ce găsim. Da, am avansat tehnologic și științific și am demonstrat că avem puterea asupra naturii. Dar, nu am pierdut ceva? Poate că nu avem în păr firișoare care se conectează cu natura din jurul nostru, dar eu întotdeauna am simțit o legătură cu natura.
Este de citit și un răspuns interesant la articolul de pe CNN, referitor la faptul că lumea noastră nu este tocmai gri, doar pentru că noi ne trezim deștepți în orașe de beton în fiecare zi nu înseamnă că în jurul nostru natura a dispărut. Sunt de acord cu el, bine, eventual cu excepția că noi nu avem munți plututori :D
Ca să închei și ca să îi conving pe cei care n-au văzut încă filmul, pun mai jos o imagine de aici. Nu știu dacă am voie sau n-am voie să o pun la mine pe blog, ideea e că nu am făcut-o eu, am luat-o de pe site-ul lor oficial. Știe cineva legislația cui se aplică în cazul ăsta? A deținătorilor IP-ului sau cele din România? Și dacă legislația din România, atunci care este politica noastră de fair use?
Nice Pandora
Elefantu’ pe patine returns
La invitația Mihaelei, ieri am luat toate cele 110 kile ale mele și le-am pus pe patine :) Am fost la patinoarul din Drumul Taberei, de la 21 la 23 și a fost foarte cul :). Am fost împreună cu Adi Secal, cu Tache și, evident, cu Miha. A fost destul de ieftin, 10 lei patinele și 10 lei intrarea. Și prețurile la băutură / mâncare par mai ok decât anul trecut (4 lei vinul fiert ;) ).
Am prins și prima trântă a sezonului (nu, nu am spart gheața!).
S-a deschis de curând și patinoarul din Cișmigiu, și e gratis în fiecare dimineață din timpul săptămânii între 10 și 12, așa că mi-am propus să-mi fac programul în așa fel încât să merg dimineața înainte de școală :) Mai se bagă careva? :)
Tache și Miha (se fac greu poze la patinoar, mai ales când nu ești sigur pe patine :D)
Miha și Adi, mai pe la sfârșit :)
culness
șiiii eu :D observați că nu mă pot uita la aparat ca să nu mă dezechilibrez :D
La podul gândit prost
Am fost cu Dan azi într-o scurtă pauză să vedem minunea: podul din Pipera, despre care a tot scris în ziare, că a fost proiectat atât de prost că nu încape locomotiva pe sub el :)
Well, am analizat situația și se pare că legendele urbane sunt un pic exagerate. Acuma, presa (cel puțin cea mai serioasă) n-a scris chiar că nu încape locomotiva, ci că podul a fost proiectat prost, și că au fost nevoie de adjustări de 4 milioane de euro ca să-l poată termina.
Ce am văzut noi: grinzile de susținere ale șoselei sunt cu 20 de cm mai sus decât cablurile și stâlpii au fost strecurați printre grinzi. Din ce am citit în presă, au trebuit dați stâlpii jos, pus podul și după aia puși stâlpii ușor mutați la loc. Se pare că bancurile cu greșelile din Caracal se aplică și aici. Am citit undeva că serifu responsabil cu podu ăsta e consultant și la pasajul Basarab. I wonder how that's gonna turn out :)
De peste drum. Din păcate eram contre-jour și n-am reușit să facem ce știu eu ce poză
L-or luat puțin la pilă :)
La mustață