Smile
Am decis acum vreo două săptămâni (după ce am făcut una din pozele de mai jos) să încerc în fiecare zi să găsesc "muniție" pentru a descreți frunțile prietenilor care au nevoie. De atunci caut in fiecare zi câte un lucru funny sau fain, și câteodată chiar găsesc. Nu vreau să le pun aici în fiecare zi, dar am câteva exemple:
Într-o zi, urcând dealul de la Cotroceni cu bicicleta, am dat în trafic de următoarea dubă:
The Mistery Machine
Și, vineri, după Eurobot (de care urmează să scriu curând), am dat o tură cu bicicleta pe la Lacul Morii, de care foarte puțină lume știe / se folosește
Lacul Morii (în București, 20 minute de bicicletă din Regie)
Întânirea echipelor de eXploratori și seniori la Timișul de Jos
În week-end-ul cu 1 - 2 mai, am fost la Timișul de Jos, la o întâlnire de lucru a echipei pedagogice pe eXplo. În același timp a avut loc o întâlnire asemănătoare pe seniori. Pentru noi, scopul întâlnirii a fost finalizarea propunerii pentru noul sistem de progres pentru explo, discuții legate de cadrul simbolic și, printre picățele, stabilirea unor detalii legate de campul național care va fi la vară la Nocrih, in județul Sibiu.
Am plecat din nou cu Andrei și a lui furie verde, cu Adi Secal și cu Miha, din București pe 30 după-masa. Am ajuns până la intrarea în Otopeni și ne-a devenit foarte clar ca pe DN1 mai bine se mergea pe jos decât cu mașina - mii de mașini, blocaje, plin ochi. După o scurtă pauză la un McDonald's, am decis să mergem fie pe DN1A până la Ploiești, fie să ocolim tot rahatul și mergem pe la Târgoviște direct la Sinaia.
Până la urmă am mers pe la Târgoviște, am prins un apus superb și drumuri sparte, care au venit la pachet cu vreo juma de oră în spatele unui TIR înainte de Sinaia. Într-un final am ajuns la Gaiser Hotel (care ține de oamenii ăștia, unde lucrează Iuli care ne-a făcut și lipeala - mulțumim Iuli :)). Hotelul a fost excelent pentru nevoile noastre, pus undeva intr-o zonă liniștită, cu un pic de pajiște, cu apartamente și cu balcoane generoase - la fix.
Am ajus târziu, din ambele direcții, și cei dinspre Brașov (Oradea, Cluj) și și noi dinspre București, așa că vineri am făcut doar planul de bătaie, și apoi am stat la povești într-o sală de mese a hotelului până târziu în noapte, cu multe multe bancuri de tot soiul (Andrei a fost eroul serii, deși au mai fost și alții ...).
Sâmbătă a fost ziua ostilităților, cu discuții aprinse pe toate temele de mai sus. O să revin cu un post despre propunerea de sistem de progres atunci când o să fie momentul potrivit :). Seara mai ales s-a încins cu discuții legate de cadrul simbolic, unde totdeauna părerile au fost împărțite. Nici dupa 5 - 6 ore de discuții nu suntem convinși că am găsit ce aveam nevoie, dar am pus punct și am dat și un foculeț cu o cântare (până dimineața :P).
Duminică am vorbit un pic de campul național de eXplo, care este încă într-o fază incipientă și care are nevoie de lideri care să dea o mână de ajutor. Așa că dacă sunteți interesați să vă implicați într-o activitate națională de genul ăsta, vă rog scrieți-mi câteva rânduri prin unul din mijloacele cunoscute de contact.
La întors, ne-am oprit un pic la Peleș și ne-am plimbat pe lângă castel (am ratrat cu jumătate de oră muzeul :|), am băut o ciocolată caldă and then it was back to București via Târgoviște.
Am ajuns de am făcut și câteva jocuri (și am spart o slană) pe pajiște
După prea multe discuții ...
Papiț la leu
The Castle
Gașca veselă
Adunarea Generală a ONCR, 2010
Adunarea Generală a ONCR este forul suprem care conduce cercetășia din România, și este compusă din delegații tuturor centrelor locale. Adunarea asta are loc în fiecare an, și discută probleme importante cu legătură la viața organizației, și o dată la 3 ani alege membri consiliului director și președintele organizației și așa mai departe.
Anul ăsta mi-am propus să fiu mai activ implicat în organizarea Adunării Generale, dar până la urmă n-am reușit să sprijin mai cu nimic. Am propus să facem un site unde să punem informațiile legate de AG, și să încercăm să explicăm cât mai multor oameni că AG este un event important, pentru că mulți delegați văd Adunarea Generală ca o pierdere de timp, dar până la urmă n-a ieșit nimic. Anul ăsta situația a fost și mai delicată, cu demisia surpriză a unui al patru membru al Consiliului Director - pentru că atunci trebuie organizate neapărat alegeri.
Adunarea Generală ordinară de anul ăsta a fost în 24 aprilie la Miercurea Ciuc, sprijinită mai mult decât mai puțin de evenimentul final de pe proiectul Scouting Seeds (forumul Scouting Seeds).
Am plecat la Ciuc destul de trist, întristat de starea curentă a ONCR la nivel național și de modul în care sunt gestionate anumite lucruri în organizație. Mai mult decât atât, întreaga săptămână dinaintea AG a fost tulbure, cu multe discutii de tot felul, puține pozitive. AG-ul a fost și el plin de tot felul de discuții mai mari sau mai mărunte, și am fost întristat să văd că în continuare delegații nu înțeleg rolul lor în AG sau rolul AG în viața organizației, și sunt șefi de centre fără o vedere de ansamblu, de viitor. Sper că inițiativa de care aud de a face un stagiu pentru șefi de centre locale să se concretizeze într-un event concret, cât mai repede.
Cel mai important punct al AG a fost că s-a decis organizarea unei AG extraordinare pe data de 12 iunie, conform statutului, după împuținarea CD-ului. Sunt îngrijorat de faptul că nu întrevăd doritori care să candideze la Consiliul Director, cu atât mai puțin la megapoziția de șef al cercetășiei în România.
Lăsând la o parte chestiile "grele", au fost și părți megafun, începând cu deplasarea cu furia verde a lui Andrei de la București la Ciuc, pana la sosire, focul de tabără de după, seara la Seven după focul de tabără (unde trebuie notat skill-ul incredibil a lui Tagu la fusball), porția de râs pe canapea la hotel de după seara în Seven de după focul de tabără. Astea pe lângă (re)întâlnirea multor prieteni cercetași de prin toată țara.
La întoarcere, am făcut o vizită și pe la lacul Sfânta Ana, unde eu n-am mai fost niciodată. A fost interesant, așa, un sfârșit de weekend plăcut după o sâmbătă tulbure. E de patru ori mai mare ca Iezerul Ighel, dar nu mi s-a părut la fel de frumos. E drept, ești acolo, în craterul vulcanului, gata de o supă imensă de pește. Și e amenajat ok, și mai sunt câteva lucruri de vizitat pe lângă și am văzut și o haită de ATV-iști în trecere. Ce e rău până acolo, ca și în toată deplasarea asta dealtfel, este drumul - un fel de gropi cu drum mai repede decât drum cu gropi ...
Per total, un weekend interesant și luuuung, care m-a făcut să mă gândesc mult la care ar trebui să fie rolul meu în organizație (the jury is still out on that one), dar și fun și de destindere, pe părți.
Alexandru Moldovan, președintele ONCR, la prezidiu
Parte din echipa de programe (vezii) și echipa de formare (roșii)
Pontonul de pe lac
Ioana, Miha și Andrei pe ponton la lacul Sf. Ana
București Quest 2010
În același weekend cu stagiul de animație a fost București Quest, ediția din 2010, organizat de Centrul Local Dimăncescu din capitală. Am fost și noi sâmbătă seara, cu o parte din gașca de la stagiu, să spunem bună ziua la oameni pe acolo. S-a lăsat, în mod evident, cu jocuri, chiar niște jocuri foarte foarte cul, de m-am fugărit de m-am trezit cu febră musculară a doua zi :) Au fost cam 120 de persoane, veniți mai ales de pe partea asta a Carpaților.
Aș vrea să îi felicit cu această ocazie, cu întârziere, pe organizatori, pentru curajul și priceperea de a organiza un eveniment cercetășesc în orașul ăsta imens. Keep on doing it!
De un lucru legate de București Quest mi-a părut rău - că nu am reușit să ducem o echipă de la noi la ediția de anul ăsta (pentru că eu am fost la stagiu și pentru ceilalți lideri de explo era greu tare să vină la București). Nu-i nimic, rectificăm la anul :)
Din păcate pozele făcute cu aparate foto de jucărie în săli de sport slab iluminate nu ies foarte bine, deci nu pot atașa și tradiționala poză.
Stagiu de animație la București
Între 15 și 18 aprilie am participat la Stagiul de animație de la București. Sunt de multă vreme lider cercetaș de facto, pentru ca așa s-au potrivit lucrurile, dar nu am nici unul din stagiile formale de animație pe care un lider cercetaș trebuie să le aibă. Acum, după mai mulți ani, odată cu creșterea ofertei de stagii a ONCR, încerc să îmi fac și eu "școala".
Stagiul de la București s-a organizat ca parte dintr-un proiect mai mare (de care cred ca am mai scris), 100 de idei pentru educație nonformală, și a fost ținut la sediul ONCR din București de către Horațiu din partea CREATIV și de Dani 10 (din Dej) din partea ONCR. Au fost patru zile lungi, și cam lente și pentru "copii mici" ca să fie pe placul meu, dar gașca de participanți de la stagiu a fost la înălțime :) Am învățat niște concepte teoretice de care simțeam că am nevoie, am socializat cu mai mulți lideri și viitori lideri din ONCR și, nu în ultimul rând, am făcut mai multe jocuri.
Din punctele tari ale stagiului este ca am avut la un moment dat mai pe la sfârșit de pregătit un joc, ceea ce a fost (în sfârșit) un loc unde trebuia să ne punem mintea la contribuție, și duminică dimineața ne-am dus în Parcul Tineretului și am făcut niște jocuri, în sfârșit, de mișcare :) și evident serile, în speță aia din Varză (din nou, Varză ...)
Per total, un weekend prelungit, activ și util, sper, pentru noi ca cercetași și pentru mine ca cercetaș :P.
Legați la ochi prin Parcul Tineretului. Și Dani aproape m-o băgat în copac!
OTT – Open Transport Tycoon Deluxe
I am not a gamer. Nu mă joc și în general nici n-am cum, pentru că nu există megajocuri pentru Linux. Until now ...
La începutul lui aprilie a apărut varianta opensource 1.0 a unuia din cele mai tari jocuri ever - Transport Tycoon. M-am surprins de mai multe ori în ultima lună pierzând mai multe ore deconectat de la realitate construind căi ferate și drumuri în unul din jocurile care mi-au marcat copilăria :P. Există variante pentru Windows, dar, evident și pentru Linux, și merge beton pe Ubuntu.
Grafica, sunetul și muzica, care nu puteau fi distribuite gratuit și trebuia să ai copia ta a jocului, au fost refăcute de la 0, și acum sunt disponibile și variante opensource ale fișierelor respective.
Enjoy :)
Vizită loc de camp pentru CCL2010
Am avut o perioadă mai agitată în care s-au întâmplat mai multe și n-am ajuns să scriu de ele, așa că acum evit să scriu până nu ajung la zi cu ce am mai făcut :) Le iau pe rând, și vă rog să scuzați posturile mai scurte decât de obicei ;)
Sâmbăta imediat după Paște am primit vizita lui Christian, Robert și Mikael, trei cercetași austrieci din grupul din Hoersching, veniți în recunoaștere pentru campul pe care urmează să-l facem împreună cu ei vara. Am fost cu mașina la locul propus de noi pentru camp, pe marginea râului Gârda Seaca la 5 - 6 km de centrul comunei Gârda de Jos, apoi după masa am pus la punct un pic de program pentru camp și despre călătoria pe care ei intenționează să o facă înainte de a ajunge în camp, prin minunata Românie :) Evident, ziua s-a încheiat cu o bere și cu discuții mai "ușoare".
Locul de camp e un pic cam strâmt, dar într-o locație excelentă. Are și apă, și acces facil, și, deși sunt niște case în zonă, nu sunt chiar în capul nostru. O să fim la 3-4 ore de Padiș și la 40 de minute de ghețarul de la Scărișoara.
Ciprian și dl. Negrea, proprietarul pământului
HaiHui prin Sibiu, ediția 2010
Vinerea din vacanța de Paști, după mai multe schimbări de planuri cauzate de vreme, dar și de chestiuni administrative, am plecat cu o gașcă de 13 exploratori la Sibiu, să reedităm o nebunie ce am tras-o în noiembrie 2008 : HaiHui prin Sibiu.
După succesul ambelor ediții, mă pregătesc să propun un program național pentru eXploratori care să se bazeze pe acțiuni de genul ăsta. Care e ideea, pe scurt: am pregătit un caiețel, care, pe lângă un set de provocări de tot soiul, conține și informații despre Sibiu. Cercetașii, împărțiți pe patrule, au bătut întreg centrul Sibiului căutând indicii, și cu ocazia asta au văzut și cele mai importante obiective turistice de pe-acolo.
Tura asta am fost lideri Andra și cu mine, și, ca și data trecută, nu am umblat cu patrulele, ci ne-am despărțit (fără știrea lor :P) de ei, și le-am dat indicii și provocări adiționale și prin SMS. Am luat de la Centrul de Informare Turistică din Piața Mare hărți pentru toată lumea (una din patrule a fost inspirată și și-a făcut rost singură ;)).
Ca să vă puteți face o imagine, printre provocări au fost să își facă poză făcând piruete pe Podul Minciunilor, să numere scările dintr-unul din turnurile cetății sibiului, să numere capacele alea noi de canal dintr-o anumită zonă și să scrie ghilotină cu șireturile papucilor în Piața Mare.
Andra și cu mine ne-am petrecut timpul spionându-i pe eXplo, dar am luat și câteva pauze în care am vizitat Biserica Evanghelică și Biserica Ortodoxă din centru, ambele impresionante în felul lor. La cea evanghelică erau deschise și catacombele, unde am stat aproape 45 de minute căutând semnificația emblemelor de pe locurile de veci ale multor oameni importanți din Sibiul din evul mediu.
Am avut noroc și de megavreme și am stat cam 3 - 4 ore în centru. Ultima provocare a fost să găsească cum ajungem, folosind mijloace de transport în comun, la Grădina Zoologică. Grădina Zoologică (unde intrarea pentru elevi și studenți este de 2 lei) s-a extins un pic de la ultima noastră vizită. Deși are doza aia de tristețe când vezi animale închise în cuști, are și latura practică că cercetașii pot vedea, fără a se pune în pericol, multe din animalele cu care se pot întâlni prin pădurile pe care le mai frecventăm :).
Dealtfel, asta a fost și provocarea lor pentru Zoo, să noteze toate animalele cu care este probabil să se întâlnească într-un eventual hike.
Pentru mine a fost great fun, deși am ajuns acasă cu toții rupți de oboseală. Din păcate încă n-am apucat să determin care este patrula câștigătoare, dar mi-am pus task să descopăr până la sfârșitul săptămânii.
Poze de la mine, de la Andra și de la Florina.
Andra cu bomboane (bomboanele erau moneda de schimb :P)
Sibiu is a great city
Poza asta este un remake al uneia din toamnă (vedeți pe Picassa :P)
Parcă am mai văzut poza asta undeva ... tot ce lipsește e o găleată de apă
The White Wolf
Grătar la Pianu de Sus
Am plecat de la Timișoara spre Alba, dar nu am ajuns direct acasă. De la Vințu de Jos m-au luat Iuli cu Neghi, cu Alex Cebuc și cu soră-mea și ne-am dus să ne întâlnim cu o gașcă mai mare de cerce la casa surorilor Muntean (Diana și Cristina).
Am ajuns pe finalul grătarului, și pe începutul ploii, dar cu toate astea am mai prins ceva de băgat la ghiozdan (surprinzător având în vedere că de la masă se ridicase Bogdănel înainte să ajungem noi :P). Nu am poze, dar casa familiei Muntean din Pianu de Sus este efectiv superbă, practică și organizată. Ah, da, și au o fântână în mijlocul sufrageriei (un loc minunat pentru a filma The Ring 3) :P
Fost-am și în Timișoara
Vineri, înainte de vancața de Paște, am plecat spre Timișoara, pentru a petrece Paștele acolo. Cu noroc am prins loc, pentru că am fost la agenție pe la prânz, la un tren care avea în program 11 ore până la Timișoara, pentru că mergea pe la Târgu Jiu și pe la Filiași. Se pare că sunt ceva gropi și în calea ferată.
Cum timpul adițional (2 - 3h față de normă) nu a părut de-ajuns pentru băieți, undeva înainte de Tg. Jiu ni s-a stricat și locomotiva, și a mai durat înca 2 ore și ceva să se remedieze problema. În total, 13 ore și 600 de km. GREAT :)
La Timișoara am stat un pic cu o parte din familion, m-am liniștit un pic, am refăcut planurile de afaceri cu maică-mea, am dat o plimbare prin parc și, în mare, am pierdut vremea. Am mai reparat una alte prin casă, că se mai strâng cum merg rar pe acolo, dar nu am fost la slujba de înviere pentru că nu am simțit nici un fel de tragere de inimă pentru o asemenea acțiune.
Am prins, cel puțin Duminică, la Timișoara o vreme splendidă. Am prins și niște poze, deși le-am făcut cu telefonul, dar sunt convins că dacă ar fi la o adică (oare așa se scrie), aș putea locui în Timișoara. Parcuri, verdeață, liniște și pace. Am fost la plimbare duminică seara cu mama pe câteva străduțe din centru, pe lângă unde mergea ea la școală, și era megaliniște, chiar în centru.
Pentru mine, Timișoara are cu totu alt feeling decât Bucureștiul. Trebuie totuși să recunosc că n-am luat-o printre blocuri ...
Parcul de lângă Catedrală
Tot acolo, pe malul Begăi