Eurobot 2010
Azi dimineață am plecat la Eurobot 2010 (www.eurobot2010.ch), unde încercăm să o susținem pe Petronela, robotul nostru, în a obține un rezultat satisfăcător. Încerc să țin eventualii curioși și interesați la zi pe blogul nostru. Suntem toți foarte obosiți, și după călătorie și formalități tot ce-am mai reușit să facem e să o montăm pe Petronela, și acum o punem cumva pe o masă de concurs să vedem ce mai știe :)
Din ce-am apucat să vedem din orășelul ăsta și din Elveția, totul este ... ca prin vest :) Lucruri linștite, ditai lacul, un apus frumos și Alpii în distanță.
Mâine urmează omologări, să vedem dacă suntem suficient de buni să participăm aici în concurs :) Revin cu poze și cu filme.
Alpi de la Mensa (Cantina)
Lacul Morii revisited
Am fost azi, cu Iuliana și cu Miha, cu bicicletele, pe Lacul Morii și în Parcul Tineretului.
Am plecat din Regie și am avut o vreme excepțională, pe dig la lac bătea vântul ca la mare, dar era soare :). Am fost până pe insulă, am făcut o pauză acolo, și apoi am decis să încercăm să facem ocolul întreg al lacului. La un moment dat, mai la capătul lacului, după ce se traversează Dâmboviță din nou, drumul asfaltat se termină, dar se poate lua pe o potecă, inclusiv cu bicicleta, până la capătul bulevardului Uverturii, la intrarea în comuna Chiajna.
De pe Lacul Morii am mers în Tineretului, unde era multă populație (Iuliana le zice la oameni popice, nu știu exact de ce :P), și apoi am luat prânzul pe bancă în fața la MegaImage lângă parc.
A fost foarte mișto, îs curios dacă mai sunt ture de-astea ne-urbane care se pot face (ușor) prin aproprierea Bucureștiului. Fetele zic Mogoșoaia weekendul viitor, does anybody have any other ideas?
Poze de la Iuliana, pe Facebook.
Noaptea Albă a Muzeelor 2010
Deja tradițională, noaptea albă a muzeelor s-a întâmplat anul ăsta pe 15 mai. După o ploaie de juma de zi, oamenii s-au mobilizat mai greu din casă, dar pe la 11 orașul era plin de tineri și nu numai care căutau să se culturalizeze pe la tot soiul de eventuri. Din păcate, anul ăsta, muzeele nu s-au ridicat la același nivel ca și participanții.Adică sigur, au fost o serie de muzee deschise, și câteva event-uri, printre care și un concert de toată noaptea la muzeul George Enescu.
Dar din muzeele care nu sunt de artă, și care, în opinia mea, merg vizitate la stilul la care vizitează cineva muzee după 12 noaptea cu prietenii, doar muzeul de Geologie a fost deschis. Am fost la Militar, și l-am găsit închis. Am fost și la Muzeul de Tehnică, la fel, din cauza unor defecțiuni tehnice, închis, Antipa e închis de multă vreme ...
Ne-am cam plimbat de nebuni fără să reușim să vedem mare lucru, așa că am încheiat seara în Oktoberfest la o bere rapidă.
Am fost touși la Palatul Șuțu și la muzeul Enescu. La Șuțu am dezlegat ultimul mister de vizita de data trecută (de aici), și anume poza care nu știam de unde e. În a treia cameră, cum intri pe peretele din față este o poză panoramică care are în mijloc un lac, și pe partea stângă o clădire de-aia în stil victorian. Daca e cineva curios (pentru că nenea ăla de acolo nu știe nici el), poza este făcută unde este acum Parcul Carol. Se pare că se amenajase acolo chiar și un funicular, de une puteai să te arunci în lac. Se pare deasemenea că a fost dărâmată toată șandramaua din cauza unui accident.
La sfârșitul serii am ajuns acasă, ud și obosit, și nu pot să spun că a fost cea mai tare noapte albă a muzeelor ever. Mă bucur însă, că și acum, when money dried up, se mai întâmplă treburi de-astea.
Eu nu am poze de aseară, dar există și opinia celor cinci pe tema asta, aici.
Eurobot – etapa națională
Nu știu dacă mai trebuie să spun ce este Eurobot, cei mai mulți dintre voi care mă cunoașteți ați auzit povestea: e un concurs anual de robotică autonomă în care doi roboți concurează unul împotriva celuilalt pe o masă de 3 x 2 metri, fără să se încurce unul pe celălalt, și au 90 de secunde pentru a îndeplini o sarcină. Roboții sunt perfect autonomi (aka nu sunt telecomandați). Detalii aici.
Tema de anul ăsta se numește Feed the World, și pe scurt trebuie să găsești și să transporți roșii (bile roșii), portocale (bile ... portocalii, mai grele decât roșiile), și știuleți de porbum (cilindri albi și negri - cei negri sunt stricați și nu pot fi culeși).
Am început lucrul pentru robot din timp anul ăsta, dar după primele întâlniri a devenit clar că aveam probleme. Micvs încărcat de ore, Dan, plecat în Germania să îi facă pe ăia mai deștepți, eu, printre altele, cu probleme cu banii ... Acum câteva săptămâni am reluat treaba. Împreună cu Dan, Micvs, Adi, Matei, Mircea și Sergiu, am făcut de toate, mecanică, electronică, programare, grafică, măturat pe jos :). În ultimele săptămâni am pus toți osul la robotul pentru anul ăsta. Am avut tot felul de probleme, și în ultima săptămână aproape că nu am dormit deloc. Ca de obicei, în ultima seara înainte de concurs, toată lumea era în laborator.
Petronela, robotul nostru, era gândit să facă lucruri mărețe și precise. Pe măsură ce ultimele ore și minute până la concurs treceau, am renunțat pe rând la mai multe subsisteme (adica în termeni plastici i-am făcut o lobotomie :D). La ora 9:15 eram prezenți la concurs.
La etapa națională care a fost vineri, 14 mai, în corpul AN, au venit cam 10 echipe, din care 6 de la Sibiu, noi din UPB împreună cu colegii de la RobotiqueFF de la Fils, niște baieți e la Iași și o echipă de la Oradea.
Omologările (pentru că roboții trebuie să demonstreze că corespund regulilor înainte să intre în concurs) s-au terminat la ora 14, noi am fost a 4-a echipă omologată din cele 5 care au rămas în total. Chiar înainte de omologarea oficială am dat de câteva probleme destul de serioase (one of them caused by me :|), totuși, le-am depășit.
Au urmat apoi meciurile, fiecare cu fiecare, deci 4 meciuri. În primul nu am reușit să marcăm, dar am plecat din zona de start, deci am luat 50 de puncte. În al doilea am reușit și am marcat două bile roșii, și am câștigat meciul, deci am strâns ceva puncte. Echipele de la Sibiu erau foarte bine pregătite, și ne depășeau lejer. Al treilea meci l-am ratat cu totul, ne-am blocat într-o margine. A fost un moment destul de trist și ne cam pierdusem speranța, dar, în al patrulea meci, Petronela a fost în formă și s-a dat cumva peste cap și a împins două bile și un porumb alb în zona de marcare, ceea ce ne-a clasat direct minim pe locul III, la o distanță (infimă dar existentă) de celălalte două echipe mai "mici". Apoi, una din echipele de la Sibiu nu a reușit să marcheze "cu poarta goală" și ne-am dus direct pe II. Iuhuuu :)
O să încerc să povestesc despre robot altă dată, ce are prin el și de ce e deștept. Ce e important acum este că Petronela și echipa OVP participă la finalele Eurobot 2010, care vor avea loc la 30 de km de Zurich, în Elveția, peste două săptămâni! :D
Sper să revin cu filmulețe de la meciuri, și cu poze de la Ioana, care a fost și ea în vizită.
Update: poze de la Ioana.
Petronela bucăți mici miercuri noaptea
Petronela joi dimineața
Echipa OVP 2010
Mai sus eram forat serioși. Noi de fapt suntem așa
Pepieniera 8 mai, Lunca Meteșului
Înainte să se încheie Luna Pădurii ne-am dorit să avem, în Centrul Local, o acțiune pentru pădure. Am încercat o colaborare cu Romsilva, și am găsit acolo oameni receptivi, dar nu s-au legat lucrurile. Mai aveam deschisă o opțiune să sprijinim composesoratul de la Lunca Meteșului, să facem ceva muncă voluntară prin pepiniera care e în subordinea lor. Am propus o dată, dar a venit din scurt și nu am strâns oameni, așa că mișcarea s-a mutat înafara lunii pădurii, pe 8 mai.
Am încercat noi să strângem oamenii, să ne facem gașca, și am crezut că am și reușit. Eu, în febra pregătirilor pentru faza de calificări de la Eurobot, printre ele, pe mail, restul prin Alba, Cluj, ... Iar nu se nimerea, copii toți dădeau din colț în colț că au teze, că aia, că ailaltă. Am plecat vineri direct de la laborator, cu hainele de pe mine și cu laptopul în spate, la Gară să plec la Alba. Am pierdut și ultimul tren direct, dar am folosit timpul până la trenul de Simeria pentru a mai "recurta" câțiva cercetași pentru acțiune.
Am făcut multe multe ore până în Simeria pe la Petroșani (noroc cu linia aia ruptă pe la Drobeta), de acolo am prins un microbuz până la Alba (mulțumesc la Nico care m-a ajutat să găsesc soluții de transport), și de acolo, cu trupa veselă (înjumătățită - încă o dată - de renunțări în ultima clipă), am pornit spre Lunca Meteșului. I-am cules pe pădurar și pe ajutorul lui, și uneltele ce erau pregătite pentru noi, și am ajuns la pepinieră pe la 10 jumate.
Andra, Ioana, Alin și Cristi au plecat cu saci să strângă gunoiul mare din zona clasică de campare de la Lunca Meteșului, că doar porcus turisticus numai ce trecuse pe acolo pe la 1 mai. Am rămas cu Xenia, Florina, Liviu și Adi, și apoi cu Pătrat și Vio, care au ajuns un pic mai târziu, să săpăm toate rândurile din pepinieră, pentru a face pământul numai bun pentru plantări în primăvara care vine.
A fost mult de muncă, dar au fost și faze foarte fun, spre exemplu când wannabe păduraru a tăiat copacul în partea greșită și indiferent ce i-am mai făcut noi, copacul tot peste gard, peste loc, peste tot pe unde nu trebuia a căzut :), sau când Vio a scos o plasă de cârnați numa buni de fript într-o scurt răgaz de la săpat.
Am plecat de acolo fericit că am îndeplinit ce ne-am propus. Am ajuns acasă și am căzut lat 10 ore, cu o febră musculară ce m-o urmărit o săptămână ;)
Taci și sapă!
Încă o jumate
Gașca veselă (vedere parțială)
Smile
Am decis acum vreo două săptămâni (după ce am făcut una din pozele de mai jos) să încerc în fiecare zi să găsesc "muniție" pentru a descreți frunțile prietenilor care au nevoie. De atunci caut in fiecare zi câte un lucru funny sau fain, și câteodată chiar găsesc. Nu vreau să le pun aici în fiecare zi, dar am câteva exemple:
Într-o zi, urcând dealul de la Cotroceni cu bicicleta, am dat în trafic de următoarea dubă:
The Mistery Machine
Și, vineri, după Eurobot (de care urmează să scriu curând), am dat o tură cu bicicleta pe la Lacul Morii, de care foarte puțină lume știe / se folosește
Lacul Morii (în București, 20 minute de bicicletă din Regie)
Întânirea echipelor de eXploratori și seniori la Timișul de Jos
În week-end-ul cu 1 - 2 mai, am fost la Timișul de Jos, la o întâlnire de lucru a echipei pedagogice pe eXplo. În același timp a avut loc o întâlnire asemănătoare pe seniori. Pentru noi, scopul întâlnirii a fost finalizarea propunerii pentru noul sistem de progres pentru explo, discuții legate de cadrul simbolic și, printre picățele, stabilirea unor detalii legate de campul național care va fi la vară la Nocrih, in județul Sibiu.
Am plecat din nou cu Andrei și a lui furie verde, cu Adi Secal și cu Miha, din București pe 30 după-masa. Am ajuns până la intrarea în Otopeni și ne-a devenit foarte clar ca pe DN1 mai bine se mergea pe jos decât cu mașina - mii de mașini, blocaje, plin ochi. După o scurtă pauză la un McDonald's, am decis să mergem fie pe DN1A până la Ploiești, fie să ocolim tot rahatul și mergem pe la Târgoviște direct la Sinaia.
Până la urmă am mers pe la Târgoviște, am prins un apus superb și drumuri sparte, care au venit la pachet cu vreo juma de oră în spatele unui TIR înainte de Sinaia. Într-un final am ajuns la Gaiser Hotel (care ține de oamenii ăștia, unde lucrează Iuli care ne-a făcut și lipeala - mulțumim Iuli :)). Hotelul a fost excelent pentru nevoile noastre, pus undeva intr-o zonă liniștită, cu un pic de pajiște, cu apartamente și cu balcoane generoase - la fix.
Am ajus târziu, din ambele direcții, și cei dinspre Brașov (Oradea, Cluj) și și noi dinspre București, așa că vineri am făcut doar planul de bătaie, și apoi am stat la povești într-o sală de mese a hotelului până târziu în noapte, cu multe multe bancuri de tot soiul (Andrei a fost eroul serii, deși au mai fost și alții ...).
Sâmbătă a fost ziua ostilităților, cu discuții aprinse pe toate temele de mai sus. O să revin cu un post despre propunerea de sistem de progres atunci când o să fie momentul potrivit :). Seara mai ales s-a încins cu discuții legate de cadrul simbolic, unde totdeauna părerile au fost împărțite. Nici dupa 5 - 6 ore de discuții nu suntem convinși că am găsit ce aveam nevoie, dar am pus punct și am dat și un foculeț cu o cântare (până dimineața :P).
Duminică am vorbit un pic de campul național de eXplo, care este încă într-o fază incipientă și care are nevoie de lideri care să dea o mână de ajutor. Așa că dacă sunteți interesați să vă implicați într-o activitate națională de genul ăsta, vă rog scrieți-mi câteva rânduri prin unul din mijloacele cunoscute de contact.
La întors, ne-am oprit un pic la Peleș și ne-am plimbat pe lângă castel (am ratrat cu jumătate de oră muzeul :|), am băut o ciocolată caldă and then it was back to București via Târgoviște.
Am ajuns de am făcut și câteva jocuri (și am spart o slană) pe pajiște
După prea multe discuții ...
Papiț la leu
The Castle
Gașca veselă
Adunarea Generală a ONCR, 2010
Adunarea Generală a ONCR este forul suprem care conduce cercetășia din România, și este compusă din delegații tuturor centrelor locale. Adunarea asta are loc în fiecare an, și discută probleme importante cu legătură la viața organizației, și o dată la 3 ani alege membri consiliului director și președintele organizației și așa mai departe.
Anul ăsta mi-am propus să fiu mai activ implicat în organizarea Adunării Generale, dar până la urmă n-am reușit să sprijin mai cu nimic. Am propus să facem un site unde să punem informațiile legate de AG, și să încercăm să explicăm cât mai multor oameni că AG este un event important, pentru că mulți delegați văd Adunarea Generală ca o pierdere de timp, dar până la urmă n-a ieșit nimic. Anul ăsta situația a fost și mai delicată, cu demisia surpriză a unui al patru membru al Consiliului Director - pentru că atunci trebuie organizate neapărat alegeri.
Adunarea Generală ordinară de anul ăsta a fost în 24 aprilie la Miercurea Ciuc, sprijinită mai mult decât mai puțin de evenimentul final de pe proiectul Scouting Seeds (forumul Scouting Seeds).
Am plecat la Ciuc destul de trist, întristat de starea curentă a ONCR la nivel național și de modul în care sunt gestionate anumite lucruri în organizație. Mai mult decât atât, întreaga săptămână dinaintea AG a fost tulbure, cu multe discutii de tot felul, puține pozitive. AG-ul a fost și el plin de tot felul de discuții mai mari sau mai mărunte, și am fost întristat să văd că în continuare delegații nu înțeleg rolul lor în AG sau rolul AG în viața organizației, și sunt șefi de centre fără o vedere de ansamblu, de viitor. Sper că inițiativa de care aud de a face un stagiu pentru șefi de centre locale să se concretizeze într-un event concret, cât mai repede.
Cel mai important punct al AG a fost că s-a decis organizarea unei AG extraordinare pe data de 12 iunie, conform statutului, după împuținarea CD-ului. Sunt îngrijorat de faptul că nu întrevăd doritori care să candideze la Consiliul Director, cu atât mai puțin la megapoziția de șef al cercetășiei în România.
Lăsând la o parte chestiile "grele", au fost și părți megafun, începând cu deplasarea cu furia verde a lui Andrei de la București la Ciuc, pana la sosire, focul de tabără de după, seara la Seven după focul de tabără (unde trebuie notat skill-ul incredibil a lui Tagu la fusball), porția de râs pe canapea la hotel de după seara în Seven de după focul de tabără. Astea pe lângă (re)întâlnirea multor prieteni cercetași de prin toată țara.
La întoarcere, am făcut o vizită și pe la lacul Sfânta Ana, unde eu n-am mai fost niciodată. A fost interesant, așa, un sfârșit de weekend plăcut după o sâmbătă tulbure. E de patru ori mai mare ca Iezerul Ighel, dar nu mi s-a părut la fel de frumos. E drept, ești acolo, în craterul vulcanului, gata de o supă imensă de pește. Și e amenajat ok, și mai sunt câteva lucruri de vizitat pe lângă și am văzut și o haită de ATV-iști în trecere. Ce e rău până acolo, ca și în toată deplasarea asta dealtfel, este drumul - un fel de gropi cu drum mai repede decât drum cu gropi ...
Per total, un weekend interesant și luuuung, care m-a făcut să mă gândesc mult la care ar trebui să fie rolul meu în organizație (the jury is still out on that one), dar și fun și de destindere, pe părți.
Alexandru Moldovan, președintele ONCR, la prezidiu
Parte din echipa de programe (vezii) și echipa de formare (roșii)
Pontonul de pe lac
Ioana, Miha și Andrei pe ponton la lacul Sf. Ana
București Quest 2010
În același weekend cu stagiul de animație a fost București Quest, ediția din 2010, organizat de Centrul Local Dimăncescu din capitală. Am fost și noi sâmbătă seara, cu o parte din gașca de la stagiu, să spunem bună ziua la oameni pe acolo. S-a lăsat, în mod evident, cu jocuri, chiar niște jocuri foarte foarte cul, de m-am fugărit de m-am trezit cu febră musculară a doua zi :) Au fost cam 120 de persoane, veniți mai ales de pe partea asta a Carpaților.
Aș vrea să îi felicit cu această ocazie, cu întârziere, pe organizatori, pentru curajul și priceperea de a organiza un eveniment cercetășesc în orașul ăsta imens. Keep on doing it!
De un lucru legate de București Quest mi-a părut rău - că nu am reușit să ducem o echipă de la noi la ediția de anul ăsta (pentru că eu am fost la stagiu și pentru ceilalți lideri de explo era greu tare să vină la București). Nu-i nimic, rectificăm la anul :)
Din păcate pozele făcute cu aparate foto de jucărie în săli de sport slab iluminate nu ies foarte bine, deci nu pot atașa și tradiționala poză.
Stagiu de animație la București
Între 15 și 18 aprilie am participat la Stagiul de animație de la București. Sunt de multă vreme lider cercetaș de facto, pentru ca așa s-au potrivit lucrurile, dar nu am nici unul din stagiile formale de animație pe care un lider cercetaș trebuie să le aibă. Acum, după mai mulți ani, odată cu creșterea ofertei de stagii a ONCR, încerc să îmi fac și eu "școala".
Stagiul de la București s-a organizat ca parte dintr-un proiect mai mare (de care cred ca am mai scris), 100 de idei pentru educație nonformală, și a fost ținut la sediul ONCR din București de către Horațiu din partea CREATIV și de Dani 10 (din Dej) din partea ONCR. Au fost patru zile lungi, și cam lente și pentru "copii mici" ca să fie pe placul meu, dar gașca de participanți de la stagiu a fost la înălțime :) Am învățat niște concepte teoretice de care simțeam că am nevoie, am socializat cu mai mulți lideri și viitori lideri din ONCR și, nu în ultimul rând, am făcut mai multe jocuri.
Din punctele tari ale stagiului este ca am avut la un moment dat mai pe la sfârșit de pregătit un joc, ceea ce a fost (în sfârșit) un loc unde trebuia să ne punem mintea la contribuție, și duminică dimineața ne-am dus în Parcul Tineretului și am făcut niște jocuri, în sfârșit, de mișcare :) și evident serile, în speță aia din Varză (din nou, Varză ...)
Per total, un weekend prelungit, activ și util, sper, pentru noi ca cercetași și pentru mine ca cercetaș :P.
Legați la ochi prin Parcul Tineretului. Și Dani aproape m-o băgat în copac!