Trebuie să recunosc că nu am reușit să îndeplinesc încă ce mi-am propus, dar am început să fiu mai activ pe Facebook și pe Twitter, și îmi propun să redevin activ și aici, cu povești și discuții interesante, începând cu povestea unei veri plină de aventuri de tot felu :)

Am plecat din București târzior, pentru că eu am avut de rezolvat ceva la facultate de dimineață, și ne-am regăsit cu Tromppy prin Bușteni pe la ora 2. Am aprovizionat de la piața din Bușteni cu o bucată considerabilă de șuncă fiartă + afumată, o brânză serioasă și ceva legume, și jap pe jepi. Pe Jepii Mici mai concret, pe traseul care merge la Cabana Caraiman.

A fost frumos și am mers cu toții bine, ne-am mai întâlnit și cu un cercetaș din Bușteni, cu Silviu, când mai aveam 40 de minute până la Caraiman. Am văzut mai multe capre negre (care în perioada asta numa negre nu-s :P), dar am prins și o vreme excepțională. Deși era deja pe sfârșit de iunie, zăpada încă era serioasă pe vale, și am traversat pe zăpadă cel puțin o dată.

De la Caraiman, după-o scurtă clipă de răgaz (la la la), am continuat spre Babele și spre o ciorbă caldă. Am ajuns sus pe la 6, cu obiectivul de a continua spre Omu, unde aveam rezervare. Salvamontistul care păzește drumul către Omu de la Babele nu părea foarte convins de capacitățile noastre montane, și nu s-a sfiit să ne facă acest lucru cunoscut :)

Aici trebuie notat că Tromppy de când am ajuns la Babele și până am luat-o ușurel către Omu a pierdut două pariuri legate de care bolovan este Sfinxul ...  :P

Drumul spre Omu a fost mult mai simplu decât mă așteptam, deși ne-a plouat la un moment dat inclusiv cu gheață și începuse să se lase noaptea. La 10 pași de cabană am umplut pentru siguranță toate sticlele, dar sunt convins că apa aia are ceva mineral prin ea de nu o lasă să înghețe chiar dacă îi reeeece, ca tăia la mână ca firezu. Cu mâinile pe la tot felu de încheieturi călduroase am ajuns la Cabana Omu, care mi s-a părut că are un aer foarte familial. Ne-am schimbat repede și am tăbărât pe provizii. După o cină îndestulătoare și udată cu vin fiert, am mai rezistat toți înca cateva ture de trombon (suficient încât să câștige toată lumea, chiar și Miha, care a luat bătaie grav în principiu :P Totuși, cred că Adi a fost cel mai bun trombonist :P).

Ziua s-a terminat cu Tromppy și Miha și Adi făcând tot soiu de bancuri într-o cameră în care erau 30 de persoane care voiau să doarmă (eu eram ocupat să mușc din sacul de dormit ca să nu râd ...).

A doua zi a fost cu mult mai nefericită, și ne-am petrecut-o de jumătate plimbându-ne, la propriu, printe nori. Voiam să ajungem la Crucea de pe Caraiman, dar nu am reușit să depășim partea cu releul de pe Coștila, că ne-a prins o ploaie de aia așa ca la 2000 de m, care ne-a mânat așa, pas alergător, pe un traseu de întors către Babele. Uzi până la ... well, piele, refugiați la Babele, nu am putut să nu comentăm pe tema pantofilor de catifea albastră cu vârful îndoit înapoi al unuia dintre băieți, nici nu am încercat să ne abținem felicitările pentru prietena lui, care avea sandale cu toc. Nu știu cum au urcat ei doi scările, dapoi mai să vină toată distanța de 200 de m de la telecabină până la cabană ...

A doua parte a zilei a fost mult mai frumoasă și a făcut ca stropeala din prima parte să merite. Am coborât pe la Cantonul Jepilor, de la Piatra Arsă la stânga spre Bușteni. Am coborât prin niște peisaje fenomenale, pe lângă cablul unei telecabine mai vechi, și la final am dat un mic ocol și am văzut și Cascada Urlătoarea.

Pe undeva pe coborârea pe la Piatra Arsă s-a terminat și benzina, așa că am făcut plinul la restaurantul hotelului Silva, cel puțin până a venit megaploaia după noi :)

Revin cu poze.

Pe scurt, am candidat la o poziție în Consiliul Director al ONCR. Partea asta a fost destul de ușoară, am obținut acordul și susținerea oamenilor importanți din viața mea de cercetaș, am completat un formular și am dat send.

La alegeri, Bianca (Neșiu-Bedreag) din București a fost aleasă în unanimitate de voturi ca nou președinte al ONCR, fiind și singurul candidat. Pentru celelalte 10 poziții în Consiliul Director am fost 8 candidați, și doar 7 dintre noi, cu mine inclusiv, am fost aleși pentru a îndruma organizația pentru următorii trei ani. Noii mei colegi de patrulă în misiunea asta sunt Bianca (de care vă ziceam mai sus), Corneliu de la Dimăncescu, Cristi Moldovan de la Cluj, Sânziana de la Suceava, Adi Șu de la Oradea, Cristina Nica de la AMD București și Lucian Nedeluț de la Drăgășani.

La împărțirea de sarcini din prima discuție a noului Consiliu, am primit în responsabilitate direcția strategică management, dar, din lipsa de oameni, am fost desemnat, vrând - nevrând, și vicepreședinte al ONCR. Sună foarte ciudat, știu, vicepreședinte. Eh, well :)

În seara cu alegerile evident s-a lăsat cu cântări prin eVarză (ba chiar și cu dănțuiri :O), și duminică am tras o tură cu bicicletele, inițial plănuită pentru Călugăreni, dar apoi modificată pe sightseeing tour al locațiilor bike-friendly de prin capitală pentru prieteni (am făcut parcul Carol, am trecut pe la Bragadiru, pe la fabrica de bere, pe lânga Palatul Parlamentului, pe lângă Poli, turul Lacului Morii și apoi, pentru cine a mai putut, Arcul de Triumf, Herăstrăul și câteva aspersoare din fața casei lui Becali).

De notat: am pus pariu cu Iuliana că după o tură de biclă până la Călugăreni și înapoi (60 de km) într-o zi, o să ... umble ciudat, ca să mă exprim gentil. Am scris aici ca nu cumva să uit(e) :)

De la Cișmigiu (de la Raitabike), am mers pe la Gara de Nord și acolo pe Grivița înainte pââââââână-n Mogoșoaia, lung, boring și direct :D Vineri parcă îmi amintesc că fusesem în varză, deci nu eram nici eu tocmai fresh :) La Mogoșoaia era plin plin de lume la iarbă verde.

Palatul mi s-a parut interesant, dar nu am găsit niciunde istoricul lui. Am avut noroc ca am putut da un Wikipedia de pe telefon să să aflăm mai multe chestii. Nu știu dacă e intenționat sau nu (pentru aerul de vechime), dar mi s-a părut un pic lăsat aiurea, ne-reparat pe alocuri. Am fost și în spate palatului, unde este statuia lui Lenin, cu fața în jos. Mi s-a părut interesant motivul pentru care e cu fața în jos - să nu atenteze recuperatorii de fier vechi la bronzul din nasul, urechile și alte părți mici ale statuii de bronz.

Am explorat puțin potecile din pădurea de pe-acolo, apoi am hotărât să mergem și pe la Lacul Morii. După o mică greșeală de traseu, am luat-o pe centura Bucureștiului, cu obiectivul Chiajna - Lacul Morii. După ce am trecut de Chitila și de stația Peco de la ieșirea din Chitila, am auzit un fssssssssssssssssssssssssssssst puternic și eram pe jantă :P Prima pană cu bicicleta asta. Exciting, but still, 12 km până în București :|

I-am trimis pe ceilalți către București, și apoi am stat și am stat și am stat și am stat până a venit un autobuz de pe o linie preorășenească, care s-a îndurat de mine și m-a luat cu tot cu bicicletă către București. De la WestGate m-a luat un alt autobuz, și după aia am mai mers puțin pe jos și am ajuns la școală.

Bine, ar fi util de spus că după ce am desfăcut bicicleta am descoperit că aveam și axul de pe spate rupt, și cred că era rupt de multă vreme. Pentru necunoscători ca mine, să știți că magazinul HyperSport de la Cotroceni s-a închis, și că la Colțea este un magazin de biciclete unde se găsesc și piese normale (nu experte).

Fața dinspre lac

Evident că m-o găsit unu la telefon să mă întrebe una-alta

Hanul

Toate pozele sunt de la Cip, și Dan le-a pus pe net.

La "consiliul de urgență" de dimineață am reușit să facem un ugly (and I mean ugly) hack și să facem câteva lucruri să funcționeze. Am reușit să ne omologăm și am  jucat trei ture de calificare și ne-am clasat pe penultimul loc. Un rezultat dezamăgitor, dar având în vedere circumstanțele, nici nu cred că se putea face mai mult.

Înafara problemelor noastre legate de Petronela, organizarea a fost, ca de obicei, foarte OK. Cazare la sala de sport, abonament gratuit pentru participanții Eurobot la transportul în comun în zona interesantă, mâncare ok (chiar și un BBQ într-una din seri), reducere la un mega party studențesc :P

Nu mai știu exact pe zile cum s-au întâmplat lucrurile, dar înafară de aspecte competiționale:

• ne-a prins ploaia pe podul de peste Zurichsee
• ne-am plimbat pe la castelul din Rapperswil și am văzut și căprioarele ălora de acolo
• am găsit un Ferrari și un hangar de Porche-uri
• am mers la un festival studențesc la care am avut reducere la jumate :)
• am dormit peste tot pe unde am stat jos (pe scări, pe scaune, pe mese, ...)
• am văzut elefanți și girafe și canguri la Kinderzoo

Sâmbătă seara și duminică seara am ieșit cu băieții la o plimbare (peste lac, în celălalt canton) și la o bere prin oraș (mulțumim Upsiders și Fratelli pentru bere :P).

Certificat participare Eurobot2010

Adi a pus o selecție de poze aici. Eu n-am mega poze :)

După cum spuneam

Pinkies

Eurobot competition area

How cool is that?

Pe o parte ce castel era de-un vin

Și pe partea cealaltă de-o friptură

Din ce-am apucat să vedem din orășelul ăsta și din Elveția, totul este ... ca prin vest :) Lucruri linștite, ditai lacul, un apus frumos și Alpii în distanță.

Mâine urmează omologări, să vedem dacă suntem suficient de buni să participăm aici în concurs :) Revin cu poze și cu filme.

Alpi de la Mensa (Cantina)

Am plecat din Regie și am avut o vreme excepțională, pe dig la lac bătea vântul ca la mare, dar era soare :). Am fost până pe insulă, am făcut o pauză acolo, și apoi am decis să încercăm să facem ocolul întreg al lacului. La un moment dat, mai la capătul lacului, după ce se traversează Dâmboviță din nou, drumul asfaltat se termină, dar se poate lua pe o potecă, inclusiv cu bicicleta, până la capătul bulevardului Uverturii, la intrarea în comuna Chiajna.

De pe Lacul Morii am mers în Tineretului, unde era multă populație (Iuliana le zice la oameni popice, nu știu exact de ce :P), și apoi am luat prânzul pe bancă în fața la MegaImage lângă parc.

A fost foarte mișto, îs curios dacă mai sunt ture de-astea ne-urbane care se pot face (ușor) prin aproprierea Bucureștiului. Fetele zic Mogoșoaia weekendul viitor, does anybody have any other ideas?

Poze de la Iuliana, pe Facebook.

Dar din muzeele care nu sunt de artă, și care, în opinia mea, merg vizitate la stilul la care vizitează cineva muzee după 12 noaptea cu prietenii, doar muzeul de Geologie a fost deschis. Am fost la Militar, și l-am găsit închis. Am fost și la Muzeul de Tehnică, la fel, din cauza unor defecțiuni tehnice, închis, Antipa e închis de multă vreme ...

Ne-am cam plimbat de nebuni fără să reușim să vedem mare lucru, așa că am încheiat seara în Oktoberfest la o bere rapidă.

Am fost touși la Palatul Șuțu și la muzeul Enescu. La Șuțu am dezlegat ultimul mister de vizita de data trecută (de aici), și anume poza care nu știam de unde e.  În a treia cameră, cum intri pe peretele din față este o poză panoramică care are în mijloc un lac, și pe partea stângă o clădire de-aia în stil victorian. Daca e cineva curios (pentru că nenea ăla de acolo nu știe nici el), poza este făcută unde este acum Parcul Carol. Se pare că se amenajase acolo chiar și un funicular, de une puteai să te arunci în lac. Se pare deasemenea că a fost dărâmată toată șandramaua din cauza unui accident.

La sfârșitul serii am ajuns acasă, ud și obosit, și nu pot să spun că a fost cea mai tare noapte albă a muzeelor ever. Mă bucur însă, că și acum, when money dried up, se mai întâmplă treburi de-astea.

Eu nu am poze de aseară, dar există și opinia celor cinci pe tema asta, aici.

Tema de anul ăsta se numește Feed the World, și pe scurt trebuie să găsești și să transporți roșii (bile roșii), portocale (bile ... portocalii, mai grele decât roșiile), și știuleți de porbum (cilindri albi și negri - cei negri sunt stricați și nu pot fi culeși).

Am început lucrul pentru robot din timp anul ăsta, dar după primele întâlniri a devenit clar că aveam probleme. Micvs încărcat de ore, Dan, plecat în Germania să îi facă pe ăia mai deștepți, eu, printre altele, cu probleme cu banii ... Acum câteva săptămâni am reluat treaba. Împreună cu Dan, Micvs, Adi, Matei, Mircea și Sergiu, am făcut de toate, mecanică, electronică, programare, grafică, măturat pe jos :). În ultimele săptămâni am pus toți osul la robotul pentru anul ăsta. Am avut tot felul de probleme, și în ultima săptămână aproape că nu am dormit deloc. Ca de obicei, în ultima seara înainte de concurs, toată lumea era în laborator.

Petronela, robotul nostru, era gândit să facă lucruri mărețe și precise. Pe măsură ce ultimele ore și minute până la concurs treceau, am renunțat pe rând la mai multe subsisteme (adica în termeni plastici i-am făcut o lobotomie :D). La ora 9:15 eram prezenți la concurs.

La etapa națională care a fost vineri, 14 mai, în corpul AN, au venit cam 10 echipe, din care 6 de la Sibiu, noi din UPB împreună cu colegii de la RobotiqueFF de la Fils, niște baieți e la Iași și o echipă de la Oradea.

Omologările (pentru că roboții trebuie să demonstreze că corespund regulilor înainte să intre în concurs) s-au terminat la ora 14, noi am fost a 4-a echipă omologată din cele 5 care au rămas în total. Chiar înainte de omologarea oficială am dat de câteva probleme destul de serioase (one of them caused by me :|), totuși, le-am depășit.

Au urmat apoi meciurile, fiecare cu fiecare, deci 4 meciuri. În primul nu am reușit să marcăm, dar am plecat din zona de start, deci am luat 50 de puncte. În al doilea am reușit și am marcat două bile roșii, și am câștigat meciul, deci am strâns ceva puncte. Echipele de la Sibiu erau foarte bine pregătite, și ne depășeau lejer. Al treilea meci l-am ratat cu totul, ne-am blocat într-o margine. A fost un moment destul de trist și ne cam pierdusem speranța, dar, în al patrulea meci, Petronela a fost în formă și s-a dat cumva peste cap și a împins două bile și un porumb alb în zona de marcare, ceea ce ne-a clasat direct minim pe locul III, la o distanță (infimă dar existentă) de celălalte două echipe mai "mici". Apoi, una din echipele de la Sibiu nu a reușit să marcheze "cu poarta goală" și ne-am dus direct pe II. Iuhuuu :)

O să încerc să povestesc despre robot altă dată, ce are prin el și de ce e deștept. Ce e important acum este că Petronela și echipa OVP participă la finalele Eurobot 2010, care vor avea loc la 30 de km de Zurich, în Elveția, peste două săptămâni! :D

Sper să revin cu filmulețe de la meciuri, și cu poze de la Ioana, care a fost și ea în vizită.

Update: poze de la Ioana.

Petronela bucăți mici miercuri noaptea

Petronela joi dimineața

Echipa OVP 2010

Mai sus eram forat serioși. Noi de fapt suntem așa

Am încercat noi să strângem oamenii, să ne facem gașca, și am crezut că am și reușit. Eu, în febra pregătirilor pentru faza de calificări de la Eurobot, printre ele, pe mail, restul prin Alba, Cluj, ... Iar nu se nimerea, copii toți dădeau din colț în colț că au teze, că aia, că ailaltă. Am plecat vineri direct de la laborator, cu hainele de pe mine și cu laptopul în spate, la Gară să plec la Alba. Am pierdut și ultimul tren direct, dar am folosit timpul până la trenul de Simeria pentru a mai "recurta" câțiva cercetași pentru acțiune.

Am făcut multe multe ore până în Simeria pe la Petroșani (noroc cu linia aia ruptă pe la Drobeta), de acolo am prins un microbuz până la Alba (mulțumesc la Nico care m-a ajutat să găsesc soluții de transport), și de acolo, cu trupa veselă (înjumătățită - încă o dată - de renunțări în ultima clipă), am pornit spre Lunca Meteșului. I-am cules pe pădurar și pe ajutorul lui, și uneltele ce erau pregătite pentru noi, și am ajuns la pepinieră pe la 10 jumate.

Andra, Ioana, Alin și Cristi au plecat cu saci să strângă gunoiul mare din zona clasică de campare de la Lunca Meteșului, că doar porcus turisticus numai ce trecuse pe acolo pe la 1 mai. Am rămas cu Xenia, Florina, Liviu și Adi, și apoi cu Pătrat și Vio, care au ajuns un pic mai târziu, să săpăm toate rândurile din pepinieră, pentru a face pământul numai bun pentru plantări în primăvara care vine.

A fost mult de muncă, dar au fost și faze foarte fun, spre exemplu când wannabe păduraru a tăiat copacul în partea greșită și indiferent ce i-am mai făcut noi, copacul tot peste gard, peste loc, peste tot pe unde nu trebuia a căzut :), sau când Vio a scos o plasă de cârnați numa buni de fript într-o scurt răgaz de la săpat.

Am plecat de acolo fericit că am îndeplinit ce ne-am propus. Am ajuns acasă și am căzut lat 10 ore, cu o febră musculară ce m-o urmărit o săptămână ;)

Taci și sapă!

Încă o jumate

Gașca veselă (vedere parțială)